Ziceam cu altă ocazie că cel mai rău și urât lucru pe care l-a făcut clasa politică de pe malul Bâcului (pentru buzoieni: Bâc – râul pe malurile căruia este situat Chișinăul) nu este furtul miliardului sau schemele/îmbârligăturile demne de casele de nebuni, dar faptul că a discreditat politica ca meserie și politicienii (in corpore) ca potențiali purtători/promotori ai unor principii și valori corecte și civilizate. Prin comportamentul și atitudinea lor, foarte mulți politicieni, de la putere sau din opoziție, au implantat în mințile oamenilor ideea că nu există politicieni onești și că toți vin la putere pentru a fura și a se îmbogăți.
În ultima vreme însă mi-am schimbat nițel „optica”, fiindcă printre politicienii care astăzi sunt la guvernare avem mai multe persoane care „ies din standarde” și chiar depun eforturi pentru a reabilita ceea ce alții au stricat, pe parcursul anilor, cu atâta dezinvoltură. Nu zic, Doamne ferește, că toată lumea care alcătuiește astăzi triunghiul președinție-parlament-guvern este cheie de biserică sau că toți membrii PAS-ului trag din răsputeri la aceeași căruță (apropo, subsemnatul niciodată nu și-a manifestat dragostea oarbă față de această formațiune, ba dimpotrivă – am avut și am mult mai multe așteptări de la această echipă, atât la nivel central, cât și local), dar trebuie să recunoaștem că au apărut primele lăstare de normalitate și ar fi incorect, criminal chiar, ca să le strivim și să le comparăm cu alte tentative eșuate. Fără îndoială, se mai calcă serios prin străchini, sunt îndeajuns și din acei care s-au molipsit de „boala stelară” (cum mai zic moldovenii, „unii consideră că l-au apucat pe Dumnezeu de barbă”), dar unde ați văzut babe cu dinți și politicieni fără cusur? Or, după demisionarea ministrului Agriculturii sunt convins că vor urma și altele, pentru că așa este normal să se întâmple atunci când cineva a crezut că tot ce zboară se mănâncă, iar în realitate pădurea s-a nimerit și cu uscături.
De altfel, această schimbare de macaz, inclusiv și, poate, în primul rând, în domeniul justiției nu este pe placul tuturor și dacă în cazul celor cu pufușor pe botișor totul este clar, faptul că multă lume curată nu prea are răbdare și aruncă cu epitete și etichetări nelalocul lor pare de neînțeles. Se întâmplă niște lucruri stranii: pe de-o parte, guvernarea a început marea curățare, indiferent de sonoritatea numelor celor prinși cu mâța în sac, iar pe de altă parte, o bună parte din societate, care anterior cerea insistent să se facă dreptate, acum își exprimă acordul cu cei vizați de justiție – chipurile, lăsați oamenii în pace, fiindcă, chiar dacă aceștia au furat, ne-au dat și nouă!!!??? Ba mai mult, sunt și voci, inclusiv ale unor analiști și comentatori politici pretinși „notorii”, care împrăștie zvonuri și supoziții de genul „în spatele tuturor reținerilor și arestărilor stă personal președinta Maia Sandu”! Cică, doamna președintă are ceva de împărțit cu mamele, cumnații, frații și alte rude ale celor care și-au pătat propriul nume de bună voie și nesiliți de nimeni. Adică, multă lume nici nu-și poate imagina (iar unii înțeleg ce se întâmplă, dar o fac din răutate și invidie) că poate exista și o justiție adevărată, fără pile și fără implicare din partea politicului și acest flagel își are rădăcinile în guvernările trecute, „care au furat, dar care s-au împărțit, uneori, cu norodul”. În această situație este ușor de înțeles ipocrizia, tupeul, cinismul și lipsa de măsură a celor care astăzi sunt vizați în mai multe dosare penale. Cu astfel de armată „de avocați”, afectată de sindromul Stockholm, ar fi păcat să nu te rățoiești și să nu te dai mare mahăr. Vedeți și Dumneavoastră cum se comportă unii aflați în arest la domiciliu sau reveniți din „excursie” de peste hotare. De parcă nici nu au mâncat usturoi și nici nu le miroase urât gura. Ba dimpotrivă, și-au îmbrăcat mantaua de „disidenți politici” (Doamne, și când te gândești că aceștia au obrăznicia chiar să se compare cu adevărații disidenți, care au suferit din cauza ideii, dar nu din cauza furturilor și delapidărilor ca în codru) și, în loc să stea cuminți și să aștepte sentința, se dau în spectacole care mai de care și amenință cu răfuiala.
Apropo, este de înțeles poziția lor și dorința de a scăpa basma curată și de a proceda conform principiului „Cea mai bună apărare este atacul”, dar există și o limită. În această ordine de idei, foarte explicită a fost președinta Maia Sandu, care le-a sugerat celor vizați de procuratură „să nu-și facă griji, dacă nu au încălcat legea”…
P.S.:Nu știu de ce, dar am vaga impresie că și clasa politică de pe malul Dâmboviței (pentru soroceni: Dâmbovița – râul pe malurile căruia este situat Bucureștiul) suferă de aceleași apucături ca și colegii lor de la Chișinău, iar sindromul Stockholm nu este străin și multor concetățeni din Țară.
