La începutul fiecărui an, pe 1 ianuarie îl sărbătorim pe Sfântul Vasile cel Mare, un sfânt extrem de îndrăgit pe meleagurile noastre și unul dintre cei trei arhiepiscopi importanți ai Bisericii Ortodoxe Răsăritene. El mai este pomenit și în ziua de 30 ianuarie cu ocazia Sărbătorii Sfinților Trei ierarhi (Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur), dar ziua de 1 ianuarie îi este dedicată în întregime Sfântului Vasile cel Mare.
Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, a trăit în secolul al IV-lea. A urmat școli în Cezareea, Bizanț și Atena. El a apărat dogma Sfintei Treimi și și-a atras persecuțiile Împăratului Valens, cel care a trecut de partea ereticului Arie. Este primul care întemeiază pe lângă biserici aziluri și spitale pentru săraci.
Există multe obiceiuri şi superstiţii legate de prima zi din noul an, în care se sărbătoreşte Sfântul Vasile cel Mare.
„Țăranii cred că Sfântul Vasile este tânăr și chefliu. Îi arde de petrecere pentru că este primul din an. Vor urma sfinții războinici, ca Sfântul Gheorghe, sfinții adulți și puternici, cum e Sfântul Ilie, și sfinții bătrâni, grupați spre sfârșitul anului: Sfântul Dumitru (Sânmedru), Sfântul Andrei, Sfântul Nicolae (Sânicoară) și Moș Crăciun. Pe măsură ce timpul îmbătrânește, îmbătrânesc și sfinții”, scrie Muzeul Țăranului Român citând din „Ghidul sărbătorilor românești (Humanitas, 1998)”, de Irina Nicolau.
În popor se spune că Sfântul Vasile s-ar fi rugat la Dumnezeu să îi dea o zi, astfel că i s-a dat prima zi din an. Fericit, Sfântul Vasile a legat o crenguţă de busuioc la toarta unui clopoţel şi i-a urat lui Dumnezeu lucruri bune. De aceea există obiceiul de a ura de 1 ianuarie.
La trecerea dintre ani şi pe 1 ianuarie copiii obişnuiesc să meargă cu sorcova din casă în casă, pentru a le ura oamenilor bogăţie şi sănătate. Deşi sorcova era confecţionată, la început, din rămurele de pomi fructiferi sau din trandafiri, în prezent, ea este făcută din hârtie colorată şi beteală.
enigma sfântului Sava gotul – o ipoteză.
biografii consemnează că presbiterul Wulfila a fost consacrat episcop în Sciţia gotică unde predica în limba latină, greacă şi gotică, pe care le stăpânea deopotrivă;
răspândirea creştinismului printre locuitorii Sciţiei a fost sprijinită de arhiepiscopul Cesareei, Vasile cel Mare, sfântul care a transformat monahismul în factor social punându-l sub controlul autorităţilor bisericeşti (a impus mânăstirilor să înfiinţeze spitale, ateliere de meşteşugari, şcoli, etc.); în acest scop l-a trimis pe călugărul Sava (got de neam) ca preot misionar pentru a întemeia o eparhie în ținuturile nord-dunărene; în drum sprea Sciția preotul misionar a trecut prin orașul Tomis, unde a luat legătura cu episcopul Bretanion, după care a trecut Danubiusul în Sciția;
dacă luăm în calcul caracterul creştin a obiectelor, (vasul paterp din aur şi colanul cu inscripţie), descoperite la Pietroasa, actul martiric al preotului misionar Sava gotul, care se bazează doar pe legende, ar putea fi reconsiderat;
Athanaric nu avea niciun motiv să-l martirizeze pe preotul Sava trimis de Sfântul Vasile cel Mare în Sciția; la acea vreme regele suprem al goţilor Athanaric era creştinat, iar pentru el preotul misionar Sava era un oaspete de seamă;
ipoteza conform căreia preotul misionar s-ar fi înecat în râul Buzău este susținută doar de o legendă; oricum, prin grija episcopului Bretanion al Tomisului trupul lui fost dus în Cesareea, unde va fi consacrat mai târziu sub numele de sfântul Sava gotul.