Traian Gh. CRISTEA
MOTTO: „ Puterea de a fi tu însuți într-o lume care încearcă în permanență să te schimbe este una dintre cele mai mari realizări din viața ta” (Ralph Waldo Emerson)
Cartea „Sunt ceea ce sunt” (Editgraph, 2025, Buzău) dăruieşte publicului cititor o lucrare surpriză, de o densitate extraordinară și un conținut deosebit de valoros. După o intensă activitate plină de realizări și în domeniul cărturăresc, și în domeniul educativ-profesional, a sosit timpul acestei lucrări ample, scrise de Sava Bogasiu (recte pr. prof. dr. Mihail Milea). Lucrarea sintetizează valoarea unui vrednic slujitor al Bisericii și Cărții românești, care s-a dăruit și se dăruiește cu sufletul și fapta credinței și binelui semenilor; de când a absolvit cursurile Seminarului Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău, a dobândit titlurile bine-meritate de preot, profesor, doctor în Științe Teologice, membru USR, UZPR și până în prezent. Afirmăm aceasta, deoarece scriitorul Sava Bogasiu, în cartea numită mai sus, abordează o temă existențială în jurul căreia gravitează confesiuni introspective, pătrunzând în cele mai adânci compartimente spirituale ale vieții sale. Din cuprins aflăm cum se derulează cu sinceritate identitatea autorului cu caracteristicile specifice ale acesteia. Considerăm că această carte este o auto-oglindire riguros argumentată a personalității preotului profesor Mihail Milea. Valoarea cărții este sporită de scriitura originală ilustrată de imagini și citate concludente, ceea ce îi conferă o trăsătură științifică deosebită.
Să intrăm acum în sfera conținutului, surprinzându-i câteva caracteristici esențiale. Cuprinsul cărții ne oferă cele 30 de eseuri extinse care însumează 435 de pagini. Către sfârșitul cărții, capitolele intitulate „Testament”, „Lista cu cărțile autorului” și „Curriculum Vitae” conving că în toată existența sa, acest părinte nu a simțit și nu a făcut altceva decât ce lumina interioară a credinței i-a dictat.
În „Argumentul” cărții, autorul nu se sfiește să ofere cititorului secvențe care atestă scopul acestei cărți și tehnica de lucru. Cităm: „Această carte a fost un pretext de a scrie cât mai mult despre tot ce mă înconjoară şi despre încercările prin care am trecut în această viaţă pământească”. Este destăinuirea atestată și de conținutul cărții. Către finalul Argumentului, se face o precizare ca un jurământ al onestității conținutului. Nu putem să trecem cu vederea una dintre aprecierile pe care domnul academician Mihai Cimpoi o face în prefața cărții: „Cartea părintelui-scriitor Sava Bogasiu este de o actualitate indiscutabilă”.
Este momentul să explorăm concis și câteva secvențe din structura conținutului. Chiar în primul eseu, „Sunt mereu în dispută cu verbele <a fi> și <a avea>”, apare una dintre întrebările ce țin de tema existențială: „Cine sunt eu de fapt, în acest Univers, în această lume în care trăiesc acum?”. Răspunsul îl oferă cu o sinceritate indubitabilă tot ceea ce cuprinde această lucrare. Începutul este ales cu adâncă atenție. Nu se putea găsi pentru debut un eseu cu nume și conținut mai potrivit ca acela amintit mai sus. Așa cum se procedează la fiecare eseu, urmează o sumedenie de argumente care validează aserțiunea: „Este mai important în viață cine ești, decât ce ai în viața aceasta pe pământ”. Ce folositor ar fi dacă potențialii cititori ar pătrunde, printr-o lectură aprofundată, esența fiecărui eseu și, mai ales, dacă ar transpune în fapte mesajul acestuia!
De remarcat este și faptul că structura unor afirmații atestă influența Sfintei Scripturi. Una dintre acestea se referă la Bunătate. Da, aceea simțită ca lumină a sufletelor noastre: „E mai bine în viață să dăruiești, decât să primești. / Suntem fericiți în măsura în care îi facem pe alții din jurul nostru fericiți”.
Apelul la experiența personală, la Vechiul Testament, la Noul Testament, la cărțile valoroase din biblioteca personală, confirmă exact ceea ce autorul afirmă la începutul cărții, adică această lucrare este „un pretext de a scrie cât mai mult despre tot ce mă înconjoară şi despre încercările prin care am trecut în această viaţă pământească”. Astăzi, când banul dezumanizează ființa umană mai mult ca oricând, enunțuri înțelepte precum „omul în sine este cel mai valoros, și nu averea lui. / Identitatea mea este mult mai importantă decât averea mea materială”, se întâlnesc chiar de la începutul cărții. Dacă verbul „a avea” va fi prioritar în existența omului, iar verbul „a fi” îl va sluji, civilizația pe Terra va fi, cu siguranță în „declin”.
Ne oprim și la eseul aflat către finalul cărții, intitulat „Sunt un fir de iarbă şi o umbră umbrită de mila lui Dumnezeu”, care atrage chiar de la începutul abordării subiectului prin aceste cuvinte: „De câte ori mă întreabă cineva: <Ce mai faceți?>, eu răspund imediat: <Umbră pământului>. Aceste cuvinte le zic din tot sufletul meu, având convingerea fermă că orice lucru pe care-l facem pe pământ este de fapt lucrarea bunului Dumnezeu, prin Care se mişcă totul, de la Care pornesc toate și fără Care nu facem nimic, nici măcar umbră pământului”. Considerăm că nu mai este cazul să comentăm acest citat, întrucât conținutul acestuia sugerează printre altele că tot ce ni se prezintă în această minuțioasă carte stă sub pavăza lui Dumnezeu.
Nu putem încheia fără a-l felicita pe autorul acestei cărți pentru acest dar minunat care ne luminează sufletele, dându-ne îndemnul să ne autoadresăm, măcar din când în când, binevenita întrebare: „Cine sunt eu de fapt, în acest Univers, în această lume în care trăiesc acum?”. De ce? Pentru a ne vedea în oglinda sufletului cine suntem cu adevărat în această lume. Nu putem încheia fără să amintim cuvintele domnului Academician Mihai Cimpoi, care consideră că această lucrare „este o mărturisire ardentă, până în ultima fibră a fiinţei, despre ceea ce este personalitatea sa, pusă mai ales sub semnul fiinţial al afirmaţiei <sunt român> şi al bucuriei de a fi român în România şi a purta în adâncul fiinţei rădăcinile genetice ale dacismului.”
