„Rău cu rău, dar mai rău e fără rău”, este zicala din popor care se potrivește cum nu se poate mai bine cu situația actuală din sportul românesc. După ce ani de zile autoritățile, beneficiind și de un relativ climat de bonitate, au alocat bani mulți diferitor entități sportive, acum, în criză, robinetele cu fonduri se închid.
Pe fondul recesiunii economice tot mai accentuate, tot mai multe primării din România încep să-și retragă sprijinul financiar pentru sport, afectând în mod direct activitatea cluburilor locale, în special a celor de seniori. Trendul a fost dat de Buzău, după ce joi, primarul Constantin Toma a declarat că Gloria nu va mai primi bani. Facem referire, deocamdată, doar la echipa de fotbal.
Aproape concomitent, la Focșani, se repeta situația. Echipele de seniori din reședința județului vecin, de la toate sporturile, se vor retrage. Anunțul a fost făcut de primarul orașului, în ședința Consiliului Local: „Am luat deja decizia în cadrul Comitetului Director al CSM Focșani 2007 ca toate sporturile de echipă, mă refer aici la handbal, baschet, fotbal și volei să nu se mai înscrie în anul competițional 2025-2026, din motive foarte clare, de lipsă de finanțare. Nu putem să lăsăm să se creeze datorii pentru că nu este legal să angajezi cheltuieli dacă nu ai sursă de finanțare în buget”, a declarat Cristi Misăilă, primarul oraşului Focşani.
Primarul a vorbit despre posibilitatea ca echipa de volei din Focșani să continue, dar doar cu ajutorul unei finanțări private, prin care să fie asigurată susținerea pentru noul an competițional. Mai mult, în cadrul aceleiași ședințe amintite mai sus s-a decis ca baza sportivă de la stadionul „Milcovul” să revină în administrarea Consiliului Județean.
Printre sporturile afectate de această decizie se numără fotbalul, handbalul, baschetul şi voleiul. Motivul invocat este similar cu cel de la Buzău, lipsa banilor.
Nici la Râmnicu Sărat prognoza nu e bună
Situația nu e roz nici la Râmnicu Sărat. Încă de la începutul săptămânii trecute, apăruseră zvonuri conform cărora Olimpia s-ar putea retrage din Liga a III-a, urmând să o ia de la capăt, de la baza piramidei fotbalului județean. Cel mai probabil în Liga a V-a. Deocamdată, zvonul nu s-a concretizat, fiind infirmat în primă instanță de oamenii din club. Mingea este, însă, în terenul edilului din oraș, Primăria fiind, și în acest caz, principalul finanțator al echipei.
Primele semne de recesiune apăruseră încă din iarnă, după ce, în pauza competițională din anotimpul hibernal cei mai mulți dintre jucătorii consacrați de la CSM au fost lăsați să plece pe la alte grupări, locul lor fiind luat de tineri formați în pepiniera proprie.
Rău cu primăriile, și mai rău fără ele
Situația sportului românesc reflectă o realitate paradoxală și profund vulnerabilă: marea majoritate a cluburilor, mai ales cele din provincie, depind aproape în totalitate de finanțările venite din partea autorităților locale. Acest model, perpetuat de-a lungul ultimilor ani, a transformat administrațiile publice în principalul „sponsor” al sportului românesc. Din păcate, această dependență îi lasă pe sportivi, antrenori și comunități întregi la cheremul deciziilor politice și al ciclurilor electorale.
Primarii și consiliile locale decid, de multe ori arbitrar, cui, cât și cum alocă bani pentru sport, în funcție de interese politice sau de simpatii personale, nu de criterii de performanță sau strategii pe termen lung. În unele cazuri, sportul este susținut doar dacă produce capital electoral sau dacă echipa locală aduce „imagine” administrației. În lipsa unei reglementări unitare, transparente și predictibile, cluburile sportive trăiesc de la un sezon la altul, fără stabilitate financiară și fără siguranța continuității.
Totodată, trebuie recunoscut un adevăr deloc confortabil: fără implicarea instituțiilor publice, echipele care înghit mulți bani, în forma în care există acum în România, ar dispărea aproape complet. Mediul privat este slab reprezentat în acest ecosistem, din cauza lipsei de stimulente fiscale reale, a unei culturi a sponsorizării insuficient dezvoltate și a unei percepții generale că „sportul nu aduce profit”.
