Sport

 Se schimbă totul în handbalul românesc? HC Buzău, afectată direct

Consiliul de Administrație al Federației de Handbal a votat o nouă măsură prin care fiecare echipă din campionatele interne, atât la masculin, cât și la feminin, trebuie să aibă opt jucători români pe foaia de joc și trei în teren în orice moment. Decizia va fi, cel mai probabil, oficializată pe 28 aprilie, în cadrul Adunării Generale a FRH.

Marea schimbare a fost discutată și răsdiscutată, însă se pare că mai toate grupările s-au pus de acord, în cadrul unei întâlniri organizate de forul românesc. Problema fusese ridicată inițial chiar de handbalistele românce, la scurt timp după Campionatul European. Sportivele reclamau faptul că nu primesc suficient timp de joc la echipele de club, din cauza numărului mare de straniere.

14 cluburi masculine și 12 cluburi feminine au participat la ședința COSR unde a fost adusă prima dată în discuție ideea celor opt jucători pe foaia de joc, dar echipele au venit și cu alte propuneri.

Dacă e să ne raportăm strict la număr, clubul de handbal local nu ar trebui să întâmpine probleme legate de regula de mai sus. Broască, Bejinariu, Rață, Susanu, Cîțu, Tcaciuc, Crăciunescu, Anton, Rizea, Petruț sau Drăgoi sunt jucătorii pe care se poate baza Bebeshko. Tehnic, acestora li se pot alătura pe foaia de joc încă doi-trei jucători de la tineret. În acest sezon însă, doar patru-cinci au fost folosiți constant de fostul campion olimpic. Crăciunescu și Tcaciuc sunt portari, iar Susanu este împrumutat de la CSM Constanța. Pe cale de consecință, șefii de la club vor avea de lucru în această vară, pentru a mai aduce doi-trei români la echipă. Se vorbește deja de cel puțin o extremă care și-ar fi dat acordul pentru a evolua la Buzău de la anul.

Pe lângă stimularea dezvoltării handbalului autohton, regula ar putea aduce și un impact semnificativ în strategiile de recrutare ale cluburilor. Măsura, dacă ea va fi implementată, ar putea fi considerată restrictivă de către unii conducători, mai ales dacă ne referim la cluburile care vizează vârful clasamentului. Ar mai fi un inconvenient: plafoanele salariale ale handbaliștilor români ar crește vertiginos, chiar dacă valoarea sportivă a acestora rămâne aceeași. Este, până la urmă, un principiu legat de cerere și ofertă, indiferent de piață.

Nu în ultimul rând, simpla prezență a unui sportiv pe foaia de joc nu garantează și minute de joc efective pentru tinerii jucători.

Articole similare