Scandalul „Lacul Meledic” se poate reaprinde oricând

Directorul operatorului regional Compania de Apă, Simona Săvulescu, nu respinge definitiv varianta alimentării Văii Slănicului cu apă din Lacul Meledic, în condițiile în care s-ar reinstala o perioadă prelungită de secetă, care ar duce la o nouă secare a singurei surse de apă pentru sistemul de alimentare de la Cireșu, pârâul Jghiab.

Totuși, directoarea Săvulescu a insistat asupra faptului că o eventuală exploatare a apei din lacul „discordiei” ar putea deveni operațională cu promisiunea fermă din partea operatorului regional că va avea un caracter temporar, iar condițiile de legalitate în care s-ar desfășura operațiunea ar fi respectate în totalitate. Mai mult, dacă situația ar impune o astfel de soluție, pentru salvarea comunităților umane care ar fi afectate, operațiunea de alimentare din Lacul Meledic ar fi în permanență sub controlul și observarea la fața locului din partea unei echipe formate din reprezentanți ai tuturor factorilor implicați – autorități locale și județene, reprezentanți ai rezervației naturale, precum și din partea segmentului de populație civilă care ar manifesta reticență la o astfel de soluție reactivată.

La o conferință de presă organizată la sediul Companiei de Apă, directoarea Simona Săvulescu a prezentat, între caracteristicile obiectivului natural rezervor de apă dulce, faptul că sursa de alimentare a depozitului de apă nu ar fi doar precipitațiile, ci chiar existența unor izvoare subterane.

Ea a recunoscut, totuși, că alege să prezinte un astfel de element doar la nivel de supoziție, deoarece nu a identificat, încă, după „căutări insistente”, un studiu de specialitate care să indice cu exactitate existența izvoarelor de fund, ideea părând să fie susținută, la acest moment, doar de o… părerea a fostului director al Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) Buzău, Nicolae Mărăcine, care ar fi considerat drept cel mai avizat, între specialiștii pe domeniu, să facă aprecieri pe problema abordată.

Pe de altă parte, faptul că apa din lacul Meledic se prezintă în două straturi cu diferențe de temperaturi majore (caldă în stratul de suprafață și foarte rece în stratul doi) ar fi, mai degrabă, un indiciu în sprijinul ideii că lacul este alimentat de izvoare subterane, de unde și explicații la unele întâmplări în zonă, prezentate de localnici, care susțin că unii dintre înotătorii care s-au aventurat în lac s-au înecat tocmai din cauza diferențelor bruște de temperaturi între cele două straturi de apă.

De ce nu se renunță la idee?

Sistemul zonal de alimentare cu apă potabilă de pe Valea Slănicului la care au ajuns să fie arondate cinci comune – Sărulești, Mânzălești, Vintilă Vodă, Beceni și Cernătești (jumătate din teritoriu) – a devenit, pe de o parte, subdimensionat, atât la capacitățile de înmagazinare, cât și la dimensiunea conductei principale de transport, pentru că, inițial, a fost conceput să alimenteze doar două comune: Mânzălești și Vintilă Vodă. Între anii 1992 și 1994, perioada în care s-au efectuat studii privind capacitatea de alimentare a singurei surse de apă, pârâul Jghiab, s-a considerat că cei 30.000 de metri cubi de apă brută care putea fi staționată în barajul de la Cireșu era suficientă, în condițiile în care procesul de tratare asigura un debit de 70 de metri cubi pe oră. Ulterior, autoritățile județene și-au dat acordul pentru conectarea la sistem și a comunei Beceni, mai ales că în unitatea administrativ-teritorială respectivă erau construite inclusiv blocuri de locuințe, pentru care apa curentă era de strictă necesitate. Mai mult, pentru că pe teritoriul comunei Cernătești majoritatea surselor de apă erau contaminate cu săruri minerale – prezența râului Slănic, după ce acesta, în amonte, traversează zone cu depozite de sare -, aceleași autorități județene au decis ca jumătate din teritoriul acestei comune să fie racordat la același sistem de distribuție. În anul 2013, sistemul de distribuție cu sursa în lacul de la Barajul Cireșu a fost încărcat prin conectarea încă unei comune, în amonte, fiind vorba despre Sărulești.

Alegerea soluțiilor de mai sus au fost motivate de faptul că nu existau surse alternative de apă subterane, care să aibă și debite corespunzătoare și calitate conformă. Forajele de exploatare în zonă nu au evidențiat depozite asigurătorii, în unele cazuri fiind descoperite chiar zăcăminte de petrol și gaze naturale. În consecință, exploatarea acestui sistem depinde, exclusiv, de volumele de apă asigurate în lacul de la Cireșu.

Totuși, surse de apă ar fi, dar cine investește?!

Transformările climatice care în ultimii ani au confruntat comunitățile umane cu perioade prelungite de secetă excesivă sau chiar pedologică, conturând, deja, ideea unei perspective deloc îmbucurătoare în ceea ce privește asigurarea apei pentru populație și animale, nu numai în zona descrisă pe Valea Slănicului, obligă autoritățile și, deopotrivă operatorul regional, să identifice noi surse de apă, tratabilă la costuri normale – există ape subterane cu conținut ridicat de cloruri, sulfuri și alte elemente chimice, care ar necesita un proces de tratare foarte costisitor, numit osmoză -, arealul vizat fiind cel montan, de pe teritoriile comunelor Lopătari și Bisoca. Primarii celor două unități administrativ-teritoriale au oferit informații și au indicat sursele de apă ce ar putea fi conectate la sistemul deficitar, dar pentru ca operatorul regional să poată aborda investițiile efective, în teren ar trebui rezolvată problema proprietății terenurilor care ar putea fi traversate de noile conducte (cadastrări), ar trebui înființate rețele de energie electrică și, nu în ultimul rând, să fie identificate în comun sursele de finanțare. La toate acestea trebuie adăugat exercițiul procedurilor birocratice privind obținerea autorizațiilor și avizelor, precum și întocmirea unui studiu de fezabilitate, demersuri care ar necesita o perioadă de minim trei ani, cu tot cu execuție. În tot acest timp, la instalarea perioadelor critice de secetă excesivă, ar putea fi reactivat scandalul „Lacul Meledic”!

Conform datelor prezentate de operatorul regional, structurate în urma vizitelor în teren, alte surse de apă care ar putea face obiectul unor exploatări sunt pe teritoriul comunei Lopătari, satul Terca, prin captarea pârâului Smoleanu, pe teritoriul comunei Mânzălești unde ar putea fi captat pârâul Martinu, și pe teritorul comunei Bisoca, sursa fiind râul Râmnicu Sărat, chiar în zona izvoarelor – apa nu este contaminată cu săruri -, aceasta fiind cea mai bună variantă, atât în ceea ce privește debitul de apă, dar și calitatea.

Soluțiile de moment, fără costuri importante, dar și lipsa unor programe cu perspectivă îndelungată care să fi luat în calcul inclusiv confruntarea cu fenomene climatice ostile, în continuă modificare – nu spre normalizare – pun autoritățile județene în postura de a rezolva o problemă existențială pentru o populație ce depășește 15.000 de oameni, la acest moment. Zonele montane devin atractive, mai ales pe măsura îmbunătățirii calității infrastructurii rutiere, și de aceea numărul de mai sus va avea un trend crescător, pentru că multe dintre satele montane au șanse la revitalizare prin inființarea de gospodării de sine stătătoare, dar și prin înmulțirea caselor de vacanță. Acum, pe Valea Slănicului nu mai curge apă (și) pentru că la munte urcă… bunăstarea?!!