Sala de Recepții cu „pinacoteca”, una dintre „bijuteriile” Palatului Comunal

Indiscutabil, Palatul Comunal reprezintă o emblemă care se confundă cu Buzăul însuși, un simbol arhitectonic de valoare pa­trimonială care merită toată atenția. Proiectul, gândit de cel care a fost un edil de excepție și căruia îi datorăm începuturile moder­nizării Buzăului, Nicu I. Constantinescu, a avut la vremea respectivă și adversari, unii dintre politicienii opoziției (O tempora, o mores!) care spuneau: „Ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar și Buzăului Palat Comunal?”. Dar au fost nevoiți să accepte realitatea, deoarece mult timp a fost considerat cea mai impunătoare construcție comunală din Vechiul Regat, iar Nicolae Iorga, care a vi­zitat Buzăul pe când se construia Palatul, aprecia că „Va fi neîndoielnic cea mai frumoasă primărie din țară și o podoabă de mare preț pentru Buzău”.

Dintre toate încăperile Palatului, Sala de Recepții reprezenta o bijuterie cu ornamente în stil venețian, iar în mijloc trona o masă din stejar masiv, cu picioare ce se terminau cu capete de lei, cu scaune capitonate și covoare. Aici s-a desfășurat ceremonia de inaugurare a clădirii în toamna anului 1903, tot aici aveau loc ședințele de înves­tire a administrației comunale rezultate în urma alegerilor, ședințele solemne dedicate marilor momente ale istoriei naționale, dar și concerte (26 mai 1928 – Bianca Soraya și Dimitrie Onofrei de la Opera din Chicago), matinee și festivaluri artistice organizate de Societatea „Amicii Artei”, conferințe (Matei I. Dimitriu – „Teritoriu și civilizație”; Vasile Maciu – „Criza civilizației contemporane”; B. Marian – „Cel dintâi ziar popular româ­nesc)”, baluri ale diferitelor societăți ale foștilor luptători („Fiii Apărători ai Patriei”, Societatea de Cruce Roșie etc.), dar mai ales tradiționalul bal de la 24 Ianuarie, organizat de Liga Culturală.

Iată ce scria o publicație locală despre balul din 24 Ianuarie 1939: „Participanții, în costume popu­lare, au organizat o frumoasă serbare cu cântece populare și jocuri ro­mâ­nești. Cel mai frumos costum popular a fost premiat. Scopul acțiunii – păstrarea și dezvoltarea gustului și simțământului național pentru tot ceea ce e româ­nesc, cât și constituirea unui fond pentru activități culturale, educative și naționale”.

Pereții sălii erau îm­podobiți cu numeroase tablouri ale unor pictori renumiți. Despre acest fapt, iată ce se scria într-un articol din 4 iulie 1931: „Fostul primar, Pretor Georgescu, neglijând ches­tiuni importante ale comunei, a ornat sala de recepții a primăriei cu tablouri de artă pe care le-a plătit sau urmează a le plăti, cu sume fantastice. Cum orașul este amenințat să rămână fără lumină și apă din cauza lipsei de bani, ar fi un scandal dacă nu s-ar anula sumele respective”.

Anii grei ai războiului,  dar mai ales evenimentele din 1944, au afectat Pala­tul Comunal și nu numai. Începând cu 26 august 1944, grupuri de răufăcători au devastat noaptea ma­gazinele din centru și, folo­sind chibrituri și lumânări pentru a se orienta, au pricinuit, accidental sau intenționat, incendii care au distrus mare parte din magazinele și locuințele de pe strada Cuza Vodă și de pe partea stângă a străzii Doamna Neaga. Nu a putut interveni nimeni de teamă, cu atât mai mult cu cât armata primise ordin să părăsească Garnizoana la 25 august, astfel că au fost retrase santinelele înarmate de la toate instituțiile publice. Gardienii publici și polițiștii fuseseră de­zarmați la 27 august de către germani, căci aceștia se aflau încă în oraș, unii se retrăgeau în coloane către nord-vest, alții către linia frontului, restul circulau „în patrule numeroase”, dezarmând ofițeri și soldați români dacă-i întâlneau în cale, având loc incidente cu victime de ambele părți. Au prădat magazine, res­taurante și locuințe, au minat instituții publice, manifestând o atitudine ostilă față de populație și autorități.

În urma luptelor dintre armata germană și sovietici au fost distruse: Palatul Comunal (valoarea de inventar 45.875.740 lei), 50 imobile particulare și avariate trei imobile publice (Liceul „B.P. Hasdeu”, Școa­la primară nr. 1 și locuința directoarei de la Școala primară nr. 1 fete) și 40 particulare. Trupele sovietice au intrat în oraș la 28 august, ora 10.00. La ora 16.00, un grup de soldați germani, baricadați în Palatul Comunal, a deschis focul omorând patru ostași sovietici. Avangarda sovietică a ocupat poziții în imobilele din apropiere, tancurile s-au retras la distanța necesară și s-a des­chis focul cu mitraliere grele și tunuri cu proiectile brizante și incendiare. Deoarece pompierii lipseau din oraș și nimeni nu s-a putut apropia, în noaptea de 28/29 august a ars Pala­tul Comunal, fiind distruse mobilier, arhivă, aproape tot fondul de cărți și reviste din Biblioteca „Al. Mar­ghiloman”, care nu fuseseră transferate în comuna Simileasca.

Pentru a nu fi distruse de eventuale bombardamente (un asemenea eveniment s-a produs la 8 august, de către avioane britanice), o mare parte din patrimoniul Primăriei a fost depozitat la Primăria comunei Simileasca, la 15 aprilie 1944, între care și tablourile din sala de recepții și din bibliotecă: din sala de recepții: Bulgăraș: Cămașa mov, Portret de femeie și Flori în glastră; Alexandru Moscu: 3 tablouri, Peisaj de toamnă, Tors și Casă la țară; Adina-Paula Moscu: Peisaj (deal); Gori Mircescu: Trei țărănci (2 buc.), La horă, țăran și țărancă, Țărancă, Cio­băniță, Casă de țară, Peisaj (colț de sat); Zakolsky: Peisaj rural; Eleonora Codreanu-Dobrovici: Peisaj, La spălat, Crini, Regele Mihai I, Moș Tarcoci; Bondarik: La troiță; Gogu Iliescu: Flori în glastră; Al Pall: Interior de biserică; nesemnate: Casă la țară și Flori în glastră; din Biblioteca „Al. Marghiloman”: E. Gorski: Mare în furtună și Moară de apă; Eleonora Codreanu-Dobrovici: Țăran cu caval și Lipovean; A. Forte: Portret de fată; sculptorul Pavelescu-Dimo – bustul lui Al. Marghiloman; la înapoiere, în 16 septembrie, lipseau: Ciobă­niță, Casă la țară și Peisaj de Gori Mircescu și Flori în glastră de Gogu Ilie.

Dacă Moș Tarcoci și posibil și alte tablouri se găsesc în patrimoniul Mu­zeului Județean, despre celelalte nu se mai știe ni­mic.

Astăzi, Palatul Comunal tronează maiestuos în noua-i „haină”, sfidând vremea și vremurile. S-au făcut des­tule sacrificii materiale ca să-și recapete imaginea de altădată și poate nu ar fi lipsit de interes dacă  Sala de Recepții (botezată Sala „Nicu Constantinescu”) ar redeveni, în funcție de posibilități, locul unor manifestări culturale de excepție, dacă s-ar relua, cel puțin în cadrul Zilelor Buzăului, balurile de caritate, dacă și la subsol, unde sunt spații generoase, s-ar găsi utilități pe măsura acestui edificiu emblema­tic, iar pe holurile de aici să fie expuse imagini ale Buzăului din diverse perioade și, mai ales, ale clădirii. Și poate nu vor fi „cârcotași” care să amen­deze gestul aleșilor noștri de a readuce, cât de cât, la vechea-i înfățișare, Sala de Recepții, cu mica sa pinacotecă din creații ale artiștilor plastici contemporani de care Buzăul nu duce lipsă.