Revoluția din decembrie 1989: un dosar rușinos al Justiției din România

,,21 – 22, cine-a tras în noi?”, o întrebare care, după 32 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, este în conti­nuare fără răspuns. Dosarul Revoluției – în care fostul președinte Ion Iliescu și fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu, fost senator de Buzău în legislatura 1990-1992 au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni contra umani­tății – a fost retrimis Parchetului luna trecută, după ce au fost excluse mai multe probe.

În evenimentele din decembrie 1989 au murit 1.166 de persoane, potrivit cercetărilor Institutului Revoluției Ro­mâne din Decembrie 1989. Conform datelor anunțate în 2014, în intervalul 17-22 decembrie 1989 s-au înregistrat 271 de martiri, între 22 și 25 decembrie, 715, după 25 decembrie au fost înregistrate 113 victime, iar fără dată exac­tă au fost înregistrate alte 67. Astfel, în total, Revoluția din 1989 a avut 1.166 de victime în orașele declarate martir: Alba Iulia, Arad, Brașov, Brăila, București, Buzău, Caransebeș, Cluj-Napoca, Constanța, Cra­iova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reșița, Sibiu, Târgoviște, Târgu Mureș, Timișoara. Alte câteva mii de persoane au fost rănite.

Nici acum, 32 de ani mai târziu, românii nu au răspunsul la întrebarea ,,21-22, cine-a tras în noi?”. Nu se știe cine au fost ,,teroriștii” și de ce numărul celor împușcați a crescut după 22 decembrie, când Revoluția învinsese, regimul lui Nicolae Ceaușescu fiind înlăturat.

Cronologia unui eșec al justiției

Peste 4.500 de dosare au fost deschise pentru faptele comise în decembrie 1989. În anii ‘90, au fost condamnați la închisoare foști lideri comuniști: Tudor Postelnicu, fost ministru de Interne, Iulian Vlad, ultimul șef al Securității, Ion Dincă, fost viceprim-ministru, Emil Bobu, fost secretar și membru al Comitetului Politic al Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, Manea Mănescu, fost vicepreședinte al Consiliului de Stat și membru C.P.Ex. al PCR. Au fost puși în libertate înainte de ispășirea pedepselor în totalitate, din motive medicale sau fiind grațiați de Ion Iliescu.

În anii 2000, au fost condamnați la 15 ani de închisoare, pentru reprimarea demonstrațiilor anticomuniste de la Timișoara, generalii Mihai Chițac și Victor Atanasie Stănculescu. Fostul general Victor Atanasie Stănculescu a fost încarcerat în octombrie 2008, alături de Mihai Chițac. Ulterior, ei au beneficiat, pe rând, de întreruperi temporare ale executării pedepselor. În 2010, la câteva săptămâni de când fusese operat pe cord, Mihai Chițac a murit în locuința sa. Victor Atanasie Stănculescu a fost eliberat condiționat în aprilie 2014.

Însă dosarul mare al Revo­luției a trenat ani de zile, iar în octombrie 2015 a fost clasat de procurorii militari pe motiv că cei care au comis genocid, propagandă de război sau au aplicat tratamente ne­ome­noase nu mai puteau fi trași la răspundere deoarece aceste infracțiuni nu mai există în noul Cod Penal. În cazul celor suspectați de omor, tentativă de omor, ucidere din culpă, lipsire de libertate, procurorii susți­neau că aceste fapte s-au prescris, astfel că vinovații nu mai pot fi trași la răspundere.

Dosarul Revoluției a fost redeschis în vara lui 2016, după ce procurorul Bogdan Licu, atunci interimar al procurorului general, a cerut în instanță continuarea anchetei, pe motiv că soluția de clasare ,,este netemeinică și nelegală”.

În aprilie 2019, la aproape 30 de ani de la Revoluție, după ce a fost închis și redeschis de mai multe ori, dosarul Revoluției a fost trimis instanței. Astfel, au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni contra umanității Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus și Emil (Cico) Dumitrescu. Dosarul cuprindea 3.330 de volume, dintre care 2.030 au fost instrumentate după 13 iunie 2016, dată la care judecătorul de cameră preliminară de la instanța supremă a confirmat redeschiderea urmăririi penale.

,,Psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenție prin diversiuni și dezinformări”

Ce spun procurorii în rechizi­toriu:

– S-a constatat că, începând cu 22 decembrie 1989, ora 16.00, întreaga forță militară a României, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne – Departamentul Securității Statului, precum și Gărzile Patriotice s-au pus la dispoziția Consiliului Frontului Salvării Naționale și conducerii acestuia. Din același moment, grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N. – format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general maior(r) Nicolae Mi­litaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar și numit ministru al Apărării) și Gelu Voican Voiculescu – a luat deciziile importante cu caracter politic și militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit și legitimarea politică în fața poporului român.

– Ancheta a relevat că pentru atingerea acestor scopuri, începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989 ar fi fost lansată o amplă și complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni și dezinformări), coordonată de unii componenți ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea C.F.S.N.), acceptată și asumată de factorii decizionali ai C.F.S.N. Din Consiliul Mi- litar Superior au făcut parte general locotenent Atanasie Victor Stănculescu, general de armată Nicolae Militaru și șefi de direcții militare.

– Pentru a evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie 1989, vârfurile decizionale ale Ministerului Apărării (persoanele care au îndeplinit funcția de ministru al apărării, șefii direcțiilor militare și șeful aviației mi- litare) ar fi declanșat și coordonat inducerea în eroare, în virtutea unei înțelegeri cu noua forță politică a țării. Acest veritabil pact ar fi fost benefic ambelor părți, pentru factorii de decizie ai M.Ap.N. a însemnat impunitatea dorită, iar pentru factorii de decizie ai C.F.S.N. a însemnat garan­tarea preluării puterii politice, menținerea la putere, dar și legitimarea în fața poporului român.

– Cercetările au vizat faptul că prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situații de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii etc.

– Psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenție prin diversiuni și dezinformări și a provocat, după 22 decembrie 1989, un număr de 862 de decese, 2.150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice. Aceste consecințe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12.00).

– Aceste diversiuni și dezinformări ar fi creat condițiile condamnării și execuției cuplului prezidențial Ceaușescu printr-un proces penal simulat.

– Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat în mod direct prin aparițiile televizate și emiterea de comunicate de presă (contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului), ar fi participat la dezinformarea și diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceaușescu și ar fi acceptat și asumat politic acte diversio­niste comise de unele cadre cu funcții de conducere din M.Ap.N., fără a interveni pentru stoparea lor.

– Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviației Militare, ar fi intervenit în noaptea de 22/23.12.1989, fără drept și în deplină cunoștință de cauză, asupra planului de apărare a Aeroportului Internațional Otopeni și ar fi contribuit astfel la moartea a 48 de persoane (40 de militari și 8 civili), precum și la rănirea gravă a altor 15 persoane. La 23.12.1989 a emis ordinul diversionist de schimbare a cocardelor trico­lore ale elicopterelor apar­ținând Regimentului 61 Boteni, fapt ce ar fi dus la deschiderea focului fratricid, implicit la rănirea unor persoane. A emis și alte ordine militare, conduite care în afara rezultatelor concrete enunțate ar fi contribuit la agravarea psihozei teroriste.

Instanța supremă a exclus mai multe probe și a retrimis Parchetului dosarul Revoluției

Trimis în instanță de procurorii militari abia în aprilie 2019, în dosar au fost citate peste 5.000 de părți civile. Procesul a fost blocat apoi mai bine de un an, pentru discutarea unor cereri și excepții ridicate de părțile din dosar. În 10 noiembrie 2021, instanța supremă a decis definitiv ca dosarul Revoluției să se întoarcă la Parchetul Militar pentru a fi refăcută o parte din rechizitoiu.

În 21 mai 2021, un ju­decător de cameră preliminară de la instanța supremă hotărâse ca dosarul Revoluției să fie restituit procurorilor, după ce a constatat nereguli în rechizitoriu. Procurorii militari și mai multe victime au atacat decizia, iar în noiembrie ma- gistrații au respins contestațiile acestora.

În octombrie 2020, același judecător de la ICCJ care în mai a decis ca dosarul Re- voluției să fie restituit procurorilor a hotărât excluderea mai multor probe din dosar. Astfel, ICCJ a admis atunci mai multe cereri și excepții invocate în dosarul Revoluției atât de către părți civile, cât și de Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu, fiind excluse mai multe probe ca urmare a constatării neregularității rechizitoriului întocmit de procurorii militari: actele intitulate „declarații” ce conțin relatările făcute de Gelu Voican Voiculescu și Ion Iliescu în fața Comisiei senatoriale; rapoartele întocmite de Comisia senatorială privind evenimentele din decembrie 1989 și documentele ce au stat la baza întocmirii acestora; sinteza aspectelor ce rezultă din analizele efectuate de Parchetul Militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989; punctul de vedere preliminar al SRI privind evenimentele din decembrie 1989; documentarul privind Marele Stat Major din cadrul MApN; ,,Cartea revoluției române. Decembrie 1989”, de Sergiu Nicolaescu; documentele de arhivă ale Sta­tului Major General privind evenimentele din decembrie 1989 cu referire la acțiunile întreprinse de Direcția de Cercetare a Armatei pentru perioada 17.12.-31.12.1989, datate mai 1991.

De asemenea, au fost excluse din materialul probator declarații date de zeci de persoane vătămate.

Parchetul General a reacționat la decizia instanței, spunând că urmări­rea penală în dosarul Revo­luției nu este afectată de motive de nelegalitate, iar procurorii studiază de doi ani jurisprudența internațională în materia infracțiunilor considerate crime împotriva umanității.