Sincer vorbind, când am citit despre propunerea/intenția doamnei Maia Sandu de a organiza la toamnă un referendum republican la tema aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană nici nu știam ce să cred: pe de-o parte, ar fi bine să spunem tare și răspicat că ne dorim aderarea, pentru a nu mai turna apă la moară celor care își schimbă părerea de câteva ori pe zi, iar pe de altă parte, trăiam un sentiment de neliniște referitor la rezultatul acestui exercițiu, fiindcă mai există în societatea noastră specimene care sunt în stare să întoarcă totul cu fundul în sus, dar să și influențeze opinia celor șovăielnici. Consider că această temere a mea nu apăruse pe loc gol, or nu era clar despre ce era vorba – despre un referendum consultativ, rezultatele căruia au o importanță de ordin statistic, sau despre un referendum constituțional, care are o cu totul altă pondere și importanță. De altfel, „ipoteza” precum că organizarea referendumului în aceeași zi cu alegerile prezidențiale i-ar fi adus dividende în plus doamnei Maia Sandu – chipurile, prezența la urne ar fi fost mai mare tocmai datorită referendumului – am exclus- o din fașă, fiindcă electoratul nostru este mai deștept și mai pregătit de a face diferența, când este nevoie, decât cred unii.
Până la urmă, misterul s-a dezlegat, iar explicația care face lumină în acest subiect a venit din gura spicherului Igor Grosu, care a declarat, de curând, că la toamnă, în aceeași zi cu alegerile prezidențiale, vom avea un referendum CONSTITUȚIONAL, care va avea menirea să consfințească în Legea Supremă dorința noastră fermă de a merge pe drumul care duce în Uniunea Europeană. Ba mai mult, la sfârșitul anului trecut, pe data de 28 decembrie, legislativul de la Chișinău a votat un amendament la proiectul de lege care vizează îmbunătățirea procesului electoral și, implicit, referendumul republican va putea fi organizat în ziua desfășurării alegerilor parlamentare, prezidențiale și locale (avându-se în vedere și alte subiecte decât aderarea la UE). Astfel, și eu, și alții ca mine putem răsufla ușor – nu va fi vorba de un sondaj ordinar, dar de o completare a prevederilor constituționale, cum o făcuse anterior Ucraina și Georgia, alte două țări care au decis să se rupă de trecutul „glorios”. Faptul că președinta Maia Sandu a inițiat un șir de consultări publice despre referendumul privind aderarea RM la UE mai este un argument forte în folosul acestui procedeu democratic.
Bune și frumoase aceste intenții, dar rezultatul la care sperăm noi, eurooptimiștii, nu va fi ușor de obținut (ca să nu zic că un eventual eșec, nu dă Doamne, ar însemna un adevărat fiasco), fiindcă societatea noastră este plină de șerpi și de șacali, care atâta și așteaptă ca să discrediteze Uniunea Europeană și procesele, nu întotdeauna pe placul oamenilor, care au loc într-un organism viu care se mai confruntă cu dohot și neghină, nu doar trăiește în lapte și ciocolată. Se vorbește chiar de zeci de sate moldovenești roșii (în speță, cele aflate în cadrul așa-zisei „centuri roșii”, din care fac parte mai multe raioane din nordul republicii și, total paradoxal, unele raioane chiar sunt situate pe malul Prutului), în care mișună armate întregi de propagandiști care promovează, din casă în casă, de la om la om, politicile lor ostile integrării. Priviți atent cât de mult au de muncă colegii noștri din proiectul STOP FALS care aproape zilnic fac eforturi pentru a dezminți nu doar minciunile gogonate, dar și scornirile deșănțate ale unor cozi de topor. Pe unde mai pui că chiar în sânul UE sunt destui vrăjmași care scuipă în fântâna de unde beau apă și își arată mușchii atunci când trebuie să pună mintea în mișcare. În această ordine de idei, ar fi fost mai bine, în opinia mea, dacă referendumul constituțional se desfășura nu în această toamnă, dar, să zicem, în ziua alegerilor parlamentare (în anul 2025), când noile relații ale Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, după deschiderea negocierilor de aderare, ar fi dat primele rezultate palpabile. Nu de alta, dar oamenii noștri sunt mai mult pragmatici decât romantici și cred mai mult în vrabia din mână decât în cioara de pe gard. Și dacă totul rămâne așa cum s-a decis, vorba aceluiași Igor Grosu, „va fi un referendum constituțional în care o să muncim din sat în sat, din oraș în oraș și vom explica oamenilor cât de importantă este pentru noi această alegere… și că Uniunea Europeană înseamnă pace, viață, trai bun, respect față de oameni și cu ajutorul prietenilor Moldovei, dar și prin muncă internă țara va ajunge să fie membră a UE”.
Apropo, vă reamintim că sondajul realizat de Compania sociologică Date Inteligente, în perioada 26-30 ianuarie, pe un eșantion de 1.011 persoane din 383 de localități, cu o eroare maximă de eșantionare de 3 la sută, arată că peste 39,5 la sută din respondenți consideră că lucrurile în Republica Moldova merg într-o direcție corectă, iar 49,5 la sută consideră că lucrurile merg într-o direcție greșită. Din lista raioanelor cetățenii cărora consideră că lucrurile merg într-o direcție greșită face parte și raionul Soroca. De aici și concluzia: pentru ca rezultatele referendumului să fie cele scontate (și să fie păstrat scorul înregistrat câteva zile în urmă – circa 70 la sută pro-UE), fiecare dintre noi trebuie să ne încadrăm în această muncă de lămurire, de ce Republica Moldova trebuie să adere la Uniunea Europeană și de ce orice alt deznodământ ar însemna revenirea la începutul sfârșitului.
Text publicat în „Observatorul de Nord”
