Cultură

„Poveștile lui Melu”, lansate la Gaudeamus

Publicistul Stan Brebenel, președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – filiala Buzău, a lansat „Poveștile lui Melu”, o carte de proză umoristică, o specie rară în ultima vreme în peisajul literar buzoian, după cum  bine remarca scriitoarea Valeria Manta Tăicuțu, invitata autorului care și-a asumat și rolul de moderator al evenimentului.

„Cartea despre care se va vorbi astăzi este cumva insolită în arealul nostru. Cred că a trecut destulă vreme de când nu s-a mai publicat proză umoristică, și încă una de calitate, în județul Buzău. Poveștile pe care le adună domnul Brebenel nu sunt neapărat redate într-un limbaj licențios, limbaj pentru care autorul își cere scuze în prefață, considerând că există suficienți pudibonzi printre cititori și că vor reacționa negativ la ceea ce ei vor citi. Adevărul este că limbajul este savuros, eufemistic, vine din lumea sătească și aduce cu el acea prospețime inegalabilă a limbajului țărănesc”.

Este o carte cu povești scurte, care tratează lumea satului cu evenimentele ei capitale – nunți, botezuri, cumetrii, înmormântări -, dar și fapte de zi cu zi, evenimente din cazarmă, o carte care sancționează diverse obiceiuri și atitudini. Aria de desfășurare a acțiunii cărții, a semnalat poetul Nicolai Tăicuțu, de asemenea invitat al autorului,  se întinde „din zona Lopătari, locul de baștină a lui Melu Iamandei, cel care vine cu o samă de povești aici, în carte, până în zona Făurei-Mircea Vodă, la margine de Bărăgan, locul copilăriei autorului cărții, cu trecere prin Fundenii din dealurile Câlnăului de Buzău, dar și prin orașul Buzău”.

Melu Iamandei, eroul principal este prezentat de Nicolae Pogonaru, un alt poet și prieten al autorului, drept „un tezaur al întâmplărilor de demult, având ca protagoniști personaje de diferite vârste și profesii, inclusiv preotul satului, țărani simpli, copii care spun lucruri trăsnite, militari în permisie sau la muncă”. De altfel, cartea are asupra sa și reacții mai puțin bănuite până la momentul la care au fost împărtășite auditoriului de către poet. „Citind cartea am avut o nostalgie imensă după anii de stagiatură, doi la număr, petrecuți undeva pe Jgheab, la Gura Bădicului, comuna Mânzălești, foarte aproape de Mănăstirea Găvanu. Și nu ai cum să nu fii sensibilizat de oamenii locului și de peisajele de acolo. Fapt pentru care nu-ți mai vine să pleci. După ce am plecat din acel sat, m-am reîntors în fiecare vară sau toamnă, din ’78 până în prezent”, mărturisește poetul Nicolae Pogonaru, care și-a petrecut câțiva dintre anii de cadru didactic prin acele locuri de munte pe care le descrie cu multă măiestrie în carte Stan Brebenel.

Jurnalistul Titi Petre, invitat, de asemenea, la eveniment, vede cartea colegului Stan Brebenel cu ochii omului de presă, drept pentru care face câteva comparații savuroase  cu realitatea a unora dintre „Poveștile lui Melu”, respectiv  pentru povestirile  „Minunea din plop”, „Doi proști” și „Popa Relu”. „Prin anii ’90”, și-a început Titi Petre relatarea, „trei membri actuali ai UZPR Filiala <Pamfil Șeicaru> Buzău, la vremea respectivă Societatea Ziariștilor din România, am scris o serie de materiale legate de fântâna și de izvorul de la Smeeni. Cei trei care au scris au fost Ioan Stoica, colegul nostru, iar la Rompres, care transmitea în toată țara, era Dumitru Ion Dincă, colegul nostru, după care a preluat subiectul Dorin Ivan, membru UZPR, și apoi Florin Zafiu, și el membru UZPR.  De 15 ani acolo nu mai este nimic. În urmă cu două luni de zile m-am întâlnit cu unul dintre preoții cu care am lucrat la vremea respectivă. L-am întrebat pe preot de ce s-a oprit întreaga poveste. Mi-a răspuns: <Niște proști>. Citesc mai departe povestea <Doi proști> – foarte interesantă povestea -, iar finish-ul și concluzia pe care o trage personajul din poveste este așa: <Doi proști: nașul și cu popa>”.

Cert este că scriitorul, care a prins rădăcini la Buzău după cei 50 de ani petrecuți aici, reușește să relateze într-un mod savuros povești trăite de el, dar și povești auzite în casa socrilor săi. „Soacra mea”, spune acesta, „avea o memorie fantastică și un talent în a povesti aceste întâmplări. Unora dintre ele le-am înțeles tâlcul mai târziu, după ce aceasta nu a mai fost în viață”.

După debutul editorial din anul 2003, cu proză scurtă, „Asasinii speranței”, și după „Note de călătorie”, „Critică literară”, un roman și cinci volume de antologie a poeților români, Stan Brebenel vine pe piața editorială cu această carte de proză scurtă, „Poveștile lui Melu”, apărută la Editura UZPR, care cuprinde, așa cum a menționat și poetul Nicolai Tăicuțu, o varietate de subgenuri ale prozei scurte – anecdotă, snoavă, tabletă, povestire -, cele mai multe cu tâlc sau cu morală, de obicei în final. Este o carte recomandată cu multă căldură de confrații de condei, poate și  pentru că, așa cum mărturisește poetul Nicolae Pogonaru, „cartea se citește de la A la Z și nu ai cum să o lași din mână pentru că trebuie să vezi ce se întâmplă la următoarea povestire”.

Evenimentul lansării de carte s-a petrecut în cadrul târgului de carte Gaudeamus România Actualități de la Buzău.

Articole similare