sâmbătă, 15 august 2020

Povestea de succes a fraților Andreea și Mădălin Mihai: din familia cu 7 copii din Vernești, în frunte la Bac și studenți ,,la buget”

Liceele care nu intră ­nicio­dată în categoria celor de top au și ele poveștile lor de succes. În această vară, Liceul Tehnologic Meserii și Servicii Buzău și Liceul Tehnologic Vernești au fost parte a unei asemenea povești, dintr-o familie cu șapte copii din comuna buzoiană: doi tineri, soră și frate, care au obținut la Bacalaureat note peste 9,50, respectiv 8,00, și, ulterior, au devenit studenți pe locuri bugetate.

Acest tip de succes are, poate, mai mare încărcătură emoțională și sufletească decât oriunde în altă parte, pentru că este vorba despre reușitele unor copii din mediul rural, care își depășesc condiția, care sparg bariere, care depășesc mentalități, care răzbesc în viață tocmai atunci când mai nimeni nu pariază pe șansele lor de reușită.

Liceul din Vernești nu scoate pe bandă rulantă copii de 10, cum se întâmplă la câteva unități de învăță­mânt de la oraș care și-au creat un renume în acest sens, dar nu pentru că aici nu s-ar face carte sau pentru că profesorii nu și-ar da silința, ori că nu ar fi copii care să atingă acest nivel, ci pentru că aici lupta se dă mai mult cu abandonul școlar și cu mentalitatea oamenilor care nu au încredere că acești copii de la țară, copiii lor, pot urma și o facultate. Așa că, pentru mulți copii de aici, totul se oprește, în cel mai fericit caz, la examenul de Bacalaureat. Neîncrederea vine, în principal, din două motive: pe de o parte pentru că familia de la țară simte că nu ar avea suficiente resurse să-i susțină financiar, iar pe de altă parte din dorința adolescenților de a ajunge mai repede pe propriile picioare, de a avea un salariu, motiv pentru care mulți aleg chiar calea străinătății pentru un loc de muncă mai bine plătit imediat după ce termină cele 12 clase.

„Una dintre problemele cu care s-a confruntat dintotdeauna învățământul a fost mentalitatea, gândurile cu care vin cei mai mulți dintre elevi la școală: <Nu pot, nu știu. Eu o să plec să muncesc în străinătate pentru că aici nu am ce face. Nu am cum să fac o facultate>. Pentru a rezolva această problemă, în anul școlar 2018-2019, 12 cadre didactice au participat la cursuri de formare în străinătate, prin proiectul Erasmus+ <Formarea cadrelor didactice pentru reducerea abandonului școlar>. Participarea la aceste cursuri de formare a fost și o oportunitate de a face schimb de experiență cu cadre didactice din alte țări care se confruntă cu aceeași problemă. Acest proiect a fost completat de semnarea unui protocol educațional de colaborare tot pentru un schimb de experiență în vederea îmbună­tățirii calității educației cu I.P. Gimnaziul Racovăț din Republica Moldova”, explică Antonia Damian, directorul adjunct al liceului din Vernești.

Au depășit toate barierele

Bucurie mare în familia Mihai din Vernești. Doi dintre cei șapte copii ai familiei sunt studenți în Capitală. Este vorba despre Ștefănuț Mădălin, absolvent al Liceului din Vernești, care a luat examenul de Bacalaureat în această vară cu o medie de peste 8,00 și despre sora lui, Andreea, care a absolvit tot în această vară, însă la Liceul Tehnologic Meserii și Servicii Buzău, și care a obținut 9,50 la Bacalaureat. O poveste de succes – la care cele două școli au pus umărul – a unor copii dintr-o familie modestă, în care doar tatăl lucrează, pentru că mama a trebuit să aibă grijă de cei șapte  copii.

Dacă Andreea a absolvit în acest an, Mădălin a absolvit cursurile liceale de zi la Liceul Tehnologic Vernești în 2017. După liceu, a plecat să muncească în străinătate. Dar, în septembrie 2019, s-a întors la școală pentru a-și anunța fosta dirigintă și profesorii că vrea să susțină examenul de Bacalaureat. De atunci, toată lumea i-a admirat determinarea, voința și capacitatea de a învăța. A învățat singur acasă,  dar a participat și la toate orele de pregătire suplimentară, fizice sau online, pe care școala din Vernești le-a organizat. Cu multă muncă sprijin, Mădălin a reușit. A luat examenul de Bacalaureat cu media 8,18. După cum era și firesc, după acest examen, profesorii din Vernești, împreună cu diriginta, l-au îndemnat să-și urmeze visul la un alt nivel și să se pregătească pentru facultate. A fost un moment în care școala l-a îndemnat să facă pasul înainte, având încredere în forțele tânărului.

„Întrebat de profesoara de Limba română la ce facultate ar vrea să meargă, răspunsul a fost unul pe care-l dă majoritatea elevilor din liceele tehnologice: <Nu mă duc la facultate. Eu am vrut doar să iau Bacalaureatul>. Cu ajutorul doamnei profesor a înțeles că poate să meargă la orice facultate, că poate face față cu brio oricărei provocări, dacă își dorește acest lucru. Au urmat căutări pe internet, de specializări, comparații cu ofertele de locuri de muncă, totul cumva în favoarea a ceea ce i-ar fi plăcut lui să facă”, povestește directorul adjunct al liceului din Vernești.

Impulsul dat de profesorii de la Vernești a fost de bun augur, pentru că în prezent tânărul Mădălin este admis pe locuri bugetate, la Universitatea Tehnică de Construcții București, specializarea Măsurători terestre și cadastru. După aceea, sora lui, Andreea, a apelat tot la profesorii Liceului Tehnologic Vernești pentru a se înscrie la facultate. Astfel că și ea este admisă tot pe locurile bugetate la Universitatea Tehnică de Construcții București, specializarea Construcții civile, industriale și agricole. Profesorii cred în acești copii, în puterea lor de a face față provocărilor: „Credem că vor face o echipă minunată atunci când vor absolvi”, spun cadrele didactice, care consideră că în special povestea lui Mădălin este una de succes „pentru că a reușit să depășească stereotipurile de genul <vin de la țară>, <nu am ce să fac în România>, <eu nu pot, pentru că sunt la un liceu tehnologic>. Credem că totul este posibil când îți dorești suficient și poate, găsești pe cineva care să te sprijine și să te îndrume”, mai spune directorul adjunct Antonia Damian.

Cum arată tânărul Mădălin în ochii buni și ocrotitori  ai dirigintelui

Mădălin este un copil care s-a făcut remarcat prin ambiție și determinare de la bun început de când a pășit pe porțile liceului din Vernești. Este acum  un tânăr despre care diriginta sa are numai cuvinte de laudă. „Am încă vie imaginea băiatului care pășește pentru prima dată în sala de clasă, de la etaj, a IX-a A, mecanică: un băiat slăbuț, cu o privire vioaie și foarte ambițios. Mă bucur foarte mult că nu m-am înșelat în ceea ce privește ambiția, devotamentul și caracterul acestui elev. Ceea ce m-a fascinat în cei patru ani de liceu în care i-am fost dirigintă au fost puterea lui de muncă, energia și zâmbetul cu care se afișa în fiecare zi. Nici oboseala navetei zilnice, dar nici munca în gospodărie alături de părinți după orele de curs nu l-au impiedicat să zâmbească și să fie mereu  pus pe glume. Mădălin întotdeauna a spus prezent în toate activitățile și proiectele  desfășurate în liceul nostru.

Mă bucur că, astăzi, pot să vorbesc despre el tuturor, despre ambiția, determinarea și  visele lui împlinite. Mă bucur, și sunt  mândră de el ca are același zâmbet și că privește viața ca o oportunitate de a demonstra că poți, indiferent de posibilitățile financiare sau de liceul în care înveți”, își amintește dirigintele lui Mădălin, profesorul Veronica Ion.

Mădălin mai are un frate mai mare, Cosmin, care a terminat liceul tot în Vernești, dar la seral, și a promovat examenul de Bacalaureat în sesiunea iunie 2017. Deși acum este angajat la o firmă cunoscută din Buzău, își dorește să urmeze cursurile Academiei de Poliție. Sora lui Mădălin, Andreea, este fetița care a promovat examenul de Bacalaureat cu media 9,48.

„Străinătatea nu este o soluție pe un termen mai îndelungat”  

Mădălin a detaliat pentru OPINIA câte ceva despre planurile lui de viitor, care au legătură cu experiența profesională acumulată până acum.

Reporter: Ce planuri de viitor ai?

Mădălin Mihai: Acesta ar fi următorul pas. Să termin facultatea și să-mi deschid o firmă, să încep o afacere pe cont propriu. Nu aș vrea să muncesc la patron. Nu exclud nici varianta de a pleca din nou în străinătate.

R.:De ce ai ales această facultate?

M.M.: Din punctul meu de vedere, mă avantajează pentru că de mic am tot căutat să mă apropii de acest domeniu. În perioada când am fost plecat în afară, în Italia, am lucrat tot în construcții și am zis să merg pe acest domeniu.

R.: Ce năzbâtii îți amintești din perioada de liceu?

M.M.: În timpul liceului, ca orice adolescent, mai trăgeam și chiulul pentru că îmi plăcea să merg la ping-pong.

R.: Cum ai ajuns la facultate după o pauză de școală de trei ani?

M.M.: După ce am terminat liceul, ca mulți dintre colegi de-ai mei, am optat pentru muncă, pentru că proveneam din medii mai dezavantajate și fiecare ar fi vrut să-și câștige banii proprii, să fie pe propriile picioare. După aceea, am plecat la muncă în Italia unde am stat trei ani, din 2017 până în 2019. Apoi m-am gândit să-mi construiesc un viitor al meu. Mi s-a părut grea munca în construcții, chiar dacă nu sunt genul care să se ferească de muncă. Nu mi-am dorit o viață întreagă  să fiu muncitor pe șantier. M-am gândit că aș fi putut rămâne în Italia cinci-șase ani de zile sau mai mult, cât voia Dumnezeu să stau acolo, după care să vin în țară – ca oricare dintre cei care muncesc acolo –  și  să-mi facă o casă; după care m-am gândit că banii or să se termine la un moment dat. Și după ce termin banii pe care îi obțin acolo, ce o să pot să fac în afară de construcții? M-am gândit că în alte domenii nu aș putea să mă duc pentru că, muncind tot timpul în construcții, nu aș fi putut să mă mai reorientez și nu aș fi vrut să fac asta toată viața. Am vrut să fiu mai bun, să nu fiu în domeniul acesta tot timpul cel care face munca de muncitor.

R.: Profesorii te-au încurajat să mergi la facultate…

M.M.: Eu nu aveam în gând să merg la facultate. Voiam doar să-mi iau Bacalaureatul. Doamna director și cu doamna dirigintă mi-au zis să mă duc la facultate și chiar au insistat să mă duc. Și părinții mei m-au încurajat și, la fel, părinții prietenei mele.

R.: Cu ce se ocupă prietena ta?

M.M.: Ea a terminat liceul în Italia. Ne-am întors amândoi și ne-am încurajat unul pe altul. Ea a mers la facultate aici în țară, la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București.

R.: Ești student împreu­nă cu sora ta la aceeași facultate.

M.M.: Da. Am vrut să mergem amândoi la aceeași facultate, fără să ne vorbim înainte.

R.: Ambiția și perseverența sunt trăsături de familie…

M.M.: Eu am o fire mai ambițioasă, dacă mă apuc de un lucru nu mă las până nu-l termin. Mai am un frate mai mare decât mine care a făcut  școala profesională și, după ceva timp, a început să facă liceul la seral și a luat Bacalaureatul mai târziu, așa, ca mine.

R.: Ce planuri au surorile tale mai mici?

M.M.: Mai am trei surori mai mici. Una dintre ele este la Liceul de Servicii, alta este la școală la Berca și cea mai mică este clasa a II-a la școală aici, în comună. Sunt ambi­țioase, învață bine și cred că o să ne depășeas­că, după cum se văd rezultatele de pe acum.

R:. Ce le-ai spune tinerilor care termină liceul? Ai vreo recomandare din experiența ta personală?

M.M.: Eu le-aș recomanda ca prima oară să-și termine studiile și, acesta ar fi cel mai important lucru din punctul meu de vedere, să poată să ia Bacalaureatul. În cazul în care nu ar găsi de lucru aici ar merge și în afară pentru că sunt bani… dar știți că nu umblă câinii cu covrigii în coadă în afară. Nu este o soluție pe un termen mai îndelungat.

R:. Unii au idei preconcepute despre școala în care ai învățat. Tu ai demonstrat că dacă vrei să înveți poți învăța oriunde.

M.M.: Exact. Alegerea liceului a avut legătură cu distanța față de casă, dar am fost influențat și de alți băieți cu care ieșeam, care erau elevi tot la Liceul din Vernești. Ei mi-au recomandat acest liceu. Și am zis să încerc. Am rămas cu ideea că dau Bacalaureatul până în clasa a XII-a. În clasa a XII-a m-am răzgândit, nu l-am mai dat. Am fost în perioada în care am urmat școala de șoferi și am dat examen pentru permis auto.

loading...
error: Content is protected !!