Actualitate

Planta durerilor de dinți, aclimatizată la Banca de Gene

Acmella Oleracea – cunoscută și sub denumirile de „planta durerilor de dinți”, „butonii albinelor” sau „crizantema electrică” – a fost aclimatizată cu succes la Banca de Resurse Genetice și Vegetale (BRGV) și înscrisă pentru omologare la nivel național, anunță specialiștii instituției. Această plantă exotică, recunoscută pentru proprietățile sale anestezice naturale, a fost adusă în România și cultivată de cercetătorii BRGV. Acmella Oleracea poate atinge înălțimi de 15-30 cm, cu flori de culoare galben auriu, care atrag licuricii în perioada de înflorire.

„Butonul floral are un gust ierbos urmat de o senzaţie de amorţire şi furnicare a întregii danturi şi o reacţie puternică a glandelor salivare. Însă, răcoreşte rapid gâtul şi căile respiratorii. Butonii sunt recunoscuţi pentru această senzaţie şi de aceea şi-au căpătat denumirea de butoni florali <electrici>. Efectul de amorţire şi salivare excesivă dispare după o perioadă de două-cinci minute, în funcţie de cantitatea ingerată”, se arată în Tratatul de Legumicultură semnat de directorul instituției, cercetătorul Costel Vînătoru.

Costel Vînătoru

Substanța responsabilă pentru aceste senzații este Spilanthol, un analgezic natural. „Vorbim despre Acmella Oleracea, denumirea ştiinţifică, denumirea populară, planta care curentează, pentru că atunci când punem pe limbă şi gustăm, prima senzaţie este aceea de curent, senzaţie similară ca atunci când pui limba pe bornele unei baterii. Este o plantă specială, pentru că toate organele vegetative ale plantei dau aceste senzaţii de curentare. Aceasta este însă prima senzaţie, apoi apare fenomenul de anestezie, după aceea urmează o respiraţie foarte bună şi apoi o senzaţie de refacere a papilelor gustative. Efectul de curentare nu face decât să trezească sistemul endocrin. Avem în compoziţia biochimică a plantei şi Spilanthol, un anestezic natural, şi chiar acum o companie americană lucrează să obţină cel mai fin anestezic din lume, care nu lasă repercusiuni, pentru că se ştie în medicină, după ce se foloseşte anestezicul, lasă anumite dureri, o stare grea pentru pacient”, mai spune Vînătoru.

Originea exactă a plantei este incertă, cu ipoteze ce indică populații locale braziliene sau alte regiuni tropicale. În diferite culturi, planta este utilizată pentru ameliorarea durerilor de dinți, relaxare musculară, tratamente pentru stomatită și defecte de vorbire, având și proprietăți diuretice și antibacteriene. Acmella este considerată și o alternativă naturală la botox, datorită capacității sale de a reduce tensiunea musculară și ridurile faciale. „Ceea ce ne interesează pe noi este că am reuşit să aclimatizăm specia în România, printre primii care am adus planta şi am cultivat-o şi am reuşit să obţinem două soiuri care au caracteristici fenotipice distincte. Un soi care are inflorescenţe de culoare galbenă şi un soi care are inflorescenţe de culoare galbenă-cafenie”, mai precizează cercetătorul buzoian.

Acmella Oleracea a fost descoperită de antropologul Jonathan Friedman la un trib incaș. Introducerea sa în Europa a fost realizată de portughezi, iar planta s-a răspândit ulterior în estul Africii. În prezent, în Catalogul Național al Plantelor de Cultură nu există alte soiuri înscrise din această specie. Planta poate fi cultivată atât în spații protejate, cât și în câmp deschis, reprezentând o resursă genetică valoroasă pentru medicina viitorului. „Este importantă pentru România pentru că este o plantă nouă, comestibilă, care poate fi cultivată în sistem ecologic. Cred în puterea ei ca într-o resursă medicală de viitor, nu o spun eu, o spun cercetările la nivel internaţional şi pentru România ar fi un mare câştig pentru că având soiuri stabilizate genetic, cu compoziţie biochimică bine definită, ar putea să fie un furnizor eficient de resursă genetică pentru obţinerea acestor medicamente”, subliniază directorul BRGV.

Articole similare