Social-democrații buzoieni au decis, în sfârșit, să arunce la coș bucățica mototolită de hârtie din protocolul cu liberalii, pe care aceștia din urmă l-au făcut, de mult timp, cocoloașe pe care le aruncă, cu o frecvență demnă de remarcat, în capetele pesediștilor. Mai precis, prin vocea președintelui Consiliului Județean, aceștia din urmă au anunțat că vor cere viitorului premier, Marcel Ciolacu, ca, în momentul în care își va lua funcția în primire, să purceadă la schimbarea ocupantului celui mai înalt fotoliu de la Casa Albă.
Dar de ce Daniel Țiclea?, se vor întreba cu uimire în glas buzoienii care îl percep pe liberalul „din fruntea județului” în cel mai nefericit caz drept un cetățean extrem de asemănător cu apa sfințită. Adică un ins care nu face nici rău, nici bine. Pentru că glumițele lui Țiclea, selfiurile în lanul de porumb, chiar și informațiile de tip fake-news pe care le răspândește câteodată – atunci când este lăsat singur cu telefonul de serviciu în mână –, aduc aminte mai degrabă de farmecul copilăriei, nicidecum de un om politic, fie el de respirație locală.
Ce i se poate imputa lui Daniel Țiclea este faptul că a interpretat într-un stil mult prea larg, poate și acesta copilăresc, „dezlegarea legislativă” care permite prefecților să fie membri de partid. El pare să nu fi înțeles că acest lucru este posibil doar în timpul liber, căci la serviciu un prefect trebuie să reprezinte și să facă politica Executivului pe care îl reprezintă, mai ales când avem de-a face cu un guvern de coaliție.
O altă chestiune ce i se poate imputa prefectului este ambiția de a-și imita șeful județean de partid în conținutul și în stilul declarațiilor politice. Doar că acesta din urmă este politician tot timpul zilei și, pe deasupra, mai are și imunitate parlamentară în ceea ce privește asemenea declarații. Deci aruncatul conținutului diverselor căldări în capul adversarilor sau dușmanilor politici face parte din meseria sa. Ceea ce nu prea cadrează cu funcția de prefect, mai ales când conținutul urât mirostor al căldării se varsă în creștetul unuia cu care, la centru, ești aliat, și tragi în aceeași direcție alături de întreg guvernul.
Cele de mai sus par, bineînțeles, chestiuni minore în mocirla în care se scaldă viața politică românească, dar, iată, pot face diferența între a fi și a nu fi. Prefect, de exemplu.
