Traian Săvulescu, fondatorul Şcolii Româneşti de Fitopatologie, fost ministru al Agriculturii şi Domeniilor între 1948 și 1949, a lăsat în urma sa realizări preţuite pe tot globul. Printre numeroasele repere ale activităţii sale se remarcă opera monumentala „Flora României”, publicată în 13 volume, precum şi realizarea primului film documentar din România, despre expediţia ştiinţifică în Delta Dunării.
Traian Săvulescu s-a născut la Râmnicu Sărat, pe 2 februarie 1889, în familia negustorului Petrache Săvulescu, fiind cel de-al treilea copil. Tatăl era negustor de stofe şi pânzeturi, iar mama sa, Maria, era casnică. Traian a urmat clasele primare în localitatea natală, iar cursurile gimnaziale le-a absolvit în 1903 la Gimnaziul „V. Boerescu”. Părinţii l-au înscris în 1903 pentru cursul superior la Liceul internat Costache Negruzzi din Iaşi, unde erau aduşi copii foarte dotaţi din toată Moldova. Aici i-a avut profesori pe G. Ibrăileanu, Ioan Paul, devenit profesor de chimie la Universitatea din Cluj, Teodor Nicolau, doctor în ştiinţe naturale.
Traian Săvulescu a fost coleg în acelaşi liceu cu compozitorul și dirijorul Mihail Jora, Eugen Crăciun, organizatorul muzeului Brukenthal din Sibiu, Iorgu Iordan, Roman Stere, N. Lupu, cu care a legat prietenii pentru toată viaţa. Din cauza unei deteriorări temporare a sănătăţii, care cerea o mai atentă supraveghere din partea familiei, ultima clasă a cursului superior a parcurs-o la Liceul B. P. Hasdeu din Buzău.
„După absolvirea liceului, la îndemnul părinţilor, se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti însă, în paralel, urmează şi cursuri la Facultatea de Ştiinţe Naturale, unde are şansa de a avea ca profesori pe Emanoil Teodorescu, la catedra de Fiziologie, şi pe Dimitrie Voinov, la catedra de Evoluţionism. În această perioadă îl cunoaşte pe Grigore Antipa la Muzeul de Istorie Naturală, ceea ce îl determină să renunţe la profesia de medic în favoarea ştiinţelor naturii”, menţionează Costel Vînătoru, cercetător în horticultură, într-o lucrare despre Traian Săvulescu.
La vârsta de 22 ani a absolvit Facultatea de Ştiinţe Naturale, în 1911, şi primeşte numirea de colaborator la Laboratorul de Morfologie şi Sistematică Vegetală la Institutul Botanic din Bucureşti. În scurt timp a devenit cunoscut în cercurile ştiinţifice ale Universităţii. În paralel, a urmat cursurile de doctorat sub îndrumarea profesorului M. Vlădescu iar în anul 1916 a susţinut doctoratul în botanică cu tema „Studiul asupra speciilor de Campanula L. din secţia Heterophyllae ce cresc în România”. Lucrarea a fost apreciată şi notată cu magna cum laude, Traian Săvulescu devenind astfel primul doctor în botanică al Universităţii Bucureşti.
În anul 1919, a fost numit profesor titular la Catedra de Sistematică şi Patologie Vegetală a Şcolii Superioare de Agricultură de la Herăstrău. Această şcoală avea să-l lege de învăţământul agricol timp de 30 de ani, până în anul 1948.
În anul 1928 a fost numit şef al catedrei de Patologie vegetală din cadrul Facultăţii de Ştiinţe al Universităţii Bucureşti. După înfiinţarea Institutului de Cercetări Agricole al României (ICAR) a fost numit şef al secţiei de Fitopatologie, în 1929, iar între anii 1948 şi 1961 a ocupat funcţia de director general al ICAR. (Preluare „Adevărul”)
