Personalitatea săptămânii / Cornel Penu

Cornel Penu este, cu siguranță, cel mai bun portar de handbal român din toate timpurile și este recunoscut pentru perioada în care a fost portar al Națio-nalei României, timp de trei ani de zile. S-a născut pe 16 iunie 1946 și, pentru că părinții au venit la Buzău pe când acesta avea 3 ani, a copilărit pe aceste meleaguri împreună cu fratele Mihai și sora Sofia. Aici a început să practice sportul, la Școala Generală nr. 8 de astăzi (nr. 4 la acea vreme) și la Liceul „Bogdan Petriceicu Hasdeu”. Aici a fost remarcat în perioada în care juca și fotbal și handbal, ca portar; ulterior, s-a dedicat handbalului și, sub atenta supraveghere a unor oameni extraordinari, a practicat acest sport atât la școală, cât și la Clubul cu Program Sportiv, avându-l antrenor pe Constantin Căpățână.

Ulterior, a absolvit Facultatea de Teologia Construcțiilor de Mașini din Galați, iar în ultimul an de facultate, 1967, a activat la Dinamo, unde a cunoscut consacrarea deplină sub îndrumarea buzoianului Oprea Vlase. În același an a fost campion mondial de tineret în Olanda și medaliat cu bronz la Campionatul Mondial de seniori din Suedia.

Cariera sa a urmat apoi o ascensiune fulminantă. Cornel Penu a devenit dublu campion mondial în Franța (1970) și în Republica Democrată Germană cu naționala de seniori a României, a făcut parte din lotul echipei naționale de handbal care a fost medaliată cu argint la Jocurile Olimpice de la Montreal și cu bronz la olimpiada de la Munchen, în anul 1972. A participat la Campionatul Mondial din Danemarca (1978) și din Republica Federală Germană (1982), fiind selecționat de peste 200 de ori în echipa națională a României și de trei ori în echipa lumii.

Cornel Penu este considerat cel mai mare portar de handbal al României din toate timpurile, iar pentru perioada de activitate sportivă a fost considerat, ani buni, cel mai valoros portar din lume. Pentru toate acestea, Corneliu Penu a primit ordine și medalii ale statului român. Este vorba despre ordinul Meritul Muncii Clasa I, Medalia Națională „Serviciul Credincios” clasa I, iar din anul 2011 este cetățean de onoare al municipiului Buzău.

După activitatea de sportiv, din 1980 a urmat o perioadă de mentor, pe care a început-o la echipa națională, apoi la Clubul Dinamo și la ASA din Buzău. Drumul său a continuat apoi în Maroc, unde a antrenat o echipă de club și apoi naționala Marocului pe care a dus-o la Campionatul Mondial din 1997. Apoi a plecat în Franța, unde a continuat să antreneze copiii clubului din Sedan și după pensionare.