S-a întâmplat conform vorbei din fotbal: „Pe nemți ești sigur că i-ai bătut abia cînd îi vezi urcați în autocar”. Îi poți conduce cu orice scor la pauză sau chiar până în minutul 90, dar ei nu vor ceda. Din păcate pentru România, lucrurile au stat la fel și la handbal, și nu oriunde, tocmai la un Mondial. Tricolorele au reușit o repriză decentă, având o Daciana Hosu în zi mare, portărița hipnotizându-le parcă pe nemțoaice și scoțând, ca o caracatiță, din toate pozițiile. România a intrat cu un avantaj de trei goluri la pauză și se părea că poate sparge blocada primelor opt, la Mondial.
Din păcate, repriza a doua a adus căderea. De la 15-12 în minutul 35, tricolorele n-au mai înscris timp de zece minute, permițându-le nemțoaicelor să întoarcă meciul. S-a ajuns la 24-19 pentru Germania în minutul 55 și la un epilog fără nicio emoție pentru adversara României: 24-22 la final, obiectiv ratat, pentru selecționata lui Florin Pera.
Din nefericire, dacă e să facem încă o comparație cu sportul rege, handbalul nu te iartă dacă nu menții un ritm alert. La fotbal, România a avut „temporizarea” încă din era Angelo Niculescu, precursoare, spun unii, a celebrei tiki-taka. Când oamenii de atac, vlăguiți de infernala căldură mexicană, nu puteau sprinta în jumătatea adversă, se pasa în spate, câștigând, astfel, câteva zeci de secunde de respiro. La handbal, evident, e imposibil, întrucât există noțiunea atacului pasiv. Iar tricolorele au pierdut partida mai degrabă pe faza ofensivă, acolo unde, odată cu trecerea timpului, oboseala și-a făcut loc în detrimentul lucidității: Neagu a început să greșească pe bandă rulantă, extremele au fost slăbuțe iar bomboana de pe tort a fost cartonașul roșu văzut de Crina Pintea, după o lovitură cu cotul.
Și tot din nefericire, nicio consolare pentru fanii Gloriei: Daria Bucur a jucat destul de puțin, cu o singură aruncare la poartă și zero reușite.
