Patru scriitori cu origini buzoiene, în „Antologia de lirică românească de la începuturi și până astăzi”

Colecția completă a „Antologiei de lirică românească de la începuturi și până astăzi”, în șapte volume în limba germană, a ajuns, în sfârșit, la final. Spunem în sfârșit pentru că este o muncă de amploare, care are în spate vreo 30 de ani de zbatere din partea autorului ei pentru promovarea culturi române. Autorul ei este Christian W. Schenk, un traducător excepțional, pasionat, dedicat, subtil. Christian W. Schenk, medic chirurg, poet, eseist, editor și traducător bilingv româno-german, este cel care ne dă de veste că s-a pus punct final lucrării. Scriitorul cu origini buzoiene Dumitru Ion Dincă se regăsește printre cei 433 de autori din antologie, alături de regretatul Marin Ifrim, de Constantin Marafet și de Carmen Tania Grigore.

Dumitru Ion Dincă este cel care semnalează prezența în această valoroasă antologie și a unor scriitori care s-au făcut remarcați și la concursul național organizat în memoria marelui scriitor buzoian Vasile Voiculescu. „De remarcat prezența unor tineri, cum e cazul lui Teodor Dună, Angela Baciu, Lavinia Braniște, nume care au primit confirmarea la Concursul Național <V. Voiculescu>”, a scris Dumitru Ion Dincă pe pagina sa de socializare.

Chistian W. Schenk, pseudonimul literar al dr. Wilhelm Schenk,  este traducătorul în germană al majorității scriitorilor români. El iese la rampă cu o impresionantă antologie – „Lirica românească de la Ienăchiță Văcărescu până în zilele noastre” -, care înglobează în cele 2.800 de pagini, rânduite în șapte volume, 280 de ani de poezie românească.  „Prudent”, spune Dumitru Ion Dincă, „Domnia Sa îi prezintă pe poeții români, cei care a considerat dănsul câ merită, în ordinea anului nașterii. Mie unuia mi se pare logică această formulă, pentru a evita toate junghiurile… criteriilor valorice”. Și, cu toate acestea, chiar autorul mărturisește, lucrarea sa a traversat o ploaie… „cu tunete și fulgere”,  pe care scriitorul buzoian Dumitru Ion Dincă o explică cumva astfel: „Lipsesc (n.r., din antologie) tocmai cei care se consideră vectorii fenomenului literar contemporan, mărunți la operă și la capacitatea de a discerne. E jenantă ipostaza lor, mai ales recitalurile pe care le dau cu diverse ocazii, când sunt prezente și oficialități (…) E vorba de reacțiile unor poetași care nu au fost cuprinși în cele șapte volume ale antologiei de lirică românească de la începuturi și până astăzi! Sunt conștient de faptul că mulți dintre cei care nu au fost cuprinși au o valoare reală, dar aceia știu să se bucure de bucuria altora! Non-valorile, cei de care nu am auzit niciodată, se revoltă! Știu că plouă și nu ploaie, dar îmi place, în acest context, mai mult <ploaie de> decât <plouă cu> sau <ploaie de>”, mărturisește Dincă pe pagina sa de socializare

Autorul a găsit locul  în această antologie de poezie românească de la începuturi până în zilele noastre atât poeților cunoscuți, cât și celor mai puțin cunoscuți. „Includerea poeților mai puțin cunoscuți este crucială pentru a oferi o reprezentare diversă și reprezentativă a tradiției lirice românești și pentru a înțelege pe deplin peisajul literar al țării. Sunt mulți poeți talentați care nu au avut șansa să se impună în lumea literară din cauza diverselor obstacole și este important să le apreciem și să le recunoaștem operele. Este regretabil că unii poeți talentați nu au primit recunoașterea sau sprijinul adecvat pentru a-și aduce arta unui public mai larg. Adesea acest lucru se datorează lipsei de interes din partea asociației scriitorilor și a institutelor culturale responsabile, care acordă mai multă atenție poeților tradițional cunoscuți sau consacrați. Astfel, poeții mai puțin cunoscuți sunt umbriți, iar lucrările lor nu primesc atenția pe care o merită. Un alt motiv pentru care poeții buni au dificultăți să ajungă în lumea literară este lipsa sprijinului financiar. Mulți poeți trebuie să-și publice și să-și comercializeze opera ei înșiși, ceea ce poate implica costuri semnificative. Nevoia de a autofinanța totul, de la publicarea unei cărți de poezie până la activități de promovare și de relații publice, îngreunează poeților talentați să-și facă auzită vocea în scena literară aglomerată”, explică Chistian W. Schenk. Pentru cei care au comentarii la adresa antologiei sale, Chistian W. Schenk a afișat pe pagina sa de socializare și cele șapte criterii care stau la baza întocmirii unei antologii: diversitatea poeților, diversitatea tematică, coerență, semnificație istorică, calitatea poeziilor, munca editorială și prezentarea.

Selecție de poezii Dumitru Ion Dincă

Poezia scriitorului buzoian este apreciată de poeta Ana Blandiana care spune: „Am citit cartea cu emoție și cu admirație și personal sunt încântată de valoarea ei. Între poezie și literatură există deosebiri de substanță. De data aceasta scriitorul transformă literatura în poezie de cel mai înalt grad. În orice caz, Dumitru Ion Dincă este un poet adevărat, un scriitor matur, profund, a cărui poezie e valoroasă prin tematica și autenticitatea ei”.

Vă prezentăm o selecție ce se regăsește și în antologie.

Arheopterix (III)

Doar pasărea deasupra râului tainic

îmi mai căuta forma de aripă a trupului

se nășteau alături din pielea pământului

muguri de oase seminții ale zborului

în bătaia căruia trecea iar cometa albastră

încărcată de sângele aștrilor altei galaxii

și stele între zgura lăsata de oase

ca-ntr-o peșteră, a izbăvirii unde tronau

aripi largi cât un continent al păgânilor

o! cât polen de miresme se revărsa peste

întinderea oarbă acolo unde oasele

renășteau căutând unda zborului

acolo unde reptile de nisip împânzeau

raza de soare veșnic flămândă de căutarea

înaltului pretutindeni viermuiesc

oase și-n sângele lor încrustat ca niște

medalii ale nopții focul ia din nou

forma flăcării germinatoare fecundând

clorofila ia naștere pasărea de foc

și iar se ridică spre bolta deșertului

doar o pasăre în urma căreia nisipul

smulge curgerea timpului Arheopterix

damnată să treacă la starea de zbor.

Cartea lui Ulisse

Chiar și tu Penelopa mă alungi

aproape-ti ating sânii atât de

nevinovată-i cetatea-n care

invocai zeii să-ți fie alături

alungându-mă într-o altă cruciadă a nopților

ai rămas rastel din care aleg cuvintele

ca pe arme să pot trage glonțul timpului

hăituit bătând în fereastra cetății

câinii lanțuri de cedru prăvălind

mă reîntorc la tine Penelopa

inima mea sfâșiată de rechinii războaielor

și nu mai ești decât o fărâmă de sânge

ce bântuie trupul meu catarg de corabie

doar tu Penelopa prea frumoasa mea jertfă

știi câte daruri lui Zeus i-am întors

pentru-a fi tu cea mai iubită femeie

implorând universul în care

învinsul învingător te strigă la poarta cetății.

Vulturul nopții alungă ispita

Tobele bat niciun zgomot pe dune

cavaler rătăcitor mă reîntorc din

odiseea nebună Arheopterix pasărea mea dragă

șerpii nisipului vor iar să te supună.

Numai că vulturul nopții alungă ispita

banii de trecere sub cămașa de sare

când înfloresc stalagmitele în sânge

și aripa păsării Arheopterix iar moare

Să renască nu din cenușă nu din izvor

nu din așchia răsădită de-un orb

doar din dorul de dor pe care iată-l

tânăr desfrunzit de copilărie-l mai sorb.

Așteptarea cavalerului

Sărutul dăruit în căușul palmei

furat de vântul pecingine petale mai răsar

după trecerea părului tău de zeiță în

catedrala inimii se rostește ultima liturghie

bubuitoare ca un fruct în pârgă

Doamne de pe câmpul de luptă se-aude

un copil invocând la porțile cetății oștile duse

doar Penelopa din caierul de nisip

preafericită în așteptarea cavalerului rătăcit

toarce scorburi în zidul văzut doar de ea

cum se aprind cristalele în focuri bengale

cade o lacrimă sparge urmele pașilor

de recunoaștere-a drumului cavalerului rătăcit.

Taina marelui duh

În iedera de sticlă văd

cum în paradis își caută ologii picioarele

se văd cărbunii frunzelor migrând spre bolți

trufașe temple-n mir se răstignesc

iar calea umbrei nu mai e

taina dorită de cavalerii din apusul lunii

și-acolo-n catedrale doar turnuri de văpaie

la focul interzis ca între cazne

să biruie un cavaler al tronului nedemn

cel mai destoinic fiu al marelui învins

doar că în peșteri s-a-n-vălmășit mulțimea

și glasul ei nu e deșert ci pur așa grăit-a domnul

dintre diavoli să pască iarba vrajbei

între lumi doar cel ce caută să smulgă

din rădăcină taina marelui duh.

Perlele neantului

Cum străluceau arborii în ochii tăi atunci când

singură te umileai între perlele neantului

era noaptea în care vegheam o singură stalactită

aburul tău de înțelepciunea, înaltul.

Pârgă se făcea trifoiul era doar martie netrebnicul

dus la mal de ins însingurat precum Iov

ca la polul de dincolo să-l cunoască pe fratele geamăn

rupt din reptila altui ales plod.

Ce de puzderii clocoteau în calcarul de la cruci

aproape de ele eram ca o luntre grea

fereastră prin care altădată carnea pustiul însingurării

cămașa lumii căzută pe tine ca o zăbrea.

Ce puteam, maică, face, eu cui mă adunam atunci

nici când vorbele tale nu le mai puteam de mult sorbi

încât deseori mă retrăgeam într-o creangă de prunci

în care numai zăpada cuvântului și-a blestemului îmi vorbi.

Oare cine bate mă-ntreb, oare cine mai vine în noapte

să-ți vadă chipul, trupul răvășit de rugi

îi primesc, maică, la fel și pe părinte după cum mi-ai poruncit

cu tălpile-ncoronate de spini și cu umerii de lacrime uzi.