Începând cu data de 1 iulie, activitatea în bază de patentă a fost înlocuită cu un regim simplificat, care se numește „activitate independentă”, și toți acei care fac comerț cu amănuntul în piețe sau unități comerciale sunt obligați de a trece la acest regim fiscal. S-ar părea că, la fel ca și alte reguli, aceasta se execută, dar nu se discută (mai cu seamă, dacă ținem cont că despre o astfel de „revoluție” se vorbește de mai multă vreme), reglementările în cauză au stârnit un val de nemulțumiri din partea deținătorilor de patentă, dar și din partea, culmea!, unora care nu au avut, nu au și nu vor avea ceva legat de această sferă de activitate. Îi am în vedere, bineînțeles, pe unii politicieni care se pregătesc de alegerile locale și care s-au învățat să stoarcă dividende și din piatră seacă, darămite dintr-o decizie care afectează (mai mult din punct de vedere moral) o pătură socială destul de largă.
Deși răspunsul la sacramentala întrebare: A fi patentele sau a nu fi? nu depinde de ei, aceștia și-au asumat rolul de avocați și de unici apărători ai drepturilor celor cărora, cică, le-ar fi pusă în primejdie libertatea de întreprinzător și bunăstarea materială. Dacă greșesc, mă rog să mă iertați, dar mi se pare exagerată această părere, îndeosebi dacă ținem cont de faptul că orice evoluție, în societatea moldovenească, se întâmplă cu foarte mari dificultăți și nu pe motiv că aceasta nu ar fi benefică, dar din cauza unor circumstanțe total subiective, care îmi aduc aminte de principiul „drobului de sare”. În loc să explice întreprinzătorilor beneficiile noii forme de activitate – perioada de valabilitate nelimitată, plafonul majorat de vânzări anuale (până la 1.200.000 de lei), cel mai mic impozit pe venit din Europa (de unu la sută), scutire de plata taxelor locale, fără evidență contabilă, arhivare și raportate către stat, transparența calității mărfurilor și serviciilor – unii „apărători” ai deținătorilor de patente toarnă benzină pe foc, îi țin pe oameni ostatici ai unui mod necivilizat de activitate, de parcă am trăi în evul mediu, dar nu în secolul XXI. Ca să nu mai zic că trecerea la noua formă de activitate se face cu sprijinul larg al statului, care asigură fiecărui ex-patentar câte 10.000 de lei nerambursabili, acordați de Organizația pentru Dezvoltarea Parteneriatului. Or, astfel de condiții nu acordă nici o altă țară europeană.
Fără îndoială, trecerea la noua formă de activitate trebuia făcută măcar cinci-zece ani în urmă și astăzi nu ar fi existat astfel de frământări și nemulțumiri, dar… De treizeci și ceva de ani am avut parte doar de partide populiste la guvernare, care spuneau oamenilor ceea ce doreau urechile lor să audă și trăgeau mereu pisica de coadă, îndepărtând ziua X, când lucrurile trebuiau să intre în normalitate. (R)evoluția trebuia să aibă loc, odată și odată, și dacă aceasta s-a întâmplat acum, iar toți laurii și toate cucuiele le vor suporta acei care și-au asumat responsabilitatea de a spune și de a face ceea ce trebuie, dar nu ce doresc să facă. În opinia mea, decizia luată de actuala majoritate parlamentară este una evident nepopulară, dar la fel de evident necesară. Nu sunt avocatul autorităților, fiindcă au avocați destui, dar îmi permit să afirm un lucru care se va întâmpla, cu siguranță, – sunt convins că, la fel cum ne-am deprins să nu mai cumpărăm carne de sub garduri (numai pentru că este mai ieftină), la fel ne vom deprinde și cu noile reguli de activitate independentă.Pe de altă parte, îi înțeleg perfect și pe acei care nu-și doresc schimbarea, fiindcă aceasta necesită nu doar dorință, dar și cunoștințe noi. Dat fiind faptul că majoritatea deținătorilor de patentă de întreprinzător sunt pensionari (se vehiculează că aceștia ar alcătui, la Soroca, bunăoară, circa 90 la sută, calcul cu care nu pot fi de acord), nu încape îndoială că probleme există, și nu puține. Cu toate acestea, argumentele de genul „o să înghețăm la degete iarna și o să ne sufocăm de căldură vară”, „o să apăsăm butonul care nu trebuie”, „nu există aparate de casă în stoc” sau „nu am altă sursă de existență”… sunt un murmur de copil, în comparație cu concluzia făcută de experți – „patenta de întreprinzător devine o măsură ce se aseamănă tot mai mult cu o evaziune fiscală legalizată și care este, de fapt, în detrimentul statului”.
În concluzie: odată ce această roată s-a pornit, cale întoarsă nu există. Trecerea la noul regim fiscal nu are scopul de a pune piedică micilor întreprinzători, dar o renunțare la ziua de ieri și o nouă privire în ziua de mâine. Adică, tot ce-a fost – am văzut, iar ceea ce va fi – vom vedea. Vorba unei deținătoare de patentă de la Soroca – și patentele vor dispărea, ca mamuții…
Text publicat în „Observatorul de Nord”
