După epidemia de ciuperca ulmului, care decimează copacii din Parcul Crâng, urmează „epidemia” gunoaielor, căci, atât lacul, cât și pădurea sunt pline de fel de fel de gunoaie, aruncate cu nepăsare de către oameni.
Lacul înghețat a devenit, în mod paradoxal, punctul fierbinte al parcului, căci numeroase recipiente de plastic au ajuns în mijlocul lacului, cel mai probabil aruncate pentru amuzament. În urmă cu câteva zile, pe rețelele de socializare circula chiar și o imagine cu un coș de gunoi aruncat pe lac, care a fost înlăturat, între timp. Pe lângă gunoaie, pe lac se mai aruncă și crengi sau pietre și a devenit o practică amuzantă pentru părinți să își învețe copiii să arunce cu obiecte. Obicei rușinos, care se perpetuează și transformă spațiul de relaxare într-o groapă de gunoi.
Nici pădurea nu se prezintă mai bine la capitolul gunoaie, ci, dimpotrivă. Deși aleile principale sunt curate, în pădure au „răsărit” diverse recipiente din plastic, aluminiu sau chiar măști chirurgicale. Atât lacul, cât și pădurea adăpostesc animale, obligate să facă slalom printre gunoaiele aruncate de către oameni necizelați, care au transformat oaza de verdeață în groapă de gunoi.
În ciuda faptului că autorii nu sunt cunoscuți, actele săvârșite le conturează un profil moral grăitor, de oameni iresponsabili și lipsiți de bun simț, pentru a-i cataloga în termeni cât de cât politicoși. Parcul Crâng va trece printr-o schimbare de imagine, asemenea multor altor atracții din oraș, iar primarul Constantin Toma și-a propus să facă din cel mai mare parc din Buzău unul dintre cele mai spectaculoase din Europa. Acest lucru va fi umbrit de multitudinea de gunoaie aruncate de oameni și vom avea, practic, un parc nou în care se va repeta aceeași situație ca acum. Gestul este mai mult decât rușinos pentru cei care se pretează la astfel de acte, dat fiind că există mai mult decât suficiente coșuri de gunoi în tot parcul.
Pentru a înțelege mai bine impactul acestor acțiuni, o pungă de plastic se poate dezintegra între 10 și 20 de ani, însă sunt o mulțime de cazuri și studii care au demonstrat că unele ar rezista și o mie de ani. Recipientele care sunt făcute din plastic, precum sticlele, pot rezista și 500 de ani până la descompunere, însă aceasta nu va fi niciodată definitivă. Cutiile din aluminiu – ca cele de la bere sau sucuri – rezistă 200 de ani, iar unele pot ajunge chiar și până la 500 de ani. Pe lângă faptul că se descompun greu, aceste cutii sunt și periculoase pentru animalele, care s-ar putea bloca în interiorul lor sau care s-ar putea tăia în marginile ascuțite.
