După vara cu temperaturi toride și oarecare acalmie pe toate tărâmurile a venit toamna, care, deja tradițional, în Republica Moldova nu înseamnă doar număratul bobocilor, dar și acutizarea unor procese politice, menite nu doar să ne atragă atenția, dar și să ne facă spectatori ai unor confruntări acerbe și participanți la un ordinar scrutin. La fel de tradițional, în preajma alegerilor se fac văzute și auzite diferite sondaje, care pun miere pe limba unora și toarnă plumb în picioarele altora. Cum este, bunăoară, recentul sondaj „Barometrul Opiniei Publice”, prezentat de Institutul de Politici Publice de la Chișinău.
În linii mari, dacă analizăm rezultatele sondajului, acestea au prea puțin sau aproape nimic cu alegerile locale din această toamnă și sunt cu bătaie medie și lungă, adică vizează prezidențialele și parlamentarele din viitorii doi ani. Or, acei care au ochi să vadă și urechi să audă (dar nu sunt cu nasul pe sus și cu capul în nori) nu au decât să analizeze foarte bine răspunsurile date de respondenți și să ia măsurile de rigoare chiar acum, fiindcă mâine sau poimâine ar putea să fie târziu. Și dacă Maia Sandu stă bine în sondaj (deși s-ar fi putut și mai bine) – Usatâi, Ceban sau Chicu maximum ce ar putea să facă este să-și dubleze-tripleze actualele scoruri, iar înțelepciunea populară despre „ochii care nu se văd se uită” rămâne în vigoare – Igor Dodon merge cu pași mai mici decât ne-am dori, dar siguri, pe calea lui Voronin (adică în neant), actuala majoritate parlamentară are suficiente motive de a-și face griji și de a căuta soluții pentru a trece pragul electoral, deoarece despre o majoritate ca acum nu mai poate fi vorba. Nu de alta, dar doritori de a le sufla în ceafă sunt destui, iar unii dintre ei au posibilități reale de a-și mări scorul, în următoarea perioadă.
De altfel, ce s-ar putea face pentru ca tendințele negative, care sunt ușor sesizabile (fără ochelarii roz), să fie stopate? Răspunsul la această întrebare este pe cât de simplu, pe atât de complex – în timpul rămas până la scrutinele decisive să fie remontate greșelile care au fost comise și să fie construite niște poduri (între forțele politice sănătoase) durabile, fără interese egoiste și principii păguboase. În cazul Maiei Sandu (este drept că doamna președinte nu și-a anunțat intenția de a candida pentru un nou mandat) situația este mai favorabilă – timp de un an este practic imposibil să apară un alt lider pro-european care să poată obține un scor mai mare, iar în folosul actualului președinte va fi și demararea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, proces care pare să fie inevitabil din această toamnă. Fără îndoială, există în Basarabia și alți lideri politici care ne-ar putea prezenta interesele în exterior, poate și mai buni decât Maia Sandu, dar acum nu este cazul „să schimbăm calul”, fiindcă în situații de zeitnot (lipsă de timp) greșelile pot fi inevitabile… În ceea ce privește partidele politice de dreapta, pro-europene, schimbările nu că sunt imperioase, dar și posibile, datorită faptului că mai sunt aproape doi ani până la alegerile parlamentare. Înțeleg bine că rânza este mare, că fiecare își dorește să fie un fel de Napoleon (poate și pe bună dreptate, în unele cazuri, de ce nu?). Să nu uităm și de disciplina de partid, și de principii, și de valori, și de orgolii, dar bine a zis cineva înțelept – nu este rău că acestea există, ca și chiloții, dar ar fi bine să nu se vadă. Nu de alta, dar unii sunt gata la orice numai să se vadă acolo, sus, deși una este să vrei și alta este să poți. Cu toate acestea, într-un teritoriu în care respondenții nu consideră sănătatea și familia o prioritate (vezi rezultatele aceluiași sondaj) totul este posibil.
Apropo, despre orgolii. Acestea se văd cel mai bine acum, când se vehiculează mai multe nume care-și doresc să devină primari și consilieri. Lăudabilă intenția, nu zic, dar la auzul unor nume îți vine să te piști de nas – oare X sau Y au pierdut simțul realității, sau exemplele altor scrutine nu i-au învățat nimic? Nu am nimic cu nimeni, îi respect pe toți, le doresc baftă la toți, dar îmi apăr și pielea mea de simplu alegător, fiindcă mi-ar fi mai ușor să aleg din trei-patru decât din 12-13. Pe unde mai pui că și pentru candidați nu va fi deloc ușor, or după 5 noiembrie vine 6 noiembrie, cu consecințele de rigoare.
În fine, după ce am citit rezultatele sondajului chiar mă bucur că duminica aceasta nu vom avea alegeri prezidențiale sau parlamentare. Ar fi fost un dezastru, iar cu alegerile locale ne vom lămuri noi cumva – vorba ceea, nasc și la Soroca (Cuizăuca, Rezina, Orhei, Chișinău…) oameni…
Text publicat în „Observatorul de Nord”
