Astăzi „sărbătorim” doi ani de Covid-19 și doi ani de când cel mai utilizat, dar și cel mai detestat cuvânt, folosit zilnic, într-un mod obsesiv, a devenit parte din viața noastră, la fel de firesc precum respirăm. Nu mai există epidemie sau molimă, acum e pandemie. În urmă cu doi ani, un virus neînsemnat, dintr-o provincie chineză, decidea că vrea să devină vedetă internațională. Multe virusuri s-au perindat pe scena lumii și nu ne-am făcut prea mari griji cu privire la acesta. În ciuda așteptărilor mici, din om în om, micuțul virus chinezesc s-a propulsat pe scena globală, iar juriul de la Organizația Mondială a Sănătății îi recunoștea potențialul pe data de 17 decembrie 2019. De atunci, s-a metamorfozat în diverse variante, astfel încât să ne surprindă de fiecare dată cu un nou look.
Cariera virusului-vedetă nu pare că se va încheia prea curând și, după o serie de mici măsuri pentru a-i opri dominația, sărbătorim cu multe măsuri de relaxare și voie bună. Mai ales acum, în prag de Sărbători, când nu putem ciocni un pahar virtual, ci e musai să fie în persoană, iar muzica nu se ascultă la căști, ci trebuie organizate concerte fastuoase. Am ajuns să tratăm virusul ca pe un om, ca și când ar înțelege momentul festiv în care ne aflăm și ne-ar acorda o binemeritată pauză.
În urmă cu câteva săptămâni, virusul-vedetă își anunța noul look pentru 2021: Omicron. Semn că am înțeles ceva din toată perioada de până acum, și România anunța, în urmă cu câteva zile, măsurile de relaxare. Un răspuns firesc la un asemenea anunț și care reflectă cu exactitate capacitatea noastră de sinteză a situației curente.
Pentru un om care s-a conformat tuturor regulilor impuse, măsurile de relaxare vin ca un „pumn în plex”, ca să citez exprimarea argotică a unui fost șef de stat. Ni s-a spus să facem diverse lucruri pentru ca pandemia să treacă mai repede și să ne întoarcem la viețile normale de dinainte și asta am făcut. Ne-am izolat, ne-am protejat, ne-am vaccinat și tot ne-am prelungit agonia. De ce? Pentru că cei care susțin că ne vor binele oscilează între extreme: a ne proteja cu forța și a ne lăsa de capul nostru. Nu a existat, în acești doi ani, o cale de mijloc. După ce reprezentanții poporului au ieșit la toate posturile TV și ne-au acuzat că suntem iresponsabili, aceiași oameni vin acum și ne spun că putem petrece în voie de Sărbători. Noi ce să mai înțelegem din aceste lucruri? Este evident că starea de incertitudine și imposibilitatea de a alege o tabără vor prelungi cariera virusului mulți ani de acum înainte. Dar, nu-i nimic! Nouă nu ne place să ne gândim la efectele pe termen lung, ci ne gândim la gratificarea imediată. „Mai e mult până departe”, după cum zice o vorbă românească, iar până una-alta, vin Sărbătorile. Să nu ciocnim și noi un pahar cu cei dragi!? Vedem dup-aceea ce-o mai fi. Eventual, mai lăsăm o parte dintre responsabilități și la mila divinității, căci Dumnezeu nu-ți cere Certificat verde la intrare.
Am obosit cu toții de atâtea variante, de tot atâtea măsuri restrictive, de și mai multe teste și certificate, iar rezultatul este mereu același. De altfel, Albert Einsten este cel care spunea că nebunia înseamnă să faci același lucru și să aștepți rezultate diferite. După doi ani, noi facem același lucru, acționăm haotic, și apoi ne mirăm că am ajuns în același punct de unde am plecat. Atunci, la ce bun să continuăm mascarada?
Ce facem mai departe? Simplu: continuăm să ne relaxăm! Atât timp cât se cunosc efectele bolii, opțiunile au fost prezentate, avem vaccinuri, avem tratamente, toată lumea este în cunoștință de cauză și responsabilă pentru propriul destin, protecție cu sila nu se poate. Nu este admisibil ca o parte a populației să joace după reguli, iar cealaltă să își trăiască viața în nepăsare. Cum nu este admisibil nici să pretinzi că dorești binele poporului, motiv pentru care îi constrângi să se vaccineze prin diverse campanii și măsuri, iar apoi să spui că se pot relaxa. Acest lucru se numește ipocrizie și, mai mult decât atât, alimentează teoriile conspiraționiste. Ce fel de virus este acela care se relaxează în sărbătorile legale sau în campaniile electorale?
