luni, 01 martie 2021

Oana Matache: „Familia mea este un exemplu pentru susținerea pe care am primit-o pentru a reuși într-un domeniu unde reușesc în general bărbații”

Alegerile locale din 27 septembrie 2020 au adus mai multe premiere în viața politică locală. Printre acestea, scorurile-record obți­nute atât de primarul Constantin Toma – cel mai mare pentru un primar de municipiu – cât și de lista sa de consilieri social-democrați, care, în premieră pentru deliberativul municipiului, dețin majoritatea calificată, de două treimi. Mai mult, această listă a avut, pe locuri eligibile, șase nume complet noi, ale unor buzoieni tineri, oameni de succes în domeniile lor de activitate: Oana Matache, Oana Gheor­ghiu, Mădălina Munteanu – între timp demisionată, din cauza unei incompatibilități descoperite după alegeri -, Teodor Cojocaru, Valentin Dragu și Cristinel „Cristi Ice” Dobre. În aceste condiții, desemnarea unuia dintre cei șase în postul de viceprimar, alături de experimentatul Ionuț Apostu, a fost o opțiune ușor de intuit încă înainte de a se materializa. Și, astfel, buzoienii s-au aflat în fața unei noi premiere, respectiv alegerea unui viceprimar femeie, tânăra în vârstă de 32 de ani Oana Matache.
După ceva mai mult de o sută de zile de la preluarea mandatului, am stat de vorbă cu viceprimarul Oana Matache, despre deciziile care au condus-o către poziția pe care o ocupă în prezent, despre sprijinul pe care l-a primit din partea familiei, despre „curajul de a ridica unele bariere impuse tacit de societate” și despre pariul său pentru cei patru ani de mandat. (C.B.)

*

Rep: Doamnă viceprimar, v-aș ruga, pentru început, să refaceți traseul din momentul în care ați plecat la studii în străinătate și până la revenirea în țară.

Oana Matache: După ce am absolvit Colegiul Național „Iulia Hasdeu” din București, am intrat la Drept, dar gândul meu era doar la a studia în afară. Părinții mei mi-au oferit o creștere bună și mi-au spus că dacă vreau cu adevărat să plec, va trebui să îmi găsesc singură soluții și să demon­strez. Am aplicat și am obținut bursă de studii integrală, oferită de statul britanic, la Universitatea Sheffield, departamentul de Psihologie. Au fost ani frumoși de studenție, în care am învățat mereu cu plăcere, deși aveam și obligația de a avea rezultate foarte bune pentru a nu-mi pierde bursa; însă nu am perceput niciodată ca o presiune această condiție, pentru că sistemul academic britanic este gândit astfel încât să-ți creeze interes real pentru cunoaștere și cercetare. În ziua în care am aflat că voi absolvi ca șefă de promoție am rămas surprinsă, pentru că niciodată nu mi-am comparat rezultatele cu cele ale colegilor; știam doar că îmi plăcea foarte mult ceea ce învățam.

Am revenit în țară pentru că niciodată nu am plecat cu gândul de a nu mă mai întoarce. Am lucrat o perioadă în București, cu copii care trăiesc cu autism, și apoi la departamentul de monitorizare proiecte al Agenției de Dezvoltare Regională București-Ilfov. L-am cunoscut pe soțul meu, Mihai, care la vremea respectivă lucra ca inginer constructor în Germania și am decis să părăsesc iar țara, pentru a-i fi alături. În Germania am studiat la Institutul Goethe din Hamburg și, ulterior, am lucrat în Austria, la Viena, pentru o firmă de management în construcții. În 2016 s-a născut fiul nostru Theodor, în Germania, iar primul an al său de viață a fost și anul în care eu și Mihai am început să ne punem întrebarea dacă rămânem sau nu pentru totdeauna în Germania.

„Am decis că trebuie să fim acasă, alături de românii-eroi care au avut, poate, ca și noi, ocazia să plece, dar au decis să rămână”

Rep: Care a fost argumentul hotărâtor care v-a determinat să vă stabiliți în orașul natal?

O.M.: Deși eram plecați de mulți ani și viața departe de România devenise firească, cumva în sufletul nostru era mereu acel dor nespus de țară. Urmăream evenimentele din România, nemulțumirea față de clasa politică, am fost și noi printre românii care au stat la cozile nesfârșite de la consulate pentru a putea vota și apoi, într-o zi, ne-am spus că nu putem să fim nemulțumiți de la distanță și din confortul vieții oferit de o țară dezvoltată; trebuie să fim acasă, alături de românii-eroi care au avut, poate, ca și noi, ocazia să plece, dar au decis să rămână. Apoi, copilul creștea și ne-am dat seama că dacă va intra în Germania în sistemul educațional, cu greu vom mai face pasul întoarcerii în țară.

Rep: Ce reprezintă Centrul Eduteka în economia deciziilor pe care le-ați luat pe parcursul anului 2020?

O.M.: Eduteka este al doilea copil  al meu, cum îmi place să spun. Pentru mine, copiii și părinții care vin acolo sunt ca a doua familie, astfel că a fost o decizie destul de grea să renunț la a mai fi implicată trup și suflet în activitatea centrului. Însă am predat activitatea soțului meu și unor colaboratori excepționali, iar acest lucru m-a ajutat să fac trecerea mai ușoară.

Rep: Saltul de la o activitate din domeniul Educației în cel politic și al administrației reprezintă o schimbare semnificativă în viața dumneavoastră. Totuși, care a fost scânteia care v-a determinat să faceți acest pas?

O.M.: Scânteia a fost încrederea pe care o am în domnul primar Constantin Toma și în domnul viceprimar Ionuț Apostu, pe care, la momentul deciziei, îi cunoșteam deja și pe care îi observasem cu atenție. Mi-am dat seama că tot ceea ce fac, fac cu toată implicarea pentru oameni și pentru oraș, că nu sunt politicienii clasici, care spun povești frumoase. Am știut că alături de ei intru în politică nu pentru funcții, ci pentru că politica este până la urmă instrumentul democratic prin care poți schimba ceva  în bine… dacă vrei. Apoi a venit confirmarea de la domnul Marcel Ciolacu, care, cu o deschidere rar întâlnită în politică, m-a încurajat să accept această provocare, deși nu aveam niciun fel de „vechime” în Partidul Social Democrat.

„Soțul meu și soacra mea sunt cei mai mari susținători ai mei”

Rep: Cum au primit apropiații dumneavoastră decizia de a candida la alegerile locale?

O.M.: Soțul meu și soacra mea sunt cei mai mari susținători ai mei și, fără suportul lor, nu aș fi reușit să fiu aici. Pentru o mamă cu un copil mic acasă nu este deloc ușor să intre într-o campanie electorală, să lipsească de acasă de dimineața până seara, dar datorită susținerii lor am reușit.  Se tot vorbește în lumea vestică de „women empowerment”, adică de susținerea femeilor pentru a reuși în domenii unde reușesc în general bărbații. Cred că aș putea să dau ca exemplu oricând familia mea pentru ceea ce înseamnă această susținere.

Rep: A urmat apoi pasul de la funcția de consilier local la cea de viceprimar. Cum vi s-a schimbat viața din acel moment?

O.M.: Îmi vine și acum să zâmbesc când îmi amintesc reacția mea din acel moment; a fost la fel cu cea în care am aflat că am absolvit ca șefă de promoție. Nici în anii de studenție nu am fost competitivă și nici de această dată nu mă imaginasem viceprimar, astfel că a fost o perioadă de acomodare emoțională cu ideea; însă eu în general trec repede la acțiune și mi-am dat seama că e o onoare, dar și o responsabilitate uriașă, să-i reprezint și să fiu în serviciul buzoienilor.

Rep: Cum arată ziua de lucru a viceprimarului Oana Matache?

O.M.: Orice zi începe cu organizare. Am planificarea săptămânală ca obiective și planificarea zilnică. Apoi sunt ședințele cu domnul primar și cu colegii reprezentanți ai direcțiilor din Primărie, sunt întâlnirile de lucru cu colegii mei tineri cu care lucrăm la proiecte, rezolvarea fluxului curent de documente ce vine din direcțiile primăriei ce intră în răspunderea mea, scriere de proiecte, căutat de oportunități de finanțare, audiențe. Iar seara pornesc pe jos spre casă pentru a fi în contact real cu strada și orașul.

Rep: Dar week-endul?

O.M.: În week-end mă concentrez cât mai mult asupra familiei. Petrec multe ore afară, în natură, cu fiul meu, citesc și ne întâlnim cu prietenii. Duminica mergem la Biserică și ne jucăm jocuri de societate.

Rep: Cum simte famila această schimbare radicală din viața dumneavoastră?

O.M.: Au fost și perioade grele pentru ei, mai ales pentru fiul meu, care are acum 4 ani și care are nevoie constantă de mamă. Știu că a fost destul de greu și pentru soțul meu, un „neamț” veritabil să accepte expunerea familiei care a venit odată cu această schimbare.

„Vin dintr-o familie cu origini grecești, unde matriarhatul este o certitudine” 

Rep: Care este pariul dumneavoastră pentru cei patru ani de mandat?

O.M.: Este unul singur, aplicabil în tot ceea ce fac: să fac mereu absolut tot ceea îmi stă în știință și în putință pentru Buzău.

Rep: Cine vă sunt colaboratorii cei mai apropiați?

O.M.: Domnul primar, domnul viceprimar, domnul Secretar al Municipiului, echipa mică de consilieri din primărie (Mădălina, Olga, Flori, Alina și Mircea), consilierii locali Oana Gheorghiu, Teo Cojocaru, Vali Dragu și Cristinel Dobre, toți colegii din primărie și oamenii de bine din oraș care vor să facem echipă, indiferent de culoarea politică.

Rep: În fine, cum este percepută o femeie – în Primărie, în restul societății și printre apropiați – cu o funcție ca a dumneavoastră?

O.M.: Cred că lucrurile s-au schimbat foarte mult în sens pozitiv. Sunt, din păcate, încă oameni care consideră prezența unei femei tinere într-o funcție publică sau în politică ca fiind sub auspiciile cuiva, dar reacțiile celor mai mulți sunt foarte încurajatoare. În Consiliul Local suntem doar două femei, eu și Oana ­Gheor­ghiu, dar sper ca în 10-15 ani să vedem cât mai multe femei motivate să participe la viața cetății.  Îmi povestea un comisar european că la Bruxelles nu reușesc să ocupe procentul de 30% femei în comisiile României, ceea ce ar trebui să fie un apel de a acționa prin instrumente educaționale pentru abilitarea femeilor românce în acest sens. Vin dintr-o familie cu origini grecești, unde matriarhatul este o certitudine, și cred că asta m-a ajutat mult să am curajul de a ridica unele bariere impuse tacit de societate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

loading...
error: Content is protected !!