Opinii

O întâmplare din viața reală pentru bula pro-vaccin. Cum riscăm să alimentăm teoriile conspirației

Am mers, zilele trecute, să mă tund. O știu pe doamna care mă tunde de mult timp, e o femeie obișnuită, la vreo 45-50 de ani. Nu vorbim cine știe ce când ne vedem, dar, oricum, cât stau acolo niște zeci de minute, mai povestim una-alta. Și cum inevitabil am ajuns să discutăm despre mizeria asta de boală, am întrebat-o dacă se va vaccina. Doamna mi-a răspuns categoric că nu se va vaccina, că speră să nu o oblige nimeni să o facă (i-am spus că nu e cazul), că mai speră să nu se ajungă nici să îi condiționeze cineva locul de muncă pe motiv de nevaccinare.

Am întrebat-o de ce nu se va vaccina. Deși citesc și scriu despre teoriile conspirației, deși văd multe aberații care circulă în spațiul public despre covid, dar nu numai despre asta, vă spun că mi-a căzut foarte greu să le aud înșirate una după alta. Cu CIP-ul care ni se bagă în noi, cu 5G-ul, cu faptul că, în realitate, vor să ne omoare (am întrebat-o de ce ne-ar face cineva un vaccin care să ne omoare, pentru ce atâta bătaie de cap, când un virus cum e covid, pe care-l putem lua fără să ne dăm seama, rezolvă rapid problema morții multora dintre noi. Mi-a spus că pentru a ne omorî – nu se știe cine – pe mai mulți), că vaccinul pentru „cei mari” e altul decât cel care va ajunge la noi, „ăștia de rând”, că de ce n-au fost în stare să găsească leac pentru alte boli, dar pentru covid au găsit așa repede, că boala asta nu există (deși apoi mi-a spus că știe oameni care au avut-o) și tot așa. Am întrebat-o de unde știe toate aceste lucruri, mi-a zis că din ce mai vede la televizor, pe Facebook, ce mai aude de la cunoscuți.

M-a întrebat dacă eu mă voi vaccina. I-am răspuns că, atunci când îmi va veni rândul, aș vrea să mă vaccinez. Dar cum am nevoie de o opinie a unui doctor, având un istoric medical care necesită asta, o voi aștepta. Însă, am asigurat-o că, dacă totul e în regulă, nu voi ezita o secundă să mă vaccinez. I-am spus și că, din ceea ce știu, vaccinul este sigur, că ne va ajuta enorm să luptăm cu pandemia și că, de fiecare dată când am avut probleme de sănătate, m-am lăsat pe mâna medicilor și, până acum, m-au făcut bine.

Doamna m-a privit cu îngrijorare, îi părea sincer rău că probabil mă voi vaccina și voi avea, în opinia ei, de suferit. Nicio secundă nu a vorbit urât, nicio secundă nu a fost agresivă, nicio secundă nu a acuzat pe nimeni (era dezamăgită, în general, de politicieni, de autorități, dar aici am fost de acord cu ea). Am avut în fața mea un om obișnuit din țara asta, care muncește cinstit, care a mers la școală, care a mers și la vot, care plătește taxe în România, care are, în general, probleme de viață cum avem toți.

Încă ceva: fiind într-un salon de coafăură, purta regulamentar masca și, atât la început, cât și la final, și-a folosit și sticluța cu spirt pentru mâini.

În toată discuția, singurul lucru pe care l-am făcut, și doar pentru că m-a întrebat, a fost să îi spun ce voi face eu în privința vaccinării și care sunt motivele mele. Înainte să plec am mai rugat-o să-l întrebe pe medicul ei de familie despre vaccin și am făcut asta în speranța că va primi niște informații corecte, poate vor conta, nu știu. Altfel, având în vedere timpul relativ redus cât am stat acolo, dar și faptul că, totuși, nu ne cunoaștem decât vag, m-am rezumat la a-i spune ce am scris mai sus.

De ce am povestit asta? În mod evident, mă revoltă foarte tare și pe mine când văd tot felul de „specialiști” care știu totul despre boli și vaccinuri, bazându-se pe crema de gălbenele care vindecă orice. Mă revoltă cei care, cu bună știință, manipulează ordinar și ne fac rău, în felul ăsta, tuturor. Mă revoltă nesimțirea unora care ignoră regulile minime impuse pentru prevenirea pandemiei (la fel cum, da, mă revoltă și cei care, în timp ce-și fac selfieuri prin mall-uri, propăvăduiesc legarea cu lanțuri a oamenilor în case și oprirea vieții în totalitale, în general). Mă revoltă ticăloșia unora care mai scot puțină notorietate, niște bani, niște voturi, orice beneficii din dezinformarea și manipularea unor oameni. A multor oameni.

Da, cred că autoritățile statului au obligația de a avea grijă de viețile noastre, ale tuturor. Au obligația să ne protejeze sănătatea. Dreptul la sănătate este garantat de Constituția României. Cred că autoritățile au obligația de a ajunge la toți cetățenii și de a-i informa corect. Nu în doi peri, cu răspunsuri care nu spun nimic, doar pentru a bifa că au dat un răspuns. Nu prin defilări de uniforme și de funcții care, de la un punct, pot provoca „reacții adverse”. Autoritățile, în care pompăm miliarde, au obligația de a ajunge la fiecare om și a-i vorbi pe limba lui, cu scopul de a-l informa corect, în primul rând. Și, da, și presa are un rol major în informarea corectă a oamenilor și toți cei care, într-un fel sau altul, sunt o voce publică.

În ceea ce ne privește, însă, pe toți, pentru că vorbim, totuși despre milioane de oameni câți suntem în țara asta, din ce am învățat eu până acum, am înțeles că, oricâtă dreptate am avea, oricât de mult ar fi adevărul de partea noastră, nu le vom putea băga cu forța pe gât celor care nu cred în dreptatea și în adevărul nostru. Nu se poate asta în situațiile în care unul zice categoric „da”, iar celălalt un „nu” categoric. Convingerea celor din jur nu merge cu încordarul mușchilor, cu a-i face proști, tâmpiți, inconștienți, nemernici pe toți cei care cred altceva decât noi. Nu merge nici cu a râde superior de acești oameni.

Asta am văzut eu și când era vorba despre PSD-iști și anti-PSD-iști, despre cei cu referendumul pentru familie și cei care erau împotrivă, despre orice temă majoră care ne atinge pe toți. Dacă insultăm la grămadă pe toată lumea, dacă punem același șablon peste toți cei care nu cred ca noi, poate că ar trebui să ne gândim dacă asta schimbă cu adevărat ceva în jurul nostru. Eu cred că nu. A, că o facem ca să ne mai răcorim, că suntem și noi supărați, speriați, frustrați, că râdem de alții doar ca să mai scăpăm de durerile noastre, asta pot înțelege ca explicații. Sigur am făcut-o și eu în diverse momente, când de altceva n-am mai fost în stare. Însă nu mi se pare calea cea eficientă, doar poate cea mai la îndemână. Dar lucrul ăsta nu schimbă ceva în jur. Nu ajută pe nimeni. Din contră, ne radicalizăm și mai mult și fiecare tabără își va apăra și mai cu patimă propria credință.

Spun toate astea pentru că ne așteaptă în continuare o perioadă foarte grea. N-am scăpat de boală și nu vom scăpa peste noapte. Iar vaccinarea de acum mi se pare poate cel mai important test pe care îl avem de dat cu toții în viețile astea. E responsabilitatea statului felul în care se va desfășura această campanie de vaccinare, dar într-un fel cred că e și a noastră. Și poate ar fi bine să ne adunăm toate resursele, răbdarea, argumentele, iubirea față de cei din jur și față de viețile noastre și să ne mai dăm tuturor o șansă reală. Iar asta nu cred că se poate, cum văd destul de mult în spațiul public, cu insulte, cu miștouri și cu aroganțe ieftine pe Facebook.

Personal, când o să mai simt că e nedrept ce ni se întâmplă și că mă lasă nervii cu atâtea inepții care intoxică spațiul public, mi-o voi aminti pe doamna de la coafor. Nu e un om rău, ticălos, idiot. E un om speriat de moarte, la fel ca mine. E un om îngrijorat pentru sănătatea lui și a celor din jur, la fel ca mine. E un om care trăiește cu speranța că va fi mai bine, la fel ca mine. Faptul că avem atâtea lucruri în comun, dar ne despart radical argumentele bazate pe date, cred că undeva e un eșec al nostru, ca societate. Nu, de data asta nu mai e despre noi și restul. E despre noi toți. Despre viață și moarte, simplu. Și vom eșua cu toții dacă nu renunțăm la granițele noastre, ale bulei noastre, care ni se pare, poate prea des, perfectă.

(Text publicat în Ziare.com)

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker