Nominalizarea şefilor celor două servicii de informaţii, SRI şi SIE, de către preşedintele Nicuşor Dan este aşteptată în perioada următoare. E un eveniment spre care sunt aţintite multe priviri. Sănătatea democraţiei din România, pentru următorii ani, depinde şi de aceste numiri, dar şi de modul în care cele două instituţii vor fi controlate civil.
Alegerea oamenilor care să conducă cele două servicii nu este uşoară şi poate fi un pariu riscant pentru Nicuşor Dan. Aşa cum, în a doua parte a anilor ’90, a fost, de pildă, pentru fostul preşedinte Emil Constantinescu. Ajuns la finalul mandatului, acesta a admis public că fusese înfrânt de servicii. E adevărat, serviciile de informaţii de azi nu mai sunt cele de la finalul anilor ’90 – au trecut, asemenea structurilor din Ministerul Apărării şi Ministerul de Interne, printr-o reformă impusă de intrarea României în NATO -, dar aceasta nu este o garanţie că în aceste structuri nu au rămas şi oameni care nu sunt nici pro-NATO, nici pro-europeni şi care, la o adică, ar putea pune umărul la devierea României de pe traiectoria euroatlantică. Problema este câţi sunt şi în ce funcţii. Episodul prin care a trecut România la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2024, când Călin Georgescu câştiga primul tur prin interferenţa Rusiei în procesul electoral, indică faptul că în activitatea structurilor de informaţii sau în comunicarea lor cu politicul ceva pare că nu a funcţionat bine.
Viitorii şefi ai SRI şi SIE vor avea de clarificat ceea ce s-a întâmplat înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2024. Încă nu ştim dacă România a ajuns la acea breşă de securitate – care a impus măsura excepţională a anulării alegerilor – din superficialitate şi neprofesionalism, ori prin complicitate, ori din cauza legislaţiei privind securitatea naţională, învechită şi nealiniată noilor provocări de securitate.
De la SRI ceea ce va trebui să aflăm şi noi, opinia publică, nu doar preşedintele Nicuşor Dan, este răspunsul la câteva întrebări – răspuns pe care l-am solicitat, în vara acestui an, dar fără să primesc informaţii edificatoare, pe motiv că unele sunt valorificate prin trimiterea către beneficiari legali, iar altele nu sunt publice. Întrebările sunt:
- A fost dispus un control intern care să clarifice cum a fost posibil ca România să fie ținta unei acțiuni hibride agresive rusești în campania electorală pentru Președinție și cum a fost posibil sprijinul venit din partea unui actor statal pentru candidatul Călin Georgescu, fără ca SRI să poată preveni această situaţie extrem de gravă?
- Dacă a fost dispus un astfel de control, la ce concluzie s-a ajuns și ce măsuri au fost luate?
- Dacă nu a fost dispus niciun control intern, care este motivul?
- SRI a știut despre acest pericol la adresa securității naționale – și a trimis, înainte de 24 noiembrie 2024, rapoarte sau avertizări unor instituții ale statului? Dacă da, la ce instituții a trimis astfel de documente?
De curând, fostul şef al Comisiei parlamentare de Control al SRI, Ioan Cristian Chirteş, declara că rapoarele de activitate ale SRI din ultimii ani, blocate în Parlament, ar indica o legătură dintre Rusia şi curentul „suveranist”, dar că ar fi fost ignorate de preşedintele Klaus Ioha-
nnis şi de foştii premieri Nicolae Ciucă şi Marcel Ciolacu. Declaraţia a făcut-o după ce tot el, în toamna anului trecut, pe când conducea comisia, afirma contrariul. Aşadar, când a minţit? Minte acum, prins, poate, în angrenajul unei reglări de conturi intrapartinice în PNL sau a unei (foste) facţiuni din SRI cu exponenţii la vârf ai fostei puteri? Sau a minţit în toamna lui 2024, când poate a declarat ceea ce i s-a spus să declare? Ne vom lămuri – sperăm – când vor fi publice Rapoartele SRI la care făcea referire.
SIE va trebui să clarifice alte aspecte, legate însă tot de fostul candidat la Preşedinţie Călin Georgescu. Deşi CNSAS solicitase, în noiembrie 2024, verificări în privinţa colaborării/necolaborării cu Securitatea a acestuia, SIE nu a furnizat dosarul. Plecând de la această situaţie, se desprind câteva întrebări – nici la acestea nu am primit răspuns, pe motiv că activitatea instituției are caracter de secret de stat –, întrebări la care ar fi normal să ofere răspunsuri pentru a elimina suspiciuni privind o eventuală complicitate:
- Din ce motiv nu a predat SIE dosarul către CNSAS: nu există un astfel de dosar ori a fost încadrat la categoria „siguranţă naţională”?
- Dacă este încadrat la categoria „siguranţă naţională”, în ce dată a fost luată această decizie? Care nu se ia unilateral, ci de către o comisie comună din care fac parte şi reprezentanţi ai CNSAS, or această instituţie nu indică o astfel de situaţie.
- Confom unor date biografice ale lui Călin Georgescu, înainte de 1989 a fost trimis „în misiune” în Regatul Unit şi în SUA. Ce instituţie l-a trimis în străinătate şi unde anume?
- Ce instituție i-a emis avizul de securitate, la ieșirea din țară, aviz pe care îl impunea legislația de atunci?
Sunt semne de întrebare care, rămase fără răspuns, ar putea slăbi încrederea – şi a opiniei publice, şi a partenerilor din NATO – în aceste structuri. Or, serviciile de informaţii joacă un rol crucial în societate, mai ales în contextul în care România este ţinta unui război hibrid dus de Rusia. În ultimii aproximativ 15 ani, s-a investit mult în creşterea forţei şi a performanţei lor, ceea ce e bine. Un stat puternic are servicii de informaţii puternice şi eficiente. Ceea ce nu e bine este că avem un control civil al lor mult prea slab, aproape inexistent.
Faptul că nicio voce din Comisia de control al SRI nu a vorbit, timp de cinci ani, despre faptul că Rapoartele anuale de activitate ale SRI pe anii 2020 – 2024 nu au ajuns la vot în Parlament este un exemplu grăitor de dezinteres, de neprofesionalism din partea atâtor oameni care au fost în această comisie, ca membri ori la vârful ei. Şi nu sunt puţini cei care nu aveau ce căuta acolo.
Un exemplu ar fi ex-deputatul PSD Sebastian Ghiţă. În anii 2012-2016, era membru al acestei comisii, în timp ce avea conexiuni economice cu SRI şi era un apropiat al unor şefi din acest serviciu, participând la evenimente neoficiale alături de ei. În decembrie 2016, când a fugit din ţară – deşi era pus sub control judiciar, având interdicţia de a părăsi România – a făcut-o plecând de la o chermeză a SRI. Poate nu întâmplător, fuga lui nu a făcut obiectul niciunei anchete, nici penale, nici interne. Nici în MAI, care l-a scăpat de sub filaj, nici în Poliţia de Frontieră, pe sub nasul căruia ieşise ilegal din România.
Un alt exemplu este deputatul PSD Claudiu Manda, un apropiat al fostului lider al PSD Liviu Dragnea, care o vreme fusese șeful Comisiei de Control al SRI, deşi nu avea nici o minimă pregătire pentru a se aventura în legiferarea domeniului securității naționale.
Încă un exemplu ar fi fostul deputat PSD Mitică Mărgărit, zis „Cias”, după modul în care a scris în declaraţia de avere că are „ciasuri”. Un politician plin de diplome însă, multicalificat, conform CV-ului – şi în politică externă, şi în diplomaţie, şi în management strategic al afacerilor, şi în informaţii şi securitate naţională –, dar cu, iată, carenţe de limbă română, deci de educaţie şcolară elementară.
Aşa cum am mai scris, ca societate trebuie să ne preocupe nu slăbirea serviciilor de informaţii, ci întărirea controlului civil. Puterea serviciilor de informaţii, derapajele şi abuzurile la care oameni din aceste structuri pot fi tentaţi trebuie şi pot fi contrabalansate de un control civil profesionist şi eficient. Se poate ajunge aici dacă acest control este făcut de oameni bine pregătiţi profesional, care cunosc în amănunt legislaţia în domeniu şi înţeleg atât rolul major pe care aceste structuri îl au într-un stat democratic – mai ales într-un context geopolitic foarte nesigur, cu un război convenţional în apropierea ţării şi un război informatic pe care Rusia îl duce de ani de zile –, cât şi pericolele pe care le implică folosirea abuzivă a puterii de către unii oameni care au acces practic nelimitat la informaţii. Şi este la fel de important ca oamenii care fac acest control democratic să nu fie obedienţi serviciilor de informaţii, să nu fie vulnerabili fie din cauza unor complicităţi generate de afaceri, fie de diplome primite de facto nejustificat ori de doctorate plagiate obţinute în şcolile de siguranţă şi ordine publică, de apărare şi de securitate ale României.
Sănătatea democraţiei din România, pentru următorii ani, depinde şi de numirile care vor fi făcute la conducerile SRI şi SIE, şi de modul în care cele două instituţii vor fi controlate civil.
Text publicat în „Puterea a cincea”
