CulturăIstorii Buzoiene

Muzee buzoiene din trecut (I)

Oamenii timpurilor moderne au manifestat, pe lângă dorința și nevoia de noutate, și un anume interes și respect pentru trecut. Pentru că este un adevăr în ceea ce spunea Mihail Kogălniceanu la deschiderea cursului de istorie națională de la Academia Mihăileană: „Istoria este testamentul lăsat de strămoși strănepoților, ca să le slujească de tălmăcire vremii de față și de povățuire vremii viitoare”. Fructificând cu înțelepciune acest adevăr, mulți dintre oamenii de cultură s-au străduit, cu posibilitățile de care dispuneau la acea vreme, dar  cu pasiune și dăruire, să pună în valoare vestigii ale trecutului.

La Buzău, inițiativa valorificării celor câteva piese arheologice, de istorie și etnografie care existau la acea dată, aparține lui Basil Iorgulescu, profesor la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu” (actualmente Colegiul Național „B.P. Hasdeu”), geograf, literat, istoric, sociolog, culegător de folclor, inițiator al cercetărilor de istorie locală sintetizate în cunoscutul „Dicționar geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău”, tipărit în anul 1892 la București, premiat  de Societatea Geografică Română.

Considerând că patrimoniul de care dispunea permite să se realizeze un muzeu, el se adresează Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, cerând permisiunea ca materialele adunate în cei peste zece ani de cercetări, să fie expuse. În argumentarea sa preciza că „județul Buzău este unul din cele mai însemnate ale țării prin avuțiile sale, atât din punct de vedere geologic cât și istorico-arheologic”. Amintea des­pre descoperirea unei pepite de chihlimbar și a unui tezaur de 300 monede romane republicane, dar care  nu au putut fi recuperate deoarece au fost valorificate de către cei care le-au descoperit.

Convins de argumentele prezentate, ministerul a solicitat autorităților locale să aloce fondurile necesare pentru realizarea acestui muzeu. În timp, el a sporit zestrea patrimonială, astfel că, în anul 1895, reușește să constituie prima colecție publică de artefacte arheologice, antropologice și istorice pe care le-a expus într-una din sălile Liceului „Al. Hașdeu”. Din păcate, acestea s-au pierdut în anii ocupației germane din 1916-1918, așa cum s-a întâmplat și cu o parte dintre cărțile și tablourile ce se găseau în fondul bibliotecii.

„Un muzeu ce întrece orice așteptare”

Din documente aflăm și despre alte inițiative. Pe lângă Căminul Cultural „Lumina” din Lopătari, înființat în anul 1908, s-a constituit, înainte de Primul Război Mondial, o colecție muzeală cu secțiile botanică, zoologică și etno­grafică. Și la Smeeni, exista încă din anul 1924, o colecție cu „100 tablouri lucrate în tuș și lucrări în bronz”, la Glodeanu Siliștea era expusă, în 1937, o colecție numismatică. Tot aici, pictorul Dan Băjenaru, care avea o mică proprietate, a expus o colecție de pictură,  iar la Cotorca (azi în comuna Glodeanu Siliștea) se inaugura, în 1939, „un muzeu ce întrece orice așteptare, Muzeul satului Cotorca și al regiunii Glodeanurile”.

Apreciind valoarea bogatului patrimoniu etnografic al zonei Buzăului, în 1936, Dimitrie Gusti a selectat pentru Muzeul Satului o casă din Chiojdu, la care apoi s-a adăugat o locuință din zona de câmp, de la Rușețu.

La 1 iulie 1933, ia ființă, potrivit prevederilor art. 11-27 din Legea de organizare a bibliotecilor și muzeelor publice, ce statua muzeele ca instituții de cercetare științifică, cu precizări privind evidența și ocrotirea patrimoniului, Muzeul regional al învățătorilor, cu secțiile zoologie, botanică, istorie, numismatică-medalistică, artistică, istora medicinii, geologică, monografică, publicistică și a copilului. A funcționat pe lângă Revizoratul Școlar și a fost amenajat în fostul local al Școlii primare de fete, cu program de vizitare săptămânal. Exponatele urmau să fie obținute prin achiziții sau donații, prin grija unui comitet de sprijin constituit din 100 membri, conducerea muzeului era asigurată de un consiliu artistic, format din profesori de diverse specialități. La 16 octombrie 1934, s-a constituit Asociaţia Culturală „Prietenii Muzeului Regional al Buzăului”, cu 23 membri fondatori. Potrivit statutului și actului constitutiv, avea ca obiectiv colectarea de materiale istorice și etnografice, „să facă cercetări și studii asupra trecutului și etnografiei acestei regiuni și să editeze o publicație cu acest caracter”. Și-a propus în acest scop efectuarea de cercetări în județ, colectarea de  material istoric și etnografic, întocmirea de studii, organizarea de conferințe și festivaluri și tipărirea unei publicații în care să se regăsească rezultatele cercetărilor. În art. 4 se preciza că patrimoniul muzeului era compus din materialele adunate de către prof. Constantin Dumitrescu, asociația fiind formată din persoane ce puteau contribui moral și material la îmbogățirea colecțiilor.

Asociația era condusă de un Comitet de direcție format din Constantin Dumitrescu, președinte, Gheorghe Ceaușel, director al muzeului, și membri, între care și viitorii profesori universitari de la Facultatea de Istorie a Universității București, Ion Ionașcu și Vasile Maciu. Inventarierea patrimoniului expus a constatat existența a 762 artefacte evaluate la 29.000 lei.

În anul 1936, muzeul este transferat într-o încăpere din Palatul Comunal, și s-a deschis pentru public la 24 iunie, apoi totul s-a transferat la Școala Normală de băieți, unde director era Constantin Dumitrescu, și în final la locuința sa din cartierul Regele Ferdinand I (Nicolae Titulescu), actualmente pe strada George Coșbuc, lângă Școala Gimnazială nr. 2. Și acestea au avut soarta celor din perioada 1916-1918, fiind pierdute în timpul evenimentelor tulburi din august 1944.

Menționăm că la Primăria Buzău s-a depus un memoriu al profesorului Constantin Dumitrescu (cel căruia i se datorează cele 17 volume în manuscris despre istoria Buzăului, ce se află în patrimoniul Serviciului Județean al Arhivelor Naționale, și autor al unor studii de istorie și geografie locală), prin care solicita ca în imobilul în care a funcționat Azilul „Sibiceanu” să fie organizat un muzeu etnografic, cu piesele adunate de el în urmă cu 3 ani; muzeul a fost deschis la 29 iulie 1934. Au fost expuse piese de port specifice zonei Buzăului, unelte tradiționale (plug din lemn, râșnițe, război de țesut, melițe, darac, piepteni, fuse și furci de tors), replica în miniatură a unui car din zona de munte și a  unei căruțe din zona de câmpie, rariță, roată de scos apa, sondă, piuă pentru bătut abaua, portaluri de porți specifice Văii Sibiciului și Văii Slănicului, obiecte legate de păstorit, pescuit și viticultură. Pentru a întregi și completa exponatele, a expus imagini fotografice semnificative. Putea fi vizitat joia după-amiază și duminica dimineața.

În toamna anului 1934, profesorul de istorie Constantin Secrețeanu a constituit o colecție muzeală la Școala Superioară de Comerț, apreciată de Nicolae Iorga, care a remarcat, între altele, câteva piese numismatice și documente din secolele XVI-XVII.

În același an s-a constituit Comitetul de construcţie a Liceului şi Muzeului „Spiru Haret” – format din Dr. C. Angelescu, ministrul Instrucţiunii, Ana Spiru Haret, N. Iorga, S. Mehedinţi, T. Cudalbu, Stelian Popescu, Richard Franasovici, I. Petrovici, N. Costăchescu, D. Gusti, A. Lapedatu, Al. Popescu-Necşeşti, N.N. Săveanu, G. Trancu-Iaşi, IPSS, Pimen Georgescu, mitropolitul Moldovei, Leonte Moldoveanu, G. Ţiţeica, D. Pompeiu, I. Simionescu, V. Vâlcovici, G. BogdanDuică, Vladimir Ghidionescu, Iuliu Valaori, C. Kiriţescu, T. Alesseanu, Ştefan Ioan, P.  Gârboviceanu, G. Arghirescu, G. Adamescu, Petre Ghiţescu, P. Marinescu, I. Mitru, N. Longinescu, G. Beiu-Palladi, I. Ghiaţă, D.V. Ţoni, Leon Mrejeru, Gr. Tăuşan, I. Bratu, I. Costescu, M. Berceanu, D. Anastasescu, Ion Pillat, Nae Dumitrescu, M. Conitz, Millo Beiller, ing. M. Gabrielescu, Mircea Eliade -, în scopul ca, „alături cu localul liceului, care trebuie mărit, să se clădească o sală de conferinţe (amfiteatrul de azi n.n.) şi un muzeu «Spiru Haret», în care să se adune tot materialul privitor la viaţa, opera şi activitatea sa”. Preşedinte era Traian Cudalbu, iar secretar, Constantin T. Negrutzi .

În 1939, cu prilejul manifestărilor dedicate aniversării naşterii lui Mihai Viteazul, Nicolae Iorga a conferenţiat la sala Teatrului „Moldavia”, despre luptele de la Năeni. Anterior a avut loc un Te Deum la Episcopie, apoi Nicolae Iorga, însoţit de col. Ion Dimulescu, prefectul judeţului, prof. Dimitrie Munteanu-Râmnic, prof. Alexandru Stancu, preşedintele Ligii Culturale, prof. Constantin Secreţeanu şi Gh. Ciolan, secretarul Ligii Culturale Buzău, au vizitat și Liceul „B.P. Hasdeu”, unde „a văzut muzeul etnografic organizat de prof. C. Secreţeanu”.

Totodată, stimulați și de Ordinul nr. 95.588/1930 al Ministerului Instrucțiunii referitor la înființarea de muzee pe lângă fiecare școală secundară, se constituie colecții muzeale la Liceul „Al. Hasdeu” (monede, icoane, cărți vechi) și la Școala Normală, din inițiativa prof. Vasile Maciu, viitor profesor universitar la Facultatea de Istorie din Universitatea București, cu un patrimoniu de 526 artefacte constând din monede, icoane și diferite publicații. (Va urma)

Articole similare