Astăzi este una dintre cele mai mari „Sâmbete a moșilor” de peste an. Este ziua în care se împarte mâncare. În tradiția populară, ca moși, adică drept bucate sau pomană, se dă grâu fiert cu unt sau untură, cu lapte sau brânză. „Colacii și lumânările obișnuite nu lipsesc. Când se împart acești moși, se face următoarea menire: <Voi moși, strămoși/ Să-mi fiți tot voioși,/ Să-mi dați spor în casă,/ Cu mult pe masă,/ Cu mult ajutor/ În câmpul cu flori>”, arată Tudor Pamfile în Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă și Postul Crăciunului. Studiu etnografic (1913).
Moșii de toamnă reprezintă și un moment de aducere aminte și rugăciune pentru cei dragi ce au făcut parte din viețile noastre și care nu mai sunt printre noi. De aceea, la Biserică credincioșii aduc în această zi tămâie, prescuri, lumânări și un pomelnic în care se trec ceu adormiți. Tot mărturie a neuitării, a iubirii față de cei ce au trecut la Domnul, oamenii așază pe mese nelipsita colivă și colacii și „apaosul”, adică sticla cu vin.
Coliva amintește, după învățătura Sfântului Evanghelist Ioan (Ioan 12, 24), dar și a Sfântului Apostol Pavel (I Corinteni 15, 36), că așa cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat întâi în pământ şi să putrezească, la fel trupul omenesc, întâi se înmormântează, după aceea se descompune, pentru ca să învie întru nestricăciune.
Colacii, un alt simbol al acetei zile, reprezintă trecerea omului prin viață și continuitatea, continuitatea, legătura de iubire neîntreruptă dintre cei vii și cei dragi din neamurile mutate în cealaltă lume, a veșniciei.
În tradiția Bisericii, vinul semnifică miresmele, balsamul cu care a fost uns trupul lui Hristos după moarte, de aceea, turnarea din vin pe pământ sau peste trupul celui răposat, cât și pe colivă, simbolizează viața veșnică și Învierea.
