În ultimele luni, după decizia Curții Constituționale a României, din decembrie 2024, de anulare a alegerilor prezidențiale pe motiv de vicieri a lor prin campania candidatului pro-rus Călin Georgescu, din zona zisă „suveranistă”, spațiul public a fost invadat de o serie de narațiuni false. Printre cele mai populare sunt „lovitura de stat”, „Călin Georgescu președintele ales” și „victime politice” ale unui stat care nu mai este democrație. Este o propagandă deșănțată care otrăvește spațiul public prin minciuni intenționate, repetitive și care are ca efect fanatizarea și radicalizarea unui segment de populație.
„Lovitura de stat”
Din decembrie 2024 încoace, în spațiul public se repetă, obsesiv, pe „n” voci, că decizia CCR de a invalida alegerile prezidențiale a fost o „lovitură de stat”. Ideea – propagată de fostul candidat pro-rus la prezidențiale Călin Georgescu, de POT, SOS, AUR & compania politico-mediatică anti-occidentală și pro-rusă – că decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale este o lovitură de stat este o minciună. O lovitură de stat presupune un act de violare a Constituției prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într-un stat. Or, în cazul de față, decizia CCR – care nu a încălcat legea fundamentală – a fost luată de un actor al Puterii, adică CCR, și nu a vizat înlăturarea de la putere a nimănui, ci doar anularea alegerilor prezidențiale, din cauza constatării unei profunde vicieri a lor. A fost o decizie excepțională impusă de o stare de fapt excepțională: România s-a aflat la un pas de schimbarea ordinii constituționale, a parcursului euroatlantic, cu sprijinul Rusiei. Ancheta penală deschisă în februarie anul acesta relevă dovezi care indică faptul că a existat și un plan B, ce urma să fie pus în aplicare la începutul acestui an: o lovitură de stat, prin violență.
„Președintele ales”
Sintagma „președinte ales” cu referire la Călin Georgescu a fost intens folosită de Realitatea Plus până în luna februarie, când CNA a sancționat postul cu amendă maximă, 200.000 de lei, pentru folosirea acestei expresii. Din monitorizările CNA, aceasta a fost folosită de zeci de ori în mai multe emisiuni difuzate în perioada 17–30 decembrie 2024. Aceasta este doar perioada monitorizată, dar pe
respectivul post TV, Călin Georgescu a continuat să fie numit „președintele ales” până spre sfârșitul lunii februarie, în momentul sancționării de către CNA.
„E o licență jurnalistică”, s-au justificat reprezentanții Realitatea Plus. Nu, este dezinformare și manipulare a publicului. Ce mesaj îi este indus omului care aude zi de zi „președinte ales”? Că, din moment ce „alesul” nu e la Cotroceni, a fost încălcată dorința „poporului” și, astfel, omul/poporul a fost asmuțit zi de zi împotriva instituțiilor statului, instigat să refuze respectarea legii, pentru că, iată, la rândul lor, acestea refuză să-i recunoască un drept legal.
Conform Constituției, președinte ales este declarat cel care, după primul tur al alegerilor, a obținut majoritatea voturilor alegătorilor înscriși în listele electorale sau, dacă nu se întâmplă acest lucru, obține, după turul doi, cel mai mare număr de voturi și abia după ce i-a fost validat mandatul de către CCR și a depus jurământul în fața celor două Camere ale Parlamentului reunite în ședință comună. Or, nu e cazul lui Călin Georgescu.
„Victime politice”
Cum îl încolțește justiția pe unul dintre „suveraniști”, cum sar mulți dintre ei și invocă dictatura, strigând că sunt victime politice ale „sistemului”, ale „globaliștilor”. Am auzit retorica aceasta în ultima vreme, preluată de „n” voci „suveraniste”, în situații care au legătură cu anchetarea lui Călin Georgescu și a unor oameni din preajma sa, implicați în campania electorală ilegală a acestuia. De pildă, mercenarul Horațiu Potra, la care anchetatorii au găsit un veritabil arsenal militar ilegal, acuzat de acțiuni împotriva ordinii constituționale și dat în urmărire internațională, ori Bogdan Peșchir, menționat în documentele SRI desecretizate de CSAT cu numele „Bogpr”, finanțator generos al campaniei lui Călin Georgescu, arestat sub acuzația de coruperea alegătorilor prin mijloace de comunicare electronică. Cel mai recent act de solidarizare, la care participă și extremiștii și populiștii din România – și din care nu lipsește Rusia, această „patrie a democrației”, care vorbește de… „încălcarea normelor democratice” – este în cazul lui Marine Le Pen. Un politician de la AUR spunea, zilele trecute, că „Marine Le Pen, condamnată în tribunal și scoasă din cursa prezidențială unde sondajele o dădeau câștigătoare pentru 2027. Justiția franceză, mereu vigilentă, tocmai a salvat electoratul de ispita unui vot <necorespunzător>. Călin Georgescu? Eliminat, control judiciar și suporteri trimiși în arest preventiv. Prea multă suveranitate strică”. Este manipulare. O încercare perversă de a le pune nimb de martiri.
Marine Le Pen, lidera extremei drepte franceze, a fost găsită vinovată într-un dosar de corupție cu un prejudiciu total de aproximativ 2,9 milioane de euro. Aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de patru ani de detenție, dintre care doi cu executare, și la o perioadă de ineligibilitate de cinci ani, pentru deturnare de fonduri publice, într-un dosar în care nouă europarlamentari francezi și 12 asistenți ai lor au fost găsiți vinovați de manipulare de bunuri furate. Adică, timp de câțiva ani, Parlamentul European a plătit pentru niște persoane care lucrau de fapt pentru partidul condus de Le Pen.
Comparația cu dosarul lui Călin Georgescu este deplasată pentru că, în cazul lui, deși la mijloc sunt infracțiuni grave – dintre care una extrem de gravă: instigare la lovitură de stat, prin violență –, dosarul este în faza de cercetare. În luna februarie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție l-a pus sub acuzare pentru șase infracțiuni, unele în formă continuată: instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale, în formă tentată, comunicare de informații false, fals în declarații în formă continuată, privind sursele de finanțare a campaniei electorale și declarațiile de avere, inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter fascist, rasist ori xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, promovarea, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe și inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter antisemit, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de organizații.
Victime politice sunt doar cei condamnați pentru o formă de disidență politică ori pe criterii de clasă, de etnie, de religie, de rasă, nu cei condamnați pentru acte de corupție sau pentru alte tipuri de infracțiuni de drept comun. Iar condamnări politice se fac doar în dictaturi, în regimuri autoritare, nu în state de drept, cum sunt și România și Franța.
Prin folosirea intenționată, repetitivă a acestor narațiuni, publicului i se transmite o realitate alternativă și i se induce o percepție ostilă la adresa instituțiilor statului care aplică legea, în favoarea unor partide, a unor actori politici care vor să răstoarne acest sistem și chiar ordinea constituțională. Sunt minciuni, nu nevinovate. Sunt tehnici, de manual, de manipulare în masă. Un profesionist al propagandei, Joseph Goebbels, ministrul Propagandei în timpul regimului hitlerist, spunea că o minciună repetată devine adevăr în mentalul colectiv: „O minciună repetată de o mie de ori rămâne o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr”.
Text publicat în „Puterea a cincea”
