Miercuri, despărțirea dintre Adrian Mihalcea și Gloria s-a oficializat tacit. Cel mai probabil, în urma eșecului cu UTA, ambele părți își doreau despărțirea. Pe de-o parte, oficialii din Crâng, după un nou sezon ratat, pe de alta antrenorul, nemulțumit, așa cum nu s-a ferit s-o declare, de achizițiile din iarnă. Săptămâna asta, Gloria a aranjat deja o întrevedere cu un alt tehnician, acesta urmând să sosească la Buzău joi sau vineri, pentru o primă rundă de negocieri. Evident, cum nu s-a semnat nimic, șefii clubului nu au dorit să divulge numele celui care ar fi în capul short-list-ului pentru preluarea echipei.
Aici intervin complicațiile. Cu cât noul antrenor va fi instalat mai târziu, cu atât fondul de jucători de pe piața românească, unul și-așa sărac, se va fi subțiat. Pentru că, în mod normal, proaspăt unsul „Mister” va reclama remanierea lotului, după preferințele și principiile sale fotbalistice. Așa se cam face peste tot, puțini sunt cei care vin să lucreze „cu materialul clientului”. Nici antrenori consacrați și liberi de contract nu sunt foarte mulți, darămite dispuși să vină într-o ligă secundă tot mai diluată valoric. Iar la ce fotbaliști se plimbă de la o echipă la alta în eșalonul doi, nici Mourinho sau Guardiola nu ar garanta succesul imediat.
Un alt factor presant, pentru toate părțile implicate, este timpul. E extrem de improbabil ca noii jucători înregimentați de Gloria să formeze, în numai câteva săptămâni, o echipă. Mai ales într-un cantonament de vară, acolo unde se pune accent, în general, pe programe intensive de acumulare. Anul trecut, de exemplu, Oțelul Galați, echipă promovată, se reunea în iunie și pleca aproape imediat în cantonament. Primul amical îl disputa pe 13 iulie, chiar cu Gloria.
Dacă e să ne raportăm, cumva, la programul echipelor care au promovat anul trecut, constatăm imediat că Buzăul este deja în întârziere, evident, și din cauza unui sezon prelungit cu o manșă tur-retur.
