Uniunea Scriitorilor din România anunță „cu profundă durere încetarea din viață a academicianului Nicolae Manolescu (1939-2024), Președintele Uniunii Scriitorilor, director al săptămânalului <România literară>, critic și istoric literar de mare reputație, una dintre cele mai mari personalități ale literaturii române din toate timpurile”, cel mai important critic și istoric literar român de după Al Doilea Război Mondial.
Vestea plecării dintre noi a președintelui Uniunii Scriitorilor din România în patru mandate, ilustră personalitate a vieții culturale românești, a creat reacții imediate din partea profesorilor Merito buzoieni.
Cu un gând de aducere aminte, profesoara de Limba română Mihaela Nicolae de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, amintește de „Cartea lui Noe”, una dintre cărțile care i-au marcat începutul profesional. „Carte de căpătâi pentru olimpiadele din liceu, apoi din perioada tinereții ca profesor, și un om care m-a însoțit discret la orele de la filologie. Studiile sale de literatură universală m-au învățat cum ar trebui să le vorbesc tinerilor despre marii clasici. Unuia dintre cei mai importanți critici literari, Nicolae Manolescu, recunoștință! Suflet în arcă”, este mesajul cadrului didactic de la „Eminescu”.
În memoria acestuia, profesorul Cătălin Zaman a postat un cuvânt rostit de Manolescu prin care explica cât de importante sunt cărțile în viața lui: „<La ce sunt bune cărțile? Îmi vine să răspund: la totul și la nimic. Poți trăi foarte bine fără să citești. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumusețea muzicii lui Mozart. În ce mă privește, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărți. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc așa cum am nevoie să mănânc și să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca și aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută. Înainte de a mă culca seara, îndată ce mă trezesc dimineața, în călătorii, ba chiar și în tramvai, pretutindeni și oricând, citesc. Nu mă pot închipui fără să țin o carte în mână.> Drum bun, Nicolae Manolescu!”.
Nicolae Manolescu s-a născut la 27 noiembrie 1939, la Rîmnicu Vâlcea. A absolvit liceul ,,Gheorghe Lazăr” la Sibiu, în 1956, și Facultatea de Filologie la București, în 1962. În 1974 obține titlul de Doctor în Litere cu studiul monografic „Contradicția lui Maiorescu”.
A fost critic, istoric literar si eseist, editorialist, jurnalist, profesor de literatura română la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Române (din 1997), președinte al Uniunii Scriitorilor din România și ambasador UNESCO la Paris. Din 1990 conduce revista „România literară”.
În noiembrie 2008 Nicolae Manolescu a lansat în cadrul Târgului Gaudeamus lucrarea „Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură”, care are peste 1.500 de pagini şi la care a lucrat timp de 25 de ani.
Nicolae Manolescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române la 24 octombrie 1997, iar la 28 martie 2013 a devenit membru titular al acestui înalt for ştiinţific şi cultural.
Din activitatea sa impresionantă amintim câteva volume, care pentru mulți au fost adevărate repere formatoare: „Lecturi infidele” (1966), „Metamorfozele poeziei” (1968), „Contradicția lui Maiorescu” (1970), „Introducere în opera lui Alexandru Odobescu” (1976), „Sadoveanu sau utopia cărții” (1976), „Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc”, I-III (1980-1983), „Despre poezie” (1987), „Dreptul la normalitate. Discursul politic și realitatea” (1991), „Cărțile au suflet” (1995), „Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu”, I-III (2001), „Cititul și scrisul” (2002), „Inutile silogisme de morala practică” (2003), „Poeți moderni” (2003), „Istoria critică a literaturii române” (2008), „Viața și cărti. Amintirile unui cititor de cursă lungă” (2009).
