Omul este o metaforă creată de Divinitate, „o clipă suspendată” (Mihai Eminescu) în eternitate, prins în jocul capricios al Destinului, caracterizat de a fi sau a nu fi….
Astăzi, Liceul de Arte Margareta Sterian îmbracă haine cernite. Colega noastră, doamna profesoară de limba și literatura română Oana Miruna Dulea, a trecut în neființă, lăsând un gol dureros în sufletele celor care au cunoscut-o și au apreciat-o ca om, ca profesor și ca director-adjunct al instituției în care și-a desfășurat activitatea.
Este greu să vorbești despre un coleg la timpul trecut, este greu să te regăsești și să descoperi cuvintele care să exprime cel mai bine sentimentele atunci când omul devine amintire. Și amintirea noastră începe, cum e și normal, cu „a fost odată…”, așa, ca într-o poveste.
Oana Dulea a fost un om deosebit, unul dintre puținii care au harul de a marca, spiritual, alți semeni. Absolventă a Facultății de Litere a Universității din București, specializarea Română-Franceză, și-a dedicat viața instruirii și educării generațiilor de elevi care i-au trecut prin mână. Cu firea ei blândă, rareori autoritară, i-a apropiat de lectură și i-a ajutat să înțeleagă tainele cărții, relația care se stabilește între opera literară și cititorul ei.
Nu a fost doar profesor, ci și dirigintă, director-adjunct, prietenă, colegă, soție și mamă. În fiecare dintre aceste ipostaze, a fost preocupată de calitatea muncii depuse, s-a perfecționat continuu, și-a dorit, din pasiunea pentru profesie, să evolueze și să devină sprijin pentru cei din jur, să lumineze asemeni unei steluțe dintre miliardele de stele de pe firmament.
A obținut toate gradele didactice, a absolvit o multitudine de cursuri de specializare în domeniul educației și a făcut parte din variate comisii de specialitate care își desfășurau activitatea atât în școală, cât și în afara ei.
O calitate aparte a fost empatia de care a dat dovadă în relațiile interumane. O vorbă bună, o observație pertinentă, o sugestie, ironie sau glumă – toate acestea erau făcute cu delicatețe și profesionalism, cu grijă să nu lezeze persoana din fața ei. Eleganța și capacitatea de a-i înțelege pe toți, de la mic la mare, au caracterizat-o până la final.
Generații de elevi îi datorează nu doar lecțiile de literatură (pe care le îmbrăca în magia cuvintelor), ci și cele despre valorile morale pe care trebuie să le aibă o societate: respect, demnitate, corectitudine, integritate, pasiune pentru profesie, iubire față de semeni.
Cu toții ne-am bucurat de prezența ei, de sugestiile împărtășite, de colaborarea la diferite evenimente sub mottoul Pasiunea creează valoare, de gânduri și sentimente pe care nu se sfia să le împartă cu noi, rămânând mereu copil și adult, deopotrivă. Am împărțit bune și rele, am râs și am plâns, ne-am poticnit și am luat-o de la capăt căutând soluții, ne-am supărat și ne-am împăcat așa cum se întâmplă în fiecare familie numeroasă…
Astăzi, căutăm soluții și nu găsim pentru că, din păcate, a sosit vremea despărțirii. Cortina cade grea peste o viață de om, peste gânduri, amintiri, regrete…
Rămâi cu bine, dragă prietenă, să ai zbor lin printre îngeri, să-i încânți cu virtuțile tale așa cum făceai când erai cu noi, în marea familie a Liceului de Arte! Catedra de limba română îți va simți lipsa! Nu putem spera decât că, undeva, cândva, ne vom reîntâlni și ne vom aminti de noi, de alte vieți, de alt Timp…
Dumnezeu să te odihnească, suflet blând și frumos!
Colectivul Liceului de Arte Margareta Sterian
