Cultură

Jurjac. Sau când la teatru înveți mai multe decât la școală

Diana PARPALEA 

Ce au în comun: Sputnik 5, meteoritul care lovește pământul la câțiva kilometri de Odesa și lansarea CD-ului cu George Enescu? Ziua de 19 august 1881. Tot în aceeași zi, România devine regat. Toate acestea s-au întâmplat în ziua în care George Enescu s-a născut.

Spectacolul „Jurjac”, scris și regizat de Daniel Chirilă, produs de Platforma Culturală Frilensăr & Teatrul de Animație Țăndărică București, pe muzică compusă de: Paul-Ovidiu Coșovanu, Tiberiu Enache, Alex Cătănoiu, care sunt și actori ai acestei distribuții, spune și cântă povestea lui George Enescu într-un mod foarte tineresc. Nu cred că există om care, după spectacol, să nu fi învățat biografia compozitorului care era alintat „Jurjac” de părinți în copilărie. Teatrul a conținut dintotdeauna și această componentă educativă, așa că e foarte bine atunci când ne întâlnim cu spectacole care să aibă acest scop. Vorbind de segmentul de public tânăr care merge la teatru, e important să i se ofere spectacole pe limbajul lui. Adică, cred că este puțin eronat să ne mai imaginăm că formele clasice de educare și învățare mai pot funcționa în ziua de azi pentru tineri. Totodată, faptul că sunt noi, nu le face mai puțin pline de veridicitate și morală. Astfel, spectacolul propus de trupa Frilensăr conține o gamă variantă de note și contranote despre un subiect pe care dacă l-ai fi auzit la școală sub forma unei lecții de istorie a muzicii, ai fi rămas, poate, indiferent. În schimb, el îți oferă istoria unor ani din viața violonistului sub forma unui show musical foarte contagios din punct de vedere al energiei pozitive pe care ți-o oferă. Cei trei actori și muzicanți sunt carismatici, plini de umor. Sunt trei tineri care știu să umple o scenă cu doar câteva instrumente muzicale.

Muzica originală este cu siguranță un plus al spectacolului. Dacă George Enescu compunea muzică pe baza reproducerii sunetelor auzite în natură, tinerii compozitori ai spectacolului au recompus muzica, notele și ritmurile propuse de geniul Jurjac. E Rapsodia Română, dar e și ceva nou, în același timp.

Paul-Ovidiu Coșovanu, Tiberiu Enache și Alex Cătănoiu sunt un trio perfect pe scenă. Între împungerile comice preluate din filme alb-negru și momentele de tip-concert pe o scenă națională, George Enescu nu se pierde în nici un moment din poveste. Schimbă între ei instrumentele la care cântă – de la pian, la chitară bass, apoi la chitară clasică și cajon, ca într-un joc. Totodată, nu sunt de ignorat nici calitățile vocale ale lui Tiberiu Enache care poate cânta și operă. În altă ordine de ei, cei trei fac un spectacol de atmosferă, fără a anula în niciun fel povestea adevărată a compozitorului.

Spectacolul „Jurjac” este de văzut pentru latura sa educativă, dar și pentru ambianța pe care o creează în sala de spectacol. Publicul, de orice vârstă, o să petreacă o seară la teatru de calitate, în care va râde, va plânge și va cânta. Cel puțin așa a fost la Buzău, la „Săptămâna Teatrului Tânăr”, în a doua seară de festival, încheiată cu un ropot de aplauze îmbucurător.

 

 

Articole similare