Izvoare narative despre Buzău şi buzoieni în anii Primului Război Mondial (V) / „D-l Marghiloman e singura consolare a populațiunii”

Unii dintre oamenii politici ai timpului, şi nu numai, au consem­nat amin­tiri sau impresii din anii Primului Război Mondial (note zil­nice, memorii etc.), unele dintre scrieri având şi referiri despre Buzău şi evenimente petrecute în oraş sau în judeţ.

Virgiliu N. Drăghiceanu (18 mai 1879, Rm. Vâlcea – 19 decembrie 1964, București), arheolog, istoric, membru corespondent al Academiei Române, bibliotecar al Casei Bisericii, secretar, apoi secretar-director al Comisiunii Monumentelor Istorice, a rămas în București în timpul ocupației germane (1916-1918), spre a proteja monu­mentele istorice. A consemnat, într-un jurnal, tot ce a văzut, a auzit și a citit pe foi volante cu circulație clandestină, despre ororile să­vârșite de trupele străine și, mai ales tot ce s-a putut afla despre jaful sistematic organizat asupra bogățiilor țării, de la alimente la valorile de patrimoniu:

– 2/15 Decemvre (1916) – „În seara zilelor următoare auzim o canonadă groaznică spre Est. Cad Urzicenii și Mizilul, cum și toată linia de rezistență de pe Ialomița”.

– 15/28 Decemvre (1916) – „Stăm rău. Linia Buzăului, unde acum luptă rușii, pătrunsă la Filipești, la 10/23 Decemvre; Râmnicu Sărat luat astăzi; o presiune grozavă se exercită în flancul Focșanilor, pe Zăbala, Neruja, Putna (…) Au ajuns la Plăineștii lui Suvorov: avem presentimentul decisivei lup­telor ce se dau acum cu toată vigoarea pentru a lua porțile Moldovei și pentru a da mai multă greutate gestului pentru pace făcut de Kaiser”.

– 27/9 Decemvre – „Un feldgrau (purtător al uniformei germane verde-gri, n.r.) vizitează Muzeul Național și, într-un articol, revendică pentru cultura germană Cloșca cu puii, care din fericire, e în Moldova”.

– 6/19 Februarie (1917) –  „Simpatica primire de către militari a trupei de operetă a lui Leonard. E numit regele cântecului liric în Orient. Compositorul Lehar, din Viena, îl găsește cel mai bun interpret al operetelor sale. I se oferă un angajament la Berlin”.

– 1/14 Martie (1917) – „D-l Marghiloman, deși stă în reservă, e singura consolare a populațiunii care, neliniștită și deprinsă a auzi sfatul clubului politic, aleargă de dimineața până seara acolo, pentru a culege ultimele știri”.

– 28/10 Ianuarie (1918) – „Trupe multe germane se adună la Buzău; popu­lația fuge înspăimântă. Drumurile de fer sunt suspendate pentru civili până la întâiu, stil nou”.

– 1/14 Martie (1918) – „Zvon de cădere, la 27 februarie, a Cabinetului Averescu, care ar fi consiliat capitularea. D-l Marghiloman a plecat la Iași la 28 februarie, când a acordat «Acțiunii Române« un interview în care se exprimă așa: <Ar fi fost întinsă o punte de aur României, dacă făcea pacea mai înainte»”.

– 5/18 Martie (1918) – „D-l Marghiloman ia Ministerul”.

*

Născut la Craiova, în ziua de 29 noiembrie 1866, Nicolae Mihăiescu a fost unul dintre generalii Armatei Române în Primul Război Mondial, având funcții de general de brigadă și de divizie în campaniile anilor 1916-1918. În amintirile sale descrie și acțiunea de la Gazota (Casotta, sat numit astfel după numele proprietarului moșiei) – Glodeanu Sărat; Gazota – Căl­dărușanca, astfel:

„În cursul zilei de 28 noiembrie, s.v. (stil vechi, n.r.), 1916, brigada ajunge și se instalează pe pozițiunea jalonată de satele Gazota – Glodeanu Sărat. La stânga se afla cea­laltă brigadă a diviziei (colonelul N…), iar la dreapta divizia 1 (respectiv brigada colonel O…). Toate încercările inamicului din zilele de 28 și 29 noiembrie de a ne respinge de pe poziție, nu reușesc. Brigada colonel O… de la dreapta având însă de suportat un atac cu forțe superioare, este nevoită să cedeze și să se retragă ceva mai înapoi, la înălțimea satului Mihăilești. Din această cauză brigada mea rămâne cu aripa dreaptă în aer, la discreția inamicului. Pentru moment criza este amânată prin sosirea nop­ții și prin dispozițiunea pe care am luat-o imediat spre a retrage înapoi, spre sa­tul Pitulești (Pitulicea, n.n.) câteva unități de la aripa amenințată și prin așezarea unei rezerve convenabile în spatele și afara aripei amenințate.

 Spre a preveni însă un eventual atac inamic în dimineața următoare, cu con­secințe poate rele pentru brigadă, am propus diviziei 2 soluțiuni și anume: sau replierea aripei drepte până în dreptul brigăzii colonelului O… de la dreapta și apropierea rezervei diviziei până în spatele golului dintre cele două divizii sau retragerea întregului dispozitiv al Diviziei 21 până la linia ocupată acum de Divizia I (respectiv brigada colonel O…).

Divizia aprobă prima soluție. S-a dat atunci ordin ca brigada să-și ratifice frontul pe traseu Gazota-Căldărușanca. Între extrema dreaptă a Diviziei 21 (Căl­dărușanca) și stânga diviziei (Mihăilești), rămânând totuși un gol de circa 2 km, pentru paza lui mi s-a pus la dispozițiune atât escadronul de cavalerie, cât și întreaga rezervă a diviziei (1 regiment infanterie și 1 regiment de artilerie). Cu supravegherea golului a fost însărcinat escadronul de cavalerie, care a împănat cu patrule golul. Pentru a preveni o eventuală infiltrare de trupe vrăjmașe prin acel gol, rezerva diviziei a fost așezată în condițiuni astfel ca ea să poată in­terveni în cel mai scurt timp posibil oriunde se va simți nevoia.

În cursul dimineții următoare inamicul atacă atât pe frontul Diviziei 1, cât și pe al Diviziei 21. La ora șase seara sosește ordin de retragere. Cum însă la acea oră pe frontul Diviziei 1 și în particular la Mihăilești, lupta era încă în toi, a trebuit nu numai să amân retragerea, dar chiar să intervin cu un batalion la Mihăilești, care era amenințat cu învăluirea. Pe la 8,30-9 seara lupta încetând definitiv și la Mihăilești, s-a început retragerea.

În ziua de 31 noiembrie (sic !), la trecerea peste râul Buzău, brigada a for­mat, la Cilibia, cu un regiment, un dispozitiv de siguranță cu fața spre Albești, pentru a proteja trecerea restului trupelor pe stânga Buzăului. În fine, în ziua de 6 decembrie s.v. 1916, brigada trece pe malul stâng al Siretului și cantonează în satul Șerbănești, rupând în acel moment orice contact cu inamicul”.

Adunate, aceste informații întregesc nenumăratele scrieri despre această perioadă grea și plină de multe suferințe îndurate și de către locuitorii județelor Buzău și Râmnicu Sărat în anii tulburi ai Primei Conflagrații Mondiale, care, din păcate, nu va fi și ultima. (Sfârșit)