Vineri, la Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” din Buzău au făcut popas, preț de câteva ore, trei personalități ale literaturii române și, în același timp, iubitori de operă voiculesciană, cum îi numea jurnalistul și publicistul Ionel Stănuță, amfitrion, împreună cu scriitorul Dumitru Ion Dincă, al evenimentului. Este vorba despre Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române, cercetătorul științific prof. universitar dr. Lucian Chișu, de la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, și preotul profesor dr. Gheorghe Holbea, de la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din cadrul Universității București. Ei au avut misiunea literară de a prezenta personalitatea lui Vasile Voiculescu sub multiplele ei fațete, dar mai ales au vorbit despre actualitatea lui.
Această manifestare a deschis seria evenimentelor dedicate scriitorului buzoian Vasile Voiculescu, pe care le-au pus la cale organizatorii: Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” – care a susținut logistic această primă manifestare -, Biblioteca Județeană, Primăria Pârscov, Direcția Județeană pentru Cultură, Ziarul „Lumina” al Patriarhiei Române și revista „Detectiv literar”, din București.
Moderatorul întâlnirii, scriitorul Dumitru Ion Dincă, a făcut o scurtă prezentare a invitaților, dar și a „distinsului auditoriu”, pentru că, remarca acesta, nu s-a mai făcut o întrunire despre opera lui Voiculescu de la lansarea „Integralei Voiculescu” a regretatei Roxana Sorescu. „Iată că am reușit să reluăm firul acestor evenimente. Avem bucuria să anunțăm participarea unor oameni deosebiți, prof. dr. univ. Ioan Cristescu directorul general al Muzeului Literaturii Române, Lucian Chișu, cercetător la Institutul Călinescu al Academiei Române, pr. prof. dr. Coldea de la Facultatea de Teologie București. Alături de noi se află domnul Radu Băieșu, fiul cunoscutului scriitor, de origine buzoiană, Ion Băieșu. Mai sunt o serie de cărturari, conducători de instituții – directorul Direcției de Cultură, Constantin Cățoi, directorul Bibliotecii Județene <Vasile Voiculescu>, Sorin Burlacu -, scriitori, precum Titi Damian, Gheorghe Postelnicu, continuatorul unui alt buzoian – Florentin Popescu, privind cercetarea operei lui Voiculescu -, Tudor Cicu. De asemenea este prezent Gheorghe Ciobanu, pictor și om de cultură buzoian, care anul acesta a aniversat 90 de ani. Mai are un pic și îl prinde pe Marin Preda”. Lor li s-au adăugat și alte personalități din lumea literară și nu numai. Oaspeții deosebiți ai evenimentului au fost și parașutiști în rezervă, interesați de un eveniment de o asemenea importanță pentru lumea literară în general.
A fost păstrat un moment de reculegere în memoria unor oameni deosebiți care au trecut la stele de curând – președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Glăvan, și fostul vicepreședinte al Camerei Deputaților și deputat de Buzău, Ovidiu Cameliu Petrescu -, după care scriitorul Dumitru Ion Dincă le-a oferit cuvântul invitaților, doi dintre ei, „aproape buzoieni”.
„George Banu m-a rugat să-i trimit o fotografie cu Primăria din Buzău”
„Mă bucur să mă aflu aici la Buzău”, a spus profesorul dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române, „mai ales că eu vin foarte des la Buzău și în împrejurimile Buzăului. Sunt îndrăgostit de două județe, chiar dacă sunt ardelean, de Buzău și de Vâlcea, pentru peisaje și pentru surprizele pe care mi le-a oferit de-a lungul timpului. Am bătut județul Buzău cu piciorul sute de kilometri cred și sper să mai pot să fac lucrul acesta; și, de asemenea, pentru că am câțiva prieteni născuți aici. De dimineață, la ora șase, am dat un mesaj bunului prieten George Banu care m-a rugat să-i trimit o fotografie cu Primăria din Buzău. Vreau să-i trimit și cu Centrul acesta superb și cu profesoara Carmen Mușat cu care mă văd foarte des”, a mărturisit directorul Muzeului Literaturii Române. El a povestit că a venit la evenimentul cultural dedicat scriitorului buzoian Vasile Voiculescu la invitația lui Dumitru Ion Dincă. „Am răspuns la invitația domnului Dincă dintr-un motiv, din punctul meu de vedere, foarte serios: Vasile Voiculescu este, din păcate, într-un con de umbră din punct de vedere al cercetărilor. Domnul Dincă a pomenit-o pe Roxana Stănescu. Mai sunt câțiva cercetători care s-au ocupat. În luna noiembrie o să apară și cartea domnului Postelnicu, care este la Muzeul Literaturii. Nu este o carte de istorie literară propriu-zisă, nici de critică literară propriu-zisă. Este o monografie romanțată”, a afirmat prof. dr. Ioan Cristescu.
„La Buzău am venit acasă”
La rândul lui, preotul profesor dr. Gheorghe Holbea, de la Facultatea de Teologie a Universității București, s-a declarat buzoian prin intermediul soției care este din Grabicina, dar și datorită anilor petrecuți la Seminarul Teologic din Buzău și perioadei de slujire de mai bine de un deceniu pe care a avut-o aici. „Mulțumesc domnului Stănuță pentru invitație. Este o onoare să particip la acest simpozion omagial dedicat lui Vasile Voiculescu. Trăiesc emoția pentru că am venit acasă; 12 ani am fost profesor la Seminarul Teologic din Buzău, pe lângă studiile de cinci ani la Seminarul Teologic din Buzău și îmi amintesc că, elev fiind, am citit prima dată <Gânduri alese> ale doctorului fără de arginți, scriitor și medic Vasile Voiculescu. Chiar dacă sunt de origine din Vrancea, familia mea este din Buzău, din satul Grabicina, un sat de tradiție deosebită, atestat documentar. La Buzău am venit acasă”, a mărturisit preot profesor dr. Gheorghe Holbea.
Ca și scriitorul Dumitru Ion Dincă, Holbea a amintit de Roxana Sorescu. „Îi sunt recunoscător pentru că la Facultatea de Teologie noi am avut mai multe seri dedicate lui Vasile Voiculescu unde am avut ca invitat pe doamna Roxana Sorescu. Dumnezeu să o odihnească; a fost o apropiere deosebită pentru că s-a ocupat de opera lui Vasile Voiculescu”, a spus preotul profesor dr. Gheorghe Holbea. El a făcut referire pe parcursul prezentării la un moment foarte important din existența tragică a lui Voiculescu. Preotul Gheorghe Holbea a subliniat într-un mod aparte modul în care acest moment i-a marcat destinul și peste care a putut să treacă până la urmă lăsându-ne nouă satisfacția unei opere neprețuite, care își păstrează valoarea peste timp și care ne îmbogățește sufletește și intelectual și în zilele noastre. Este vorba despre Rugul Aprins și suferința din perioada de detenție. „Îi mulțumesc lui Ioan Cristescu pentru că pune în evidență dimensiunea profetică a poetului”, a spus preotul profesor dr. Gheorghe Holbea, făcând referire la o afirmație anterioară a directorului Muzeului Literaturii Române: „Era nu numai medic de trupuri, ci și de suflete. Nu întâmplător aplecarea sa spre Rugul aprins”.
„Destin” descris de cercetătorul Lucian Chișu
Ca o prelungire firească a acestor discuții, cercetătorul Lucian Chișu, de la Institutul Călinescu al Academiei Române, a realizat pentru cei prezenți și o scurtă corelare cu momente și cu referiri la alți scriitori ai literaturii române. „Vasile Voiculescu s-a născut în 1884. Este un an cu bune referințe literare, pentru că în același an s-a născut și Panait Istrati. Aveau să fie sărbătoriți la centenar; profesorul Mircea Tomuș Vasiliu avea colocvii critice și i-a unit pe cei doi scriitori. Atunci mi s-a părut bizar să unească aceste personalități care se întâmplase să se nască în același an. Ulterior, cercetându-i pe unul și pe celălalt, mi-am dat seama că ei sunt marcați nu numai prin naștere, ci și prin destin. Destinul lui Panait Istrati a fost să arate ce este comunismul și să fie până la urmă a o victimă a acestei iluzii și totodată să părăsească viața la 50 de ani din cauza acestui tip de pledoarie; destinul lui Vasile Voiculescu, care are chiar un titlu al unui volum <Destin>, a fost acela că, la o vârstă foarte înaintată, a fost întemnițat pe nedrept, iar această întemnițare i-a scurtat dramatic existența”, spus cercetătorul Lucian Chișu.
El povestește și despre apropierea sa de oameni și de literatura populară, concretizată în lucrările sale, și nu numai. Cercetătorul Lucian Chișu relatează despre existența unei fântâni în județul Dâmbovița, într-un sat care se numește „Fântâna doctorului”, aceasta fiind construită chiar de Vasile Voiculescu. Era numit în popor „doctor fără arginți”, mai spune cercetătorul, ceea ce înseamnă un doctor care nu primea bani. Populația era foarte săracă, iar el era plătit de stat. Cercetătorul are și o concluzie pe care o adresează buzoienilor: „Aveți în Vasile Voiculescu nu numai o personalitate literară și umană, dar și una care trebuie descoperită în viitor prin noile sale valori”.
