Hidrocentrala din Buzău peste care ministrul Mediului vrea să treacă cu buldozerul, proiect strategic pentru economia națională

Începând cu anii ’80, România a reușit să acumuleze șapte proiecte mari de infrastructură energetică bazate pe hidroenergie care nu au fost finalizate niciodată, dar care stau într-o stare avansată de construcție, blocate în procese, riscând să afecteze ecosistemele din jur și fiind promovate constant de autorități ca având potențial, dar fără ca guvernele trecute să facă vreun progres vizibil în ducerea lor la bun sfârșit spre exploatare.

Este vorba despre hidrocentralele Răstolnița, Bumbești–Livezeni din bazinul hidrografic al Jiului, Surduc Siriu/Nehoiașu II de pe Buzău, Hidrocentrala de la Pașcani de pe râul Siret, Cerna–Belareca de pe Caraș, Cornetu–Avrig–Câineni de pe Olt și Cerna–Motru–Tismana II – Baraj Vaja de pe Tismana. Toate acestea, în medie, se află la un grad de realizare de 83 la sută și mai au nevoie de investiții minime, comparativ cu costurile deja suportate, pentru a fi puse în funcțiune. O serie de analize recente realizate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), al cărei președinte este expertul în energie Dumitru Chisăliță, spune că hidrocentralele începute și nefinalizate nu sunt doar șantiere abandonate, ci investiții publice valoroase, resurse energetice neexploatate și instrumente esențiale în lupta împotriva secetei și inundațiilor.

Dumitru Chisăliță: „Fără hidro, România intră în beznă”

Potrivit expertului în energie, în cadrul crizei apei din Prahova și Dâmbovița de săptămâna trecută, hidroenergia a avut un rol decisiv în salvarea țării de la o situație de colaps a sistemului energetic, cu atât mai mult cu cât în ultimele 24 de ore Hidroenergia a salvat România de la colapsul sistemului energetic românesc, după incidentul de la Barajul Paltinu și oprirea Centralei Electrotermice de la Brazi, exact în momentul în care condițiile climatice nu au permis un aport simțitor din partea eolianului și solarului.

„Aceasta este realitatea care de la cele mai înalte funcții în stat este ignorată, în timp ce întârzie sau blochează finalizarea hidrocentralelor și repetă obsesiv că mai bine vom face parcuri fotovoltaice decât să finalizăm hidrocentralele”, observă Dumitru Chisăliță, citat de Ziare.com.

Calculele făcute de acesta arată că problema este cu atât mai acută în zona Moldovei, unde blocarea sau întârzierea amenajărilor hidrotehnice înseamnă circa 500 de localități care vor fi afectate de lipsa apei, mai devreme sau mai târziu, în care locuiesc spre 400.000 de persoane care vor fi afectate direct de lipsa apei. La nivel economic, efectele se traduc în creșterea importurilor nete, în condițiile în care hidrocentralele existente pot reduce importurile cu aproximativ 25 la sută considerând importurile anului 2024, ceea ce pune inclusiv consumatorul final la cheltuială.

Marile proiecte de construcție a hidrocentralelor, în aer timp de decenii

La începutul lunii decembrie, Ministerul Mediului a solicitat Hidroelectrica, titularul proiectului privind „creşterea ponderii producției de energie electrică din surse regenerabile prin finalizarea lucrărilor şi asigurarea monitorizării permanente a impactului asupra mediului la amenajarea hidroenergetică Surduc-Siriu”, revizuirea raportului de evaluare a impactului asupra mediului, după o vizită efectuată de ministrul Diana Buzoianu la fața locului în luna octombrie; cu aceeași ocazie, un grup de locuitori mobilizați de consilierul local din Gura Teghii, Constantin Petriceanu, care este și președinte al organizației municipale USR Buzău, i-au spus ministrului exact ce voia să audă: că proiectul ar putea afecta atât mediul, cât şi resursele de apă, din ce în ce mai reduse necesare populaţiei.

„La Surduc, da, cred că este nevoie să fie făcută o analiză. Eu nu spun să fie făcute analizele pentru a respinge aceste lucrări, dar spun că aș vrea ca absolut toți miniştrii să-și ia în serios treaba și să nu dea proiecte doar de dragul de a fi pe hârtie. Pentru că nu ne ajută cu nimic să avem putere instalată pe hârtie și, de fapt, să nu ajungem niciodată să o atingem nici măcar cu 50 la sută”, declara, la acel moment, Buzoianu.

Proiectul amenajării hidroenergetice Surduc-Siriu se desfăşoară în judeţele Buzău, Covasna şi Vrancea, pe râurile Buzău, Bâsca Mare, Bâsca Mică şi Zăbala şi a fost demarat în perioada 1981-1983. Hidroelectrica a scos la licitație în aprilie anul acesta lucrările pentru finalizarea centralei Nehoiașu II, parte a amenajării hidrotehnice Siriu-Surduc din județul Buzău, în valoare de 178 de milioane de lei, respectiv circa 35 de milioane de euro, și urmărește extinderea Amenajării Hidroenergetice Surduc-Siriu. Valoarea contractului este atât de mică pentru că o mare parte din lucrările amenajării hidroenergetice sunt deja efectuate. Astfel, potrivit datelor Hidroelectrica, proiectul ar fi deja executat în proporție de 85 la sută. „Clădirea centralei este realizată integral, lucrările rest de executat sunt betonare la nivel turbină, betonare nivel generatoare și ghidaj, lucrări de arhitectură în interiorul clădirii, lucrări de instalații electrice, termice și sanitare, execuție stație de transformare, montare echipamente hidromecanice și electrice aferente hidrocentralei”, potrivit datelor Hidroelectrica.

Amintim că în prima parte a acestui an, Curtea de Apel Cluj a decis repunerea pe rol a dosarului privind cererea de demolare a barajului de pe râul Bâsca Mare, din judeţul Covasna, parte a proiectului hidroenergetic a amenajării Surduc-Siriu, acţiunea în instanţă fiind iniţiată de asociațiile Declic și Bankwatch. În aceeași zi, Tribunalul Cluj a amânat pentru 13 mai o hotărâre privind cererea de suspendare a acordului de mediu pentru amenajarea hidro de la Răstolița (judeţul Mureş), emis în octombrie 2024 de Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Mureș, acţiune iniţiată de Declic, și tot pe 16 aprilie, Ministerul Mediului a emis acord de mediu pentru proiectul Cerna-Belareca (judeţul Caraş-Severin), pe terenul care aparţine localităţilor Băile Herculane, Cornareva şi Mehadia, relata Europa Liberă la momentul respectiv.

Proiectele, toate începute înainte de Revoluție, au fost preluate ulterior de Hidroelectrica, însă finalizarea acestor proiecte a fost foarte jos în prioritățile companiei în ultimele decenii. O astfel de situație este și în Suceava, unde zace nefinalizat un proiect de amenajare cu diguri și lac de acumulare de la Vârfu Câmpului, derulat de Apele Române și presupune o investiție declarată de interes major prin OUG nr. 144 din 12 decembrie 2024, fără să aibă scop energetic, ci de asigurare a alimentării cu apă. Un conflict important în acest caz ține însă de faptul că proiectul ar ocupa o parte din pădurea de luncă Zamostea, de altfel o pădure seculară, considerată unică în Europa.

Ministerele Energiei și Mediului, mai exact miniștrii Sebastian Burduja și Mircea Fechet, au promovat intens proiectele celor șapte hidrocentrale în ultimii doi ani, argumentând că vor crește, din surse regenerabile, producția de energie a României; ba chiar au fost aprobate și defrișări masive la Răstolnița, fără însă să se producă evoluții importante la nivel de finalizare. Problema este că nivelul de comunicare instituțională cu publicul și cu organizațiile de mediu a fost minimal în timpul fostei coaliții de guvernare, iar proiectele neterminate din comunism au fost folosite de Burduja și de Fechet ca platforme politice intens în timpul mandatelor acestora.

Ce ar însemna sistarea proiectelor mari de hidrocentrale pentru necesarul de energie al României

Potrivit unei analize recente realizate de Asociația Energia Inteligentă, construcția hidrocentralelor nefinalizate a fost realizată din prețul energiei electrice plătite de consumatorii români; astfel că, în cei 38 de ani în medie de construcție a acestor hidrocentrale, considerând ponderea consumului de energie electrică medie a populației de 20 la sută, AEI estimează că fiecare consumator casnic a achitat în medie circa 120 de lei pentru a susține aceste lucrări.

Renunțarea la proiecte sau demolarea unora dintre acestea, aflate de altfel în stadii avansate de construcție, dar lipsite de interes politic foarte mult timp, poate însemna, potrivit experților, sute de milioane de dolari americani, judecând după costurile de demolare a unor proiecte similare peste ocean. „Considerând costurile de demolare a hidrocentralelor și readucerea terenurilor la forma inițială, de circa 200–300 milioane USD/ hidrocentrală, rezultă că pentru șapte hidrocentrale ar fi necesari circa 1,6 miliarde dolari americani (1,38 miliarde euro, n.r.). Astfel, în situația în care se va lua această hotărâre românii vor achita aceste sume, respectiv estimăm că fiecare consumator casnic ar achita în medie circa 160 de lei pentru a demola aceste hidrocentrale. În același timp continuarea și finalizarea lucrărilor estimăm că ar determina achitarea în medie de 3,2 de lei de fiecare consumator în următorii zece ani”, sugerează Dumitru Chisăliță.

AEI argumentează că eforturile autorităților ar trebui concentrate către salvarea acestor proiecte de mare anvergură care nu au doar avantaje pentru mixul energetic și producție internă de electricitate, ci și în ceea ce privește combaterea secetei. Mai exact îndiguirile afiliate hidrocentralelor reduc de două-trei ori perioadele în care debitele râurilor scad la nivel critic, asigură cu apă localitățile în perioadele secetoase, permit menținerea unui debit minim ecologic și sprijină irigațiile în lunile de vară. „Prin finalizarea amenajărilor hidrotehnice din Moldova, volumul de apă stocabil ar crește cu peste 1 miliard metri cubi, ceea ce ar reduce efectele secetei hidrologice cu peste 60 la sută”, spun specialiștii AEI.

Mai mult, aceștia au atras atenția cu cea mai mare seriozitate asupra faptului că România a triplat în ultimii 50 de ani numărul persoanelor racordate la rețeaua publică de apă, însă această extindere masivă nu a fost însoțită de dezvoltarea unor surse noi de alimentare. „Nu s-au construit acumulări sau baraje noi, iar în multe localități fântânile gospodăriilor racordate au fost închise, reducând alternativele oamenilor. În aceste condiții, presiunea asupra surselor de apă existente crește semnificativ, iar sustenabilitatea sistemului devine tot mai incertă în lipsa realizării acumulărilor de apă. La aceasta se adaugă faptul că populația urbană folosește din ce în ce mai multă apă potabilă, din cauza creșterii nivelului de trai și a conectării rețelelor moderne. În 1990, consumul mediu era de circa 120 l/persoană/zi; în 2024, se apropie de 160 l/persoană/zi în marile orașe”, afirmă sursa citată.

În paralel, însă, anul trecut, România a importat circa 3TWh (3 milioane MWh), în pofida potențialului hidroelectric, iar potrivit AEI, cele șapte hidrocentrale nefinalizate din România ar putea aduce în plus țării noastre o putere instalată de 214 MW, pot produce 0,7–1 TWh/an, pot acoperi 15–18 la sută din vârfurile de consum și pot reduce importurile nete cu aproximativ 25 la sută considerând importurile anului 2024. Toate acestea, sugerează experții, se traduc în prețuri mai mici la energie cu 3-5 la sută, mai puțină dependență de piețele externe și o mai mare stabilitate a sistemului energetic național. În plus, cele șapte hidrocentrale ar putea acoperi 15-18 la sută din vârfurile de consum ale României, când prețurile sunt foarte mari.

„Acesta este motivul pentru care, în timp ce dialogul atent cu nevoile comunităților din preajma acestor proiecte este deosebit de important, iar ecosistemele din jur trebuie protejate iar autorizațiile de mediu să vină cu analize atente de impact, finalizarea hidrocentralelor la noi în țară ar putea să facă diferența într-un interval de două decenii și jumătate, când se estimează că țara noastră riscă să ajungă într-o stare de criză din cauza reducerii resursei de apă combinate cu creșterea densității populației și, respectiv, al consumului per capita. România are nevoie de o hotărâre matură, transparentă și bazată pe date, care să pună în balanță atât interesul public și securitatea energetică, cât și protejarea mediului, astfel încât soluția aleasă să fie cu adevărat în beneficiul cetățenilor și al naturii”, conchid experții în energie.