Tema celor doi ani de guvernare a PAS este atât de importantă, încât este bine să mai acordăm „orei bilanțurilor” și acest colț de pagină. De altfel, în folosul acestei „ipoteze” vorbesc nu doar „otcioturile” (pentru buzoieni – „dările de seamă”), care sunt practicate în toate organizațiile primare ale formațiunii de la guvernare, dar și ultimele (dar nu cele din urmă?) remanieri din cabinetul Recean – unele dintre ele așteptate, iar altele chiar surprinzătoare. Să zicem, nimeni nu se aștepta că va demisiona ministra Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Lilia Dabija, care cu o zi înainte, în cadrul unei vizite de lucru la Soroca, emana un optimism de-a dreptul debordant…
Așadar, să începem cu plecările din funcție a trei miniștri și venirea în locul lor a altor persoane, mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg. Or, dacă numirea lui Adrian Efros la Interne a fost o adevărată surpriză (nu a fost o surpriză și plecarea doamnei ministră Ana Revenco, care a plătit cel mai scump pentru incidentul/actul terorist de la aeroport), înscăunarea în executiv a lui Andrei Spânu și numirea la educație și cercetare a lui Dan Perciun era anticipată de mai multă lume. Ce-i drept, pentru unii revenirea în prim-plan a lui Andrei Spânu (după câteva luni de „exil” la președinție), bunăoară, a însemnat o adevărată provocare sau chiar sfidare etalată de partidul de guvernământ, care cu încăpățânare promovează unele figuri contestate de mai mulți comentatori și analiști. Și faptul că noul/vechiul ministru nu este privit cu ochi buni de multă lume este incontestabil. Sincer vorbind, nu înțeleg vehemența și duritatea atacurilor în adresa acestui om care, fiind sub umbrela prezumpției nevinovăției, ar trebui tratat cu mai multă indulgență, cel puțin. Oi fi, nu zic, eu mai naiv, mai puțin inițiat în temă și mai deficitar la capitolul „intuiție”, dar înclin să cred că învinuirile care i se aduc sunt gratuite sau rău intenționate. Dacă ar fi fost altfel, demult Spânu ar fi bătătorit cărările prin alte locuri, dar nu pe la ministere. La urma urmei, nu cred că toți cei cu funcții de răspundere din PAS sunt niște mazochiști ordinari și își taie creanga de sub propriile picioare, iar dacă presupunerile mele sunt greșite, atunci îmi voi presăra creștetul cu cenușă, dacă va fi cazul… Apropo, am avut ocazia să-l am oaspete la redacție și impresia lăsată de Omul și de Ministrul Andrei Spânu a fost dintre cele mai bune. Și din nou, nu pun mâna în foc și nu afirm cu toată certitudinea că prima impresie nu contează și ar putea fi amăgitoare, dar puse cap la cap, toate „însemnele” și toate „analizele” îmi dau dreptul să afirm că nu este el omul care să se lăcomească la sărăcia altuia și să bage mâna în buzunarul statului. Această părere o am și despre Dan Perciun, pe care am avut, la fel, ocazia să-l cunosc și care m-a convins că a fi absolvent de Cambridge nu este neapărat rău, ba dimpotrivă. De aici și concluzia mea (ne)pripită – acești noi miniștri au fost desemnați în funcții nu pentru a astupa niște goluri, dar pentru a da un suflu nou cabinetului.
În general, guvernarea de la Chișinău are nevoie, de mai multă vreme, de oameni care să facă bine, dar nu numai să vorbească frumos, de oameni care nu se mulțumesc cu jumătățile de măsură, dar merg până la capăt, de oameni pentru care nu contează ce va fi cu ei mâine, dar cum vor trăi mâine oamenii pe care îi slujesc, de oameni care sunt gata la sacrificii astăzi, pentru ca mâine să fie bine la toți. Timpul terapeuților, cu pastilele lor cu efect imediat, dar fără bătaie lungă, a trecut și nu mai trebuie să se întoarcă. E timpul să vină chirurgii, care să taie în carne vie, să elimine buba/bubele, să curețe organismul de impurități și să-l trezească la viață normală, dar nu să-l condamne la (sub)existență. Pentru a efectua această operație chirurgicală de proporții, dureroasă și nepopulară, cu un grad de anestezie minoră, iar în unele cazuri și fără anestezie, a rămas puțin timp, doar câteva luni. Nu este vorba despre ani, fiindcă memoria oamenilor/alegătorilor este o noțiune de scurtă durată și dacă nu isprăvim în termene record, alegerile viitoare parlamentare s-ar putea transforma într-un adevărat fiasco. Vreau să cred că procesul a început și nu va fi stopat, indiferent de circumstanțe. Primii „miniștri-chirurgi” își fac deja treaba și, în acest sens, aș vrea să-i numesc pe Vladimir Bolea și Dumitru Alaiba (de altfel, persoane contestate de mine anterior, pentru doza mare de demagogie etalată fără de necesitate), care acționează în detrimentul lor, dar în folosul oamenilor.
Și încă ceva. Mai există o problemă care, cu părere de rău, este mai greu de remontat decât remanierile din guvern. Este vorba despre calitatea unor deputați, care, incluși pe listele parlamentare „ca umplutură”, de pe locurile de la coadă (își putea imagina cineva așa ceva?), astăzi au nimerit în legislativ și s-au transformat într-o simplă mașină de vot. Cu consecințele de rigoare și fără posibilități legale de a influența situația.
__________________________________________________________
Text publicat în „Observatorul de Nord”
