Trăim ultimele zile înainte de furtună – campania pentru alegerile locale generale, care urmează să aibă loc la 5 noiembrie, peste doar câteva zile intră în cea mai interesantă fază – agitația electorală cu toate „frumusețile” și matrapazlâcurile ei. Perioada tatonărilor și negoțurilor practic s-a sfârșit, iar regrupările de forțe și scenariile aparent sigilate cu mai multe peceți nu mai pot fi ascunse de ochii și părerea lumii. Adică, dacă până acum totul s-a limitat la zvonuri și presupuneri, de acum înainte candidații la funcțiile de primari și consilieri „vor căpăta contur” și fiecare dintre noi va putea să mediteze asupra celor auzite și văzute și, eventual, să-și creeze o imagine de ansamblu despre acel/acei care nu doar ne vor mozoli ochii în următorii patru ani, dar vor încerca să ne facă fericiți.
Cum deja tradițional se întâmplă în astfel de cazuri, în această perioada preelectorală nu am dus lipsă de scenarii și vehiculări de nume, printre cei desenați cu fuiorul pe apă fiind persoane bine cunoscute publicului larg, cât și mulți anonimi, care sunt gata să-și sacrifice liniștea și confortul în (de)favoarea unei „celebrități”, reale sau efemere. Când zic „bine cunoscuți” și „anonimi” nu am nici o intenție să fac mișto de cineva sau, Doamne ferește, să pun la îndoială capacitățile cuiva când vine vorba despre ocuparea unei sau altei funcții. Cu riscul de a supăra pe cineva su de a nu fi înțeles corect (nu întotdeauna comparațiile ne ajută, fiindcă una dintre părți are motive de supărare), dar vreau să zic că istoria ne-a demonstrat că iepurele sare uneori de unde nici nu te aștepți, iar „calul bătrân” chiar poate strică brazda. Or, mai multă lume și-a anunțat dorința, discret sau curajos, de a-și pune viața pe altarul slujirii oamenilor, dar nu așteptați de la mine nume concrete. În primul rând, nu am dezlegarea candidaților de a le divulga numele și, în al doilea rând, nu doresc să dezamăgesc sau să supăr pe cineva – adică prefer suspansul în locul cărților pe față. Voi face lumină doar în ceea ce privește preferințele umilei mele persoane – pe cine aș vota pentru o funcție de primar sau consilier și pe cine nu aș vota, chiar dacă „m-ar auri”, cum zicea bunica mea.
Așadar, pe cine aș vota cu plăcere și cum trebuie să fie primarul meu (de consilieri nu o să vorbesc, deoarece totul depinde de lista care conține mai multe nume)? Dacă părerea mea nu corespunde cu a Dumneavoastră (cu siguranță, este normal să fie așa), vă rog să nu mă judecați aspru și să-mi luați părerea ca atare, fără răutate și prejudecăți. Nu de alta, dar candidatul meu trebuie să fie frumos la chip (fără glumă!) și să poată vorbi cursiv și coerent, să fie respectuos și corect în relațiile cu cei din jur (cu echipa, cu consilierii, care pot avea alte viziuni, și cu eventualii parteneri) și cunoscător măcar de o limbă străină. Pe mine nu mă interesează primarul care cunoaște toate gropile/țevile/ din oraș/sat, fiindcă toate acestea și multe altele trebuie să le știe viceprimarii și specialiștii pe domenii. Pe de o parte, omul/primarul poate să știe care este deosebirea dintre o țeavă de 50 de alta de 100 sau ce fel de ciment este utilizat la construcția drumului, iar pe de altă parte, să nu poate lega patru cuvinte într-o propoziție. Primarul meu este omul-simbol al localității, o carte de vizită care mă reprezintă în lume cu demnitate și onoare. Imaginați-vă că un primar care le știe pe toate pleacă într-o delegație într-un oraș înfrățit, dar nu poate ține un discurs în fața colegilor/partenerilor. Și dacă pe frunte nu scrie că acesta le știe pe toate, dar prin gură îi iese doar un conglomerat de sunete fără sens și esență, care ar putea fi concluzia? Și invers, cât de frumos este un primar care vorbește cu subiect și predicat și nu lasă loc pentru sarcasm și ironii!
Niciodată nu aș vota un bădăran și un narcisist care costă mai puțin decât prețul cu care se vinde (ce-i drept, în astfel de cazuri deopotrivă îmi sunt respingători și vânzătorul, și cumpărătorul). Nu-mi plac lăudăroșii și tupeiștii, care văd în oglindă altceva decât ceea ce ar trebui să vadă. Nu sufăr cameleonii și trădătorii, inclusiv și atunci când, în opinia lor, o fac „pentru a salva situația” (chipurile, dacă nu merg cu partidul X, localitatea nu o să profite de finanțări) și pentru că „așa trebuie” (chipurile, dacă nu voi fi eu, poate veni unul mai rău). Detest, în egală măsură, lacheii și pe acei care iubesc să li se sufle în… ceafă. Nu consider că în alegeri trebuie respectate niște proporții și principiul egalității de gender – nu este important ce poartă preferatul meu, pantaloni sau fustă. La urma urmei, mereu mă strădui să-l votez pe cel mai bun dintre buni, dar nu pe cel mai puțin rău dintre cei răi. Este drept că foarte rar am această posibilitate, dar… acesta este o altă temă de discuții.
În fine, este doar un punct de vedere. Oricum, o să învingă cel care va lua cele mai multe voturi. Important este să trecem și acest examen cu demnitate, dar nu cum scria cineva pe rețelele de socializare – cică, numai-numai m-am împăcat cu rudele și prietenii și, hop!, au venit alegerile locale…
