Intri de gardă de Crăciun. Când dimineața de iarnă de-abia face ochi, tu ieși grăbit pe ușa casei, ignorând bradul împodobit. Ajungi repede la spital, străzile sunt pustii. Peste tot în oraș, la ora asta, se desfac cadouri, se aștern mese… sau se doarme cu sete. Tu te schimbi în „pijamalele” de spital (oricare ar fi culoarea sau meseria lor!) și cutreieri saloanele, „la vizită”. Spui o vorbă de sărbătoare, scrii medicația sau faci un pansament. Sunt puțini pacienți. Uneori, de Crăciun sau de Paște, oamenii ignoră boala și medicii sau asistentele respiră mai larg. Brăduțul din colțul secției și Hrușcă (de peste tot) te relaxează și te aduc (poate!) în fața unei felii de cozonac și a unei cafele cu colegii.

Inimile se deschid, gândurile se duc către cei de apropiați. Simți.

Sună telefonul de la UPU. Ruptură de splină, infarct miocardic, hemoragie digestivă. Iei rapid de mână spiritul sărbătorilor și îl înghesui într-un sertar interior închis bine. Acum e momentul să fii lucid și eficient, bucuria, ca și teama, furia sau tristețea nu își au locul. Moartea nu își face brad de Crăciun și nici nu acordă premii de consolare. Rezolvi cazul.

……………………………………..
A doua zi, după ce predai garda, ieși pe poarta spitalului și te îndrepți către cei dragi. Te așteaptă, te vor vesel, relaxat și gata să îți petreci cu ei ce a mai rămas din sărbători. Îți cauți cheia, îți deschizi sertarul și dai drumul bucuriei de acolo. Numai ei.

Ca să nu-ți iasă din sertar și celelalte emoții, ții cheia la loc sigur. Lângă inimă.

Costin DUȚU este doctor în Științe Medicale, medic primar de Chirurgie generală la Spitalul Militar Central

DISTRIBUIȚI
loading...