Este cunoscut din peste zece piese de teatru care s-au jucat cu sala plină, iar pe marile ecrane a fost distribuit în cinci producții cinematografice. Cum s-ar spune, buzoianul Vlad Ionuț Popescu este pe val la cei 26 de ani ai săi, iar din postura aceasta a declarat, în cadrul unui interviu, că prima calitate a unui actor bun este bunătatea sa, ca om. „Un actor bun este, în primul rând, un om bun. Un om dornic să împartă, fără să aștepte nimic înapoi, un om trecut prin viață și asumat”, a declarant Vlad.
În cadrul aceluiași material, buzoianul și-a adus aminte cum a reacționat la primul său rol și cum a învățat să se conecteze cu emoțiile și să dăruiască, fără să aștepte ceva la schimb. „În primul an de facultate, am primit primul rol într-un spectacol, <Împăratul Muștelor>, în regia lui Tudor Lucanu, la Teatrul Excelsior București. Aveam atâtea emoții, încât mă bâlbâiam continuu la repetiții. Nici nu mi-a venit să cred că aveam ocazia să joc, să dau afară tot ce ținusem în mine până atunci, să mă exprim liber”, a spus Vlad. Actoria l-a învățat să fie conectat cu emoțiile sale, să își acorde timp, să descopere lumea, să se bucure de el însuși, cât și de oamenii pe care îi întâlnește.
Dintre piesele de teatru în care s-a regăsit perfect, el amintește rolurile lui Jack Merridew („Împăratul Muștelor”, Teatrul Excelsior), Gyros („Medea’s Boys”, Apollo111), Povestitorul („Pădurea Spânzuraților”, TNB), Tristan („Efecte Secundare”, unteatru), El, Șoferul, Jurnalistul, Amfitrionul („Hotel Godot”, Teatrul Godot), Marc, Coco („Timp&Tempo”, Teatrul de Comedie), Vlăduț („DN83”, Centrul de Teatru Educațional Replika), precum și distribuția în filmele „Voyagers” (2021), „Tata mută munții” (2021), „Dincolo” (2022), „Taximetriști” (2023), „Unde merg elefanții” (2023).
Această experiența acumulată până acum și succesul lui ca actor s-a axat mereu pe premisa „câte puțin de la fiecare”, tocmai pentru a-și întregi prin propria-și persoană cumulul de inspirație. „Tot ce trebuie să fac este să rămân deschis și să muncesc cu aceeași pasiune. În plus, mă încântă nespus de mult că am ocazia de a juca cu actori din diferite teatre. Dacă te duci într-un teatru de stat, lucrezi doar cu actorii teatrului respectiv – în majoritatea cazurilor, iar mie mi se pare necesar pentru un tânăr să aibă parte de cât mai multe întâlniri profesionale. Actoria nu e magie. Și totuși pentru unii, poate fi. Fiecare pe cont propriu. Fiecare actor care ține la craft-ul său cred că oferă în timp o însemnătate personală muncii sale. Pentru mine reprezintă nevoia de a fugi de mine și de a mă dezvălui în același timp. Cel puțin acesta este primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la ce înseamnă a fi actor. Un paradox”, a conchis buzoianul.
