Începutul lunii februarie aduce iubitorilor de teatru un spectacol regizat de buzoianul Ionuț Octavian Ghinea într-o manieră unică. Este vorba despre „Cartea junglei”, care se va juca în data de 3 februarie, ora 11.00 – biletele pentru premiera din 28 ianuarie fiind epuizate -, la Teatrul „George Ciprian”; este o realizare în premieră națională, o combinație între un spectacol care împletește tehnicile tradiționale ale teatrului de păpuși cu cel care folosește cele mai avansate tehnologii și concepte artistice. În acest spectacol, una dintre multele surprize pe care regizorul buzoian le-a pregătit pentru spectatori este întâlnirea cu o păpușă în mărime naturală, mânuită de trei actori.
Regizorul Ionuț Octavian Ghinea face istorie în teatrul buzoian pentru că poate fi considerat un deschizător de drumuri cu un rol esențial în promovarea și integrarea artei cu păpuși în spectacolele cu actori, astfel încât ele să fie gustate de publicul de toate vârstele. Pe de altă parte, tot istorie poate fi considerat și faptul că regizorul a reușit să pună în scenă la Teatrul „George Ciprian”, care este un teatru de proiecte, spectacole care au avut peste 40 de reprezentații într-un timp foarte scurt, de numai un an și jumătate. Așa s-a dezvoltat de ceva vreme la Buzău conceptul pus în aplicare de Teatrul „George Ciprian” de spectacol dedicat întregii familii, care are tot mai mulți fani, dovadă că și pentru acest spectacol regizat de Ionuț Octavian Ghinea biletele pentru premieră au fost epuizate imediat ce au fost puse în vânzare.
Buzoianul Ionuț Octavian Ghinea este regizor, dar și actor. El a cunoscut succesul internațional în filmul „După dealuri”, în care a jucat la numai 23 de ani. Este absolvent al UNATC București, promoția 2011, Secția Păpuși și marionete, și absolvent al Masterului Arta Actorului – secția Dramă, Universitatea de Arte Târgu-Mureș, respectiv al Masterului – Teatrul de animație, UNATC București, programe ce fundamentează Regia teatrului de animație. „Este un master complex ce necesită o anumită pregătire și maturitate psihologică și, tocmai de aceea, aș recomandă tinerilor absolvenți care vor să continue formarea profesională prin alegerea unui astfel de program de master, să îl facă în momentul în care au o anumită experiență de lucru cu publicul în calitate de actor, o perspectivă clară și vastă asupra unor probleme de viață, pentru a putea aprofunda și înțelege ce presupune realizarea unui spectacol în ansamblul lui, la un nivel superior acestei forme de creație”, spune Ionuț Octavian Ghinea, care a acceptat să ne împărtășească din povestea căutărilor lui, a certitudinilor pe care le-a descoperit până acum, a realizărilor în această frumoasă și inedită călătorie în lumea teatrului.
Reporter: A trecut ceva timp de la prima piesă pe care ați regizat-o. Cum a fost atunci? Ați modificat ceva în modalitatea de lucru? Cum este acum? Care a fost primul lucru la care v-ați gândit atunci când ați terminat Regia și ați pornit pe acest drum? Acum ați vedea lucrurile la fel sau ați face unele schimbări?
Ionuț Octavian Ghinea: Prima piesă regizată de mine într-un teatru profesionist a fost montată la Teatrul de Păpuși „Cărăbuș” din Brăila, în anul 2021. Este vorba despre Spectacolul „Frumoasa și Bestia”, care a fost un success real al teatrului la acel moment, dat fiind faptul că toate biletele au fost vândute într-un timp foarte scurt, iar publicul brăilean a revenit și la celelalte reprezentații ce au avut loc, cu aceeași curiozitate și admirație pe care am simțit-o la premiera spectacolului. Pot spune că a fost un proiect încercat, întrucât din cauza restricțiilor impuse de Covid-19 premiera a fost amânată și stăteam tot timpul sub semnul incertitudinii, lucru care nu a fost ușor de gestionat la acel moment, atât pentru mine, cât și pentru echipa cu care lucram.
Timpul a trecut într-un mod constructiv și am învățat pe parcurs să îmi definesc mult mai clar etapele de lucru ale spectacolului, astfel că înainte de a începe munca propriu-zisă la scenă, îmi propun să am toate elementele finalizate – costume, recuzită, decoruri, muzică -, întrucât toate acestea sunt creații pure ce necesită un timp mai mare de execuție și nu vreau să pun actorii în situația în care să repete fără a avea toate informațiile și datele care să îi ajute să își contureze personajele și, în cele din urmă, să își risipească energia sau să își piardă interesul.
Mărturisesc că activitatea pe care o desfășor în cadrul Teatrului Copilăriei m-a format și m-a conturat întru totul pentru ceea ce sunt astăzi. Am realizat într-un teatru independent un repertoriu complex care însumează peste 30 spectacole de păpuși și marionete pentru copii, și fiecare spectacol pe care îl realizez reprezintă o oglindă a ceea ce mă definește, întrucât în fiecare dimineață mă întâlnesc cu copiii și ei sunt cei mai fideli, dar și cei mai aprigi spectatori și, în cele din urmă, cei care mă inspiră cel mai mult.
Am realizat spectacole la sediul pe care l-am deținut în complexul Winmarkt din Buzău, în fiecare duminică; a fost o etapă în care sala vibra de energia copiilor și a părinților, săptămânal; se crease un obicei de a ne revedea la teatru, de a povesti, dar și de a face poze cu personajele înainte de a pleca acasă cu zâmbetul pe buze. Am câștigat admirația copiilor, dar și a părinților și bunicilor, astfel că am ajuns să fim cunoscuți; am crescut practic odată cu micuții care veneau la teatru și am început să ne lărgim aria de spectatori, realizând turnee prin țară, dar și în străinătate, mai exact în Statele Unite ale Americii.
Cu aceste spectacole pe care le-am realizat, am reușit să particip la procesul de formare al unei generații, și sper, la amintirile lor din copilărie cu personajele și poveștile mult dorite, ce vor dăinui mult timp de aici înainte și, nu în ultimul rând, așa cum am mai spus, Teatrul Copilăriei a crescut și s-a format odată cu ei.
Rep.: Toate piesele pe care le-ați regizat au fost sold-out aproape de fiecare dată. Cum s-a întâmplat acest lucru?
I.O.G.: Toate piesele au sold-out de fiecare dată, întrucât cred că am fost corecți în relația cu publicul nostru față de calitatea spectacolelor oferite, iar mai apoi, pentru că am depus toate eforturile pentru a stârni curiozitatea acestora de fiecare dată și să acoperim nevoile culturale și spirituale pentru toate categoriile de vârstă. Surpriza cea mai mare pentru noi toți a fost rapiditatea cu care s-au epuizat locurile la premiera spectacolului „Cartea Junglei”, în mai puțin de 24 de ore și dacă ne raportăm și la următoarea reprezentație, din data de 3 februarie, aflăm că jumătate din locuri sunt deja ocupate, ceea ce este o onoare pentru scena Teatrului „George Ciprian”, cât și pentru mine.
Rep.: Începeți anul cu o premieră. Este vorba despre piesa „Cartea junglei”. De ce „Cartea junglei” și nu o altă poveste?
I.O.G.: Am început cu „Cartea junglei” deoarece am vrut să aduc în atenția publicului buzoian o poveste cu totul diferită față de producțiile anterioare, astfel încât să reușim să îmbogățim repertoriul Teatrului „George Ciprian” cu povești cât mai variate, dedicate unui public larg
Rep.: Care este povestea acestui spectacol? De la ce ați pornit?
I.O.G.: Spectacolul are la bază opțiunea întregii echipe de producție, alături de managerul Teatrului „George Ciprian”, Gina Chivulescu. Punerea în scenă a acestui spectacol a reprezentat o nouă provocare pentru noi, de a duce la bun sfârșit acest proiect, și de a nu dezamăgi publicul care ne-a susținut prin prezența numeroasă la teatru, de fiecare dată.
Rep.: Cui se adresează spectacolul?
I.O.G.: Așa cum ne-am obișnuit publicul, și „Cartea Junglei” este un spectacol pentru întreaga familie; este o piesă care se adresează publicului larg.
Rep.: Cum este construită piesa? Ce aduce nou?
I.O.G.: Spectacolul este o extensie vizuală a realității din junglă, integrând mijloace variate de expresie artistică, o scenografie elaborată, proiecții video și coregrafii ce evidențiază modalitatea de manifestare a animalelor în situații limită; el păstrează un echilibru între elementele fizice și sentimentele umane pe care acestea reușesc să le transmită. Elementul de noutate este personajul Shere Khan, reprezentat de o păpușă în mărime naturală, mânuită de trei actori, ce adaugă un element de virtuozitate spectacolului, reușind să îmbine tehnicile tradiționale ale teatrului de păpuși cu cele mai avansate tehnologii și concepte artistice, fiind la acest moment o noutate atât la nivel local, cât și național.
Rep.: Ce ne puteți spune despre partea muzicală a piesei?
I.O.G.: Compoziția muzicală este realizată, și de această dată, tot de Codruț Bîrsan, fiind creație originală specifică acestui artist, dar după cum bine știți, ceea ce se ascultă, trebuie trăit și interpretat cu propriile simțuri, astfel că nu vreau să dezvălui mai mult, la acest moment.
Rep.: Dar despre costume și decoruri?
I.O.G.: Costumele sunt realizate de către doamna Teodora Stoica, sub îndrumarea scenografului spectacolului Marius Nițu, fiind cel care a semnat schițele decorurilor și a costumelor. Veți putea observa că materialele de cea mai bună calitate au fost atent selecționate pentru a putea fi folosite la cât mai multe reprezentații fără să sufere o degradare rapidă și actorilor să le ofere un grad de confort și permeabilitate sporită. Sperăm că astfel, am reușit să avem personaje cât mai naturale și cât mai sugestive.
Decorul a fost conturat în cele mai fine detalii, urmărind în primul rând să fie practic și eficient din punct de vedere al spațiului pe care îl creează, pentru a fi ușor transportabil, când vom merge pe scena altor teatre.
Rep.: Prezentați-ne echipa cu care lucrați!
I.O.G.: Echipa de producție a spectacolului este formată din: Ana-Maria Pușcalău – asistent regie, Marius Nițu – scenograf, Lorette Enache – coregraf, Codruț Bîrsan – compozitor, Andrei Mihai -grafician, Anda Pantiș, Felicia Cruceru, Zabi Tudor, Cristi Martin, Radu Pavel, Dan Răspopa.
În acest proiect ne-am mărit echipa și am adus alături de noi alți oameni dornici să realizeze lucruri frumoase pentru orașul lor. Este vorba despre Mădălina Zotescu, Gabriela Cristea, Elena Alina Alexandru, Rareș Ștefan Copariu, Roberta Andreea Hermeneanu, Elena Ștefania Bărbatie, Evangelia Triandafillopoulou, Alexia Bănică, Nectaria Andronache.
Așa cum v-am obișnuit, am ales să păstrez aceeași echipă și să îmi asum alături de ei un nou început. M-am bucurat de entuziasmul lor și de dorința de a muncii vă mărturisesc că fiecare a evoluat și am descoperit că avem împreună resurse inepuizabile de energie și valori comune atunci când vrem să realizăm lucruri frumoase și de neuitat pentru copiii orașului nostru.
De data aceasta, am ales să facă parte din distribuție și Gabriela Cristea, o altă buzoiancă ce activează în domeniul artistic de mulți ani; ea este absolventă a Universității Naționale de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, artist liric și actor timp de zece ani la Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București, ceea ce a contribuit la asimilarea cu ușurință a rolului pe care îl are de interpretat și la valorificarea potențialului său .
Elena Alina Alexandru este absolventă a Liceului de Arte „Margareta Sterian” din Buzău, și a UNATC-București, Secția păpuși și marionete și a acceptat cu încredere propunerea de înscriere în această producție, fiind o oportunitate de a-și pune în valoare calitățile artistice pe scena unui teatru consacrat, alături de ceilalți actori care o vor îndruma și susține pe parcursul acestui proiect.
Mădălina Zotescu este, de asemenea, tot o tânără absolventă a Liceului de Arte „Margareta Sterian”, remarcabilă prin talentul său artistic și prin dăruirea pe care o depune la fiecare proiect; în prezent este actor – colaborator la Compania de teatru independent „Teatrul Copilăriei” pe care o dețin, și a ales să urmeze și filiera pedagogică, fiind înscrisă la Facultatea de Psihologie și Științele Educației.
Rep.: Putem considera că regizorul este autorul principal al piesei și că el decide tot ceea ce presupune realizarea ei?
I.O.G.: Depinde foarte mult ce spectacol urmează a fi pus în scenă. Astfel că, dacă este o creație proprie în integralitate, tu stabilești întrutotul regulile jocului. Însă, atunci când realizezi o adaptare, ai deja un fir narativ la care te raportezi și poți să dai anumite valențe și nuanțe personajelor, cât și poveștii.
Rep.: De unde învățați? De unde vă vine inspirația? Cum vă pregătiți pentru fiecare spectacol?
I.O.G.: Cred că tot ceea ce sunt acum și tot ceea ce desfășor în prezent sunt roadele multor ani de muncă și de perseverență. Inspirația își are resursele în experiența profesională și personală de până acum, întrucât viața m-a învățat de mic că pentru orice lucru pe care ți-l dorești trebuie să ai la îndemână următoarele „ingrediente”: să crezi în ceea ce faci și să muncești foarte mult. Fiecare spectacol are dificultățile și provocările lui și îl asimilez asemenea unui puzzle, încercând să găsesc nu varianta cea mai ușoară de potrivire, ci calea cea mai sustenabilă.
Rep.: Când faceți parte din spectacol, la cine vă gândiți mai întâi? La spectatorii care aplaudă sau la critici?
I.O.G.: Trebuie sa reținem că întotdeauna un spectacol îl faci pentru public și îți asumi că orice critică poate fi constructivă, forțându-te astfel să evoluezi.
Rep.: Sunteți și actor și regizor. Ce reprezintă teatrul pentru dumneavoastră?
I.O.G.: Înainte de toate, teatrul reprezintă o meserie care m-a ales și un cumul de conjuncturi favorabile, care m-au condus pe acest drum și spre această vocație.
Rep.: Ce proiecte aveți pentru acest an?
I.O.G.: Avem deja un proiect asupra căruia ne îndreptăm atenția, însă fiind mai superstițios din fire, prefer să nu divulg prea multe informații și mai bine să lăsăm faptele să vorbească.
Rep.: Veți reveni în film? Ce este diferit între teatru și film în munca de regizor? Dar în cea de actor?
I.O.G.: Mi-aș dori foarte mult, însă este un cumul de factori și împrejurări favorabile care să te transforme în omul potrivit la locul potrivit, astfel că pentru mine filmul este o ramură în care nu poți forța cu nimic lucrurile, ci doar timpul ne va distribui pe fiecare, în rolul care ne poate defini sau desăvârși cel mai mult.
A fi regizor de film și regizor de teatru presupune două abordări cu totul diferite. În primul rând, regia de film îți dă posibilitatea de a folosi tehnici de montaj complexe și posibilitatea de reluare a scenelor ori de câte ori este nevoie; în schimb, la teatru acționăm doar în prezent, aici și acum, și se creează atât o legătură între actori și public, cât și un schimb permanent de energii, astfel ca presiunea pusă pe abilitățile și calitățile actorilor este mult mai mare.
Un lucru este cert: ambele forme de regie necesită abilități artistice remarcabile, dar cu tehnici și modalități diferite de transmitere a mesajului și de captivare a publicului; însă cred că notorietatea unui regizor de film și a unui actor de film va dăinui mai mult, având tot timpul acces la producția pe care acesta a oferit-o publicului larg.
