FOTO/VIDEO | Ce a spus la Buzău istoricul Adrian Cioroianu despre viitorul fără biblioteci în sufragerie

Într-o atmosferă de tip aulă studențească, la care au luat parte elevi ai Colegiului Național Pedagogic „Spiru Haret”, scriitori și bibliotecarii instituției gazdă și de la Cercul Militar Buzău, istoricul Adrian Cioroianu, director al Bibliotecii Naționale, fost ambasador al României la UNESCO, ex-ministru de Externe, profesor universitar, scriitor și publicist apreciat, a susținut o conferință în cadrul manifestărilor prilejuite de împlinirea a 130 de ani de bibliotecă publică la Buzău. Prin intermediul unei analize comparative trecut – prezent cu predicții pentru viitor pe baza unor fapte și resurse informaționale, asistența a putut să se bucure nu doar de experiența sa de manager al Bibliotecii Naționale, ci și de multe altele din parcursul său profesional, de masterand și doctorand în Canada -, pe care le-a dezvăluit pe parcursul conferinței, de multe ori cu încadrare și referire politică și geopolitică a perioadei în care s-au petrecut. Așa se face că, invitat fiind de directorul Bibliotecii Județene, Sorin Burlacu, care a fost moderator al întâlnirii, de a se adresa publicului, a pornit cu relatarea de la o povestire banală despre cum a aflat că prin unele comunități rurale băieții merg să joace fotbal atunci când fetele citesc, considerând că așa trebuie să se întâmple, a ajuns ca la finalul întâlnirii să își exprime opinia cu privire la cercetarea intensă care se face în țările dezvoltate pentru ca toată informația acumulată de o generație să poată fi transferată în integralitatea ei tinerilor ce vin din urmă, astfel încât să nu se mai pornească în învățare de la zero.
„Am mers în grădinițe din sate sărace să citim copiilor; ni se spune: <Bine ați venit, că cei mici au impresia că numai femeile citesc, pentru că ei văd doar educatoarea citind>. Noi invităm primarul, șeful de post de la Poliție, dar nu prea vor să vină și copiii, au impresia că numai femeile citesc, ceea ce pe băieți îi debusolează puțin, pentru că ei consideră că atunci când fetele se uită pe cărți ei trebuie să iasă să joace fotbal în curte”, a povestit Adrian Cioroianu, care, în ciuda acestei relatări nu s-a dovedit deloc pesimist cu privire la cât și cum citesc copiii din ziua de astăzi. Ba, dimpotrivă. Făcând apel la memoria istoriei, a conchis că astăzi copiii citesc mult mai mult decât alte generații, cel puțin din punctul de vedere al caracterelor, numai că o fac mai puțin în felul generațiilor anterioare și mult mai mult pe rețele de socializare, sau în format electronic.

Se schimbă relația cititorului cu cartea

Concluzia este că se cam schimbă relația cititorului cu cartea. Și a explicat pornind de la experiența sa de părinte și de la experiența sa de profesor universitar aflat în dialog permanent cu generațiile noi, la curent cu ce se citește, cum se citește, cât se citește.
„Librăriile peste tot în lume sunt în pericol! De ce? Nu neapărat că s-ar citi mai puțin… Eu am părerea mea referitoare la elevii de astăzi. Nu sunt convins că ei citesc mai puțin. Citesc altceva decât noi și decât părinții lor. Dar ca număr de caractere cred că citesc mai mult decât o făceam noi. Aceasta cuprinde și mesajele pe care și le scriu și rețelele sociale pe care sunt prezenți. Rețelele sociale nu sunt o carte, o să spuneți. Evident că nu sunt o carte. Bunicii noștri ar fi fost surprinși de ceea ce citeam noi, așa cum noi, la rândul nostru, suntem surprinși de ceea ce citesc copiii noștri astăzi. Nu cad în perspectiva pesimistă a unui tineret care e debusolat, care nu mai citește, nu mai are idei. Ceea ce văd eu pe unde merg, și merg destul de des în licee, și în facultate unde lucrez, este un tineret care cunoaște cu mult mai multe lucruri decât ce cunoșteam noi la vârsta lor, informația de care dispun este superioară celei de care noi dispuneam. Oriunde mă duc prin licee, de la clasa a X-a în sus, discut cu elevii probleme ce țin de conflictul israileano-arab, de care au habar; eu nu aveam când eram în clasa a X-a. Eu fac parte dintr-o generație care a intrat la facultate în ultimul an al lui Ceaușescu; în ’88 am devenit student. Vă imaginați că la examen una dintre întrebări era <Care este produsul intern pe cap de locuitor?>. Nu am știut, dar norocul meu a fost că nu au știut mulți. Nu prea eram inițiați în literatura de partid…”, a povestit profesorul universitar.

Ce se poate face cu o mașină de scris! Dar cu un calculator!

Adrian Cioroianu a explicat auditoriului că schimbarea în ceea ce privește lectura copiilor de astăzi vine pe de o parte și din schimbarea tehnologiei de care dispunem. A exemplificat acest lucru pornind de la experiența personală care l-a condus de la mașina de scris la utilizarea calculatorului.
„Avem perioade în viața noastră când ne atașăm de obiecte. Primul obiect pe care l-am iubit în viața mea a fost prima mașină de scris. Eram deja student când ai mei mi-au cumpărat o mașină de scris. Foarte încântat am fost. Scriam noapte și zi cu două pagini, între ele cu hârtie de indigo. Era marca Continental, era portabilă într-o cutie de lemn. Pe spatele ei era o tăbliță pe care scria Editura <Cartea românească> 1923. Era destul de veche dacă în 1923 fusese la Editura <Cartea românească>. La vreo doi ani, imediat după Revoluție, am mers la un congres de istorie în Olanda, la Utrecht. După congres, am fost la un târg de vechituri. Eram studenți la istorie din Cluj și București. Prima mea surpriză a fost să văd nenumărate mașini de scris. Erau noi, frumoase, ieftine. Am luat o mașină de scris cu 25 de guldeni, mai puțin de 20 de euro astăzi. Am luat o mașină de scris italiană Olivetti, cu 25 de guldeni. Era mai nouă, mai micuță, mai ușor de purtat. Am plecat nelămurit. Se întâmpla prin anul 1994. Un an mai târziu, în 1995, ajung în Canada. Plec din țară cu începutul lucrării mele de masterat în franceză bătut la mașină. Mașina nu avea literele franțuzești cu accent. Eu scriam la mașină și cu pixul negru puneam accentele. M-am trezit acolo, într-o sală mare, împărțită în alveole, unde fiecare avea pe birou un calculator. Un calculator vechi, acum aducându-mi aminte. Era calculator Apple MacIntosh, firma americană Apple. Un ecran micuț, cochet, se foloseau dischete. Am plecat în 1995 cu lucrarea mea bătută la mașină și accentele puse cu pixul și m-am întors cu lucrarea pe dischetă, după ce un an de zile am lucrat pe claculator ceea ce mi-a dar un sentiment formidabil de putere asupra textului pe care mașina nu ți-l dă”, a mărturisit Adrian Cioroianu, care odată întors în țară și-a cumpărat calculator pentru că, deși a rămas cu dragostea pentru mașina de scris, a înțeles atunci câtă libertate asupra textului putea avea folosind un calculator.
Ajungând în prezent cu relatarea, a evidențiat că oricare dintre noi este dependent de laptopul pe care îl avem. Fără acest instrument în mediu universitar, este de neconceput. „Am ajuns să facem orele pe intermediul laptopului. Am ajuns să păstrăm legătura cu studenții prin intermediul laptopului”, a afirmat Adrian Cioroianu care a făcut referire în acest punct cumva și la cartea sa, apărută în acest an la Curtea Veche Publishing, cu care a și venit la Biblioteca Județeană, „Frumoasă era Sena pe sub florile mele”, având subtitlul „Notele unui ambasador român la Paris între Bataclan’15 și COVID-19”, o cronică captivantă a realităților politice, culturale, sociale franceze, dar și un raport sui-generis asupra activității sale la UNESCO, în perioada 2015-2020. Referirea era legată de faptul că atunci când a acceptat postul de ambasador a trebuit să își înghețe cursurile universitare, fiind profesor la Universitatea de Istorie din București, când ar fi putut foarte bine să le desfășoare în mediul online, așa cum s-a realizat în pandemie și cum mai face și astăzi, cel puțin cu masteranzii și doctoranzii săi.

Cum arată biblioteca viitorului

Transformările suferite în planul cititorilor atrag după sine și transformări la nivelul bibliotecilor. „Într-un fel sau altul, Biblioteca se va transforma într-un fel de uriaș nod de rețea de care cititorii se vor apropia probabil tot prin intermediul laptopului”, a spus Adrian Cioroianu. „Biblioteca Națională nu dă cărți cu împrumut. Nu dăm cărțile acasă, dar nici nu le mai vor acasă. Cititorii ne întreabă dacă sunt scanate și dacă le pot primi pe adresa de email. Genul acesta de cereri este din ce în ce mai mare. Sunt cercetători din România sau din alte țări care intră la colecții speciale, mai ales manuscrise, și ne plătesc contravaloarea unor copii pe care să le trimitem. Noi avem un formular în care spunem că se va folosi cu menționarea Bibliotecii Naționale, în cazul în care folosesc imagini. Sunt sute de oameni anual care apelează la Biblioteca Națională, dar mai ales la cea din Alba Iulia, unde avem o filială care se cheamă Biblioteca <Batthyaneum>, destul de veche, valoroasă, latină; sunt sute de cercetători care fără să calce vreodată la Alba Iulia, în România, primesc paginile de care au nevoie pentru scopurile lor științifice, savante. Acestă tendință o văd din ce în ce mai mult și la nivelul publicului tânăr din țară”, a povestit Adrian Cioroianu.

O lume fără biblioteci în sufragerie

Una dintre marile surprize pe care le-a avut în acești ani parizieni, pe care a împărtășit-o și publicului buzoian, a fost dispariția bibliotecilor clasice din casele francezilor. În Franța, mai povestește profesorul universitar, nu este nicio rușine să nu ai bibiotecă în sufragerie. A constatat însă că se citește și în metrou și în facultăți. Mulți donează cărțile pe care le primesc sau pe care le scriu bibliotecilor publice, bineînțeles după ce le citesc.
„În momentul în care am ajuns ambasador la Paris, pe unde mergeam , eram invitat în casa francezilor. Voiam să văd biblioteca. Am constatat că în casele francezilor, biblioteca în sens clasic este din ce în ce mai rară. Dacă era un raft sau poate erau două, la cei care colecționau carte. Se cumpără carte, dar francezii scapă de ea foarte repede. Dacă interesează și sunt lucrări de referință le scanează. Mă întreb cât oare vor mai rezista bibliotecile din sufrageriile noastre? Eu însumi sunt în situația de a nu avea toată biblioteca la mine. În momentul de față biblioteca este împărțită între casa părinților de la Craiova, locul unde stau, biroul de la Bibliotecă. Peste tot am câte o parte din biblioteca mea. Cât va mai dura povestea aceasta? Încă o generație sau poate două cu biblioteci particulare cum erau cele în casele în care noi ne-am născut”, spune Adrian Cioroianu.

Nu e Science Fiction…

Marele obstacol pe care specia noastră l-a avut, a sublinat profesorul universitar, cu un ochi spre viitorul informației, nu neapărat al bibliotecii publice, este incapacitatea de a transmite de la o generație la alta cunoașterea altfel decât printr-un mereu și etern început al fiecăruia. Fiecare copil începe prin a învăța să citească și ajunge mai devreme sau mai târziu cunoscător. Ce se va putea întâmpla atunci când  vei putea culege cunoașterea unui om stoca eventual și stoca în mintea unui tânăr? Drept răspuns la această întrebare a oferit tot o informație…

„În momentul de față războaiele nu se poartă în Fâșia Gaza, nu se poartă pe linia Donetsk, între Ucraina și Rusia. Marea competiție este legată de tehnologia ce-ți permite să editezi genomul uman de la nivel de embrion; acolo se poartă competiția. Când și ce mare putere economică va ajnge la capacitatea tehnologică de a culge cunoașterea unei persoane în vârstă și de a o transplanta în mintea unui tânăr?  Aici e câmpul de întrecere. Cine va obține prima generație de tineri cu un IQ mai mare, cine va obține prima generație de tineri care poate primi de-a gata compactată cunoaștere a unei generații precedente?!”, a lăsat scriitorul imaginația sa să ofere un moment de  reflecție auditorului.

Și totuși nu e SF… pentru că, a completat Adrian Cioroianu, cu o știre: „Căutați  scandalul cercetătorului chinez care, în urmă cu trei ani,  a spus că a obținut doi gemeni editați din embrion, astfel încât să fie imuni la SIDA. Gemenii s-au nsăcut. Sunt băieți. Cercetătorul respectiv a fost artestat, China dorind să demonstreze că nu a fost un proiect de stat, ci o inițiativă a unui cercetător, profesor; în schimb, imediat după, revista Universității MIT, Massachusetts Institute of Technology a publicat un articol în care spunea că profesorul din China nu a vrut să obțină gemeni imuni la SIDA, ci doi gemeni cu capacitate cognitivă augmentată, cu un  IQ mai mare. Faptul că a anunțat el că sunt imuni la SIDA e parte din modificarea genetică pe care probabil a făcut-o astfel încât IQ ul lor să fie peste medie și astfel și o recunoaștere a faptului că astfel de cercetări există în statele care își permit”, a spus scriitorul.