Aproximativ 300 de refugiați ucraineni au decis, marți, să coboare în gara de la Buzău și să caute ajutor, după ce războiul neașteptat din țara lor i-a gonit peste noapte cu doar câteva haine într-o valiză. Buzăul s-a pregătit să-i primească, iar reprezentanții Prefecturii, ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență, ai Poliției, ai Jandarmeriei, ai Ambulanței și ai Crucii Roșii au fost pregătiți pentru numărul mare de oameni.
Trenul care i-a adus era plin, majoritatea femei și copii, vizibil istoviți de drum, dar și de nenorocirea care s-a abătut asupra lor. Citind sau văzând imagini cu ei la televizor, nu ne dăm seama cât de gravă este situația; de fapt, însă, privirile lor neliniștite au un puternic impact emoțional. Au coborât într-o gară a unui oraș necunoscut, dintr-o țară străină din toate punctele de vedere: nu avem aceeași cultură, nu vorbim aceeași limbă și nici nu scriem cu aceleași caractere. Fie că se cunoșteau dinainte, fie că nu, ucrainenii se adună în grupuri. Au rămas singurul lucru familiar dintr-un loc complet nou.
Privesc în jur, confuzi, comunicând prin semne cu ai noștri. Cei mai mulți vin la ușa trenului și cer apă, iar autoritățile aleargă cu baxurile, pentru a le asigura necesarul. Unii dintre ei privesc uimiți de la geamurile trenului, urmărind forfota creată. Alții coboară, dezvăluind singura lor avuție de acum: sacoșele în care și-au împachetat cele câteva haine. Copiii stau lipiți de părinți și privesc oamenii care dau indicații. La fel și cele câteva animale de companie, pe care stăpânii nu le-au lăsat în urmă.
După câteva momente de acomodare cu noua locație, autoritățile îi preiau pe ucraineni și îi direcționează către autobuzele și microbuzele pregătite să îi transporte la Sala Sporturilor, unde urmează să fie luați în evidență și repartizați la viitoarele locuri de cazare. Aici, zgomotul și agitația generală primează, iar autoritățile i-au întâmpinat cu mâncare și apă și i-au organizat, pentru a fi monitorizați mai ușor. Printre numeroșii oameni care merg de colo-colo, un câine, aparținând unei refugiate, aleargă fericit prin sală. Crede că cei veniți sunt acolo să se joace și dă fericit din coadă, crezând că toată atenția i se cuvine. Stăpâna lui, Natalia, mulțumește în lacrimi autorităților pentru primire. „În seara asta, vrem să mergem să dormim și să facem un duș…”, spune aceasta, în timp ce lacrimile îi curg pe obraz și îi suprimă vocea, iar copiii ei încearcă să o liniștească. „Plâng pentru că sunt atâția oameni, atâția copii, atâtea animale de companie…”, mai adaugă aceasta pentru camerele de filmat ațintite asupra ei.
Multe mame își cară copiii adormiți în brațe; așa au sărbătorit Ziua Internațională a Femeii. Probabil că situația actuală le-a făcut să uite de ziua celebrată peste tot în lume. Soții multora au rămas să lupte, iar ele au fugit pentru a-și salva copiii. Stresului și oboselii li se adaugă și teama că nu-și vor mai vedea partenerii.
Autoritățile încearcă să mențină ordinea, iar procedurile legale să fie parcurse cât mai repede, pentru ca oamenii să fie transportați la locurile de cazare. Ucrainenii „buzoieni” urmează să fie cazați la Hotelul Ceres din Monteoru, la Hotel Maria de pe strada Transilvaniei, la Liceul cu Program Sportiv și, în funcție de necesități, la internatele altor instituții de învățământ din municipiu.
Țiclea: „Sunt foarte multe mame cu copii, eu nu am mai trăit așa ceva”
Imaginea mamelor de mână cu copiii a fost copleșitoare pentru buzoieni, iar prefectul Daniel Țiclea s-a declarat profund emoționat de moment. Acesta a spus că ucrainenii vor fi cazați în condiții decente, nu numai în orașul Buzău, ci și în Râmnicu Sărat, căci și aici autoritățile locale s-au oferit să ajute.
„Aici (la Sala Sporturilor, n.r.) facem o înregistrare, în prima etapă, o luare în evidență, după care, în mod organizat, vom transmite către locațiile de cazare, la Ceres Monteoru, pe Strada Transilvaniei la Pensiunea Maria, la Hotel B90, 30 de locuri, la Liceul cu Program Sportiv, 50 de locuri și restul la internate școlare din orașul Buzău. Avem și soluție de backup pentru maxim 100 de locuri, avem locuri de la CNAIR, de la <Vlahuță> (Colegiul Național <Alexandru Vlahuță> Rm. Sărat, n.r.), 25 de locuri la internat. UAT Râmnicu Sărat și-a asumat, de asemenea, că poate primi până la 100 de cetățeni pentru a-i caza și a-i gestiona în mod gratuit. Momentan, toate structurile s-au mobilizat, suntem suficient de bine organizați, zic eu. Vedem foarte multe mame cu copii, eu nu am mai trăit așa ceva! Sper să ne dea Dumnezeu putere și să luăm deciziile corecte, să le alinăm, cât de cât, necazul”, a declarat Daniel Țiclea.
Prefectul a mai spus că nu știe sigur câți ucraineni vor alege Buzăul drept noua lor casă, iar unii dintre ei par a dori să meargă mai departe. Daniel Țiclea a mai spus și că nu a încercat să îi convingă să rămână, promițându-le diverse, ci le-a dat de ales, după ce le-a prezentat tot ce are de oferit Buzăul.
„Unii întreabă de Letonia, unii întreabă de Budapesta. Noi am dus o muncă de lămurire cinstită cu ei, nu le-am vândut gogoși ca să-i determinăm să coboare aici. Le-am spus realitatea, că le oferim locuri de cazare în locații decente la Buzău și nu în corturi. În acel tren erau în jur de 1.100 de cetățeni și noi ne-am decis să încercăm să-i convingem pe cei din primele cinci vagoane. Nu s-au strâns câți credeam noi în primele vagoane și apoi am pornit și în celelalte vagoane să-i convingem. Credem noi că sunt suficienți cam cât am putea noi gestiona în acest moment. Nu am mai făcut nici noi asta până acum”, a mai spus Daniel Țiclea.
