Liverpool a dat 150 de milioane pe Wirtz. Se vorbește deja intens, de vreo două luni, că pe Anfield ar putea ajunge și Alex Isaak, tot pe vreo sută și ceva de milioane. Vorbim de euro, evident. În orașul Beatleșilor au mai ajuns Ekitike, Kerkez, Mamardashvili și Frimpong. Un maghiar, un francez, un georgian și un batav, pentru fiecare achitându-se peste 35 de milioane de euro. E numai un exemplu al unei veri în care „mercato-ul” continuă să-i țină pe microbiști cu răsuflarea tăiată.
Ei bine, în timp ce fotbalul devine din ce în ce mai globalizat și mai comercial, un club din Țara Bascilor refuză să se supună presiunii vremurilor, fiind unic printr-o sârguință aproape dementă față de tradiție. În timp ce cluburile de elită din Europa își schimbă structurile, managementul și personalul, sezon după sezon, Cantera reprezintă legătura indisolubilă a Athletic Club cu comunitatea locală. Politica asta este un angajament de a se asigura că fiecare jucător al primei echipe este crescut în țara bască. Fiecare jucător al lui Athletic este basc într-un fel sau altul, jucătorii fiind fie născuți în regiune, fie crescuți prin celebra academie „Lezama” a lui Athletic, fie prin sistemul de tineret al unui alt club din cele șapte provincii istorice ale „Țării Basce”.
Athletic are chiar și o zicală străveche care să-i consolideze poziția, „Con cantera y afición, no hace falta importación”, care se traduce prin „Cu talente și fani locali, nu este nevoie de importuri”. Mai degrabă decât o platitudine goală sau un motto trucat al clubului, se bazează cu adevărat pe comunitate. Și fanii echipei au un model diferit de succes. În loc să considere rezultatele sau trofeele ca fiind primordiale, acesta, succesul, e privit prin acceptarea momentelor de maximă importanță. Pentru basci, susținerea echipei Athletic este mai profundă decât rezultatele. Stadionul San Mames, considerat de mulți un templu, este în mod regulat plin cu 55.000 de fani fervenți.
Luptând parcă împotriva sistemului și reprezentând ceva mai mult decât o simplă echipă de fotbal, „Los Leones” a devenit unul dintre cele mai iubite și admirate cluburi de fotbal din era modernă. Într-o epocă a jucătorilor mercenari, a petrodolarilor și a afacerilor, autenticitatea și identitatea indestructibilă fac din clubul basc ceva unic, privit de mulți drept o curiozitate. Alături de Real și Barca, Athletic este singurul club care nu a retrogradat niciodată din La Liga. În plus, are opt titluri, bașca 24 de cupe.
De-a lungul istoriei, Bilbao a avut totuși în lot și jucători străini. Campionul mondial Bixente Lizarazu, sau francezul Aymeric Laporte, ajuns între timp să îmbrace tricoul Spaniei. Venezueleanul Amorebieta sau Biurun, fotbalist din Țara Cafelei. Toți au avut însă ceva în comun cu Țara Bascilor, fiind născuți aici, sau având cel puțin un părinte originar din regiune. La un moment dat, în lotul celor de la Athletic s-a aflat și Cristi Ganea, crescut în Basauri, un mic oraș de lângă Bilbao. Ganea a fost doar al șaselea străin din istoria clubului.
