Scriitorul Dan Lungu a poposit la Buzău. De ce a făcut asta? Ei bine, pentru că a avut o întâlnire cu liceenii Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, care a stat sub semnul unei tradiții a prestigioasei unități de învățământ buzoiene. Este vorba despre tradiția conferințelor care erau ținute în „Ateneul Popular” înființat la 8 decembrie 1893, de către directorul de atunci al școlii, Basil Iorgulescu. Până la începutul Primului Război Mondial au susținut conferințe la „Ateneul Popular” personalități importante ale țării, precum I.L. Caragiale, A.D Xenopol, Nicolae Iorga, Constantin Giurescu. Colegiul Național „B.P. Hasdeu” a reluat această tradiție începând cu anul școlar 2007-2008, pentru a continua tradiția, dar și pentru a instituționaliza un model cultural.
„Sub egida acestui model cultural pe care încercăm să-l promovăm înscriem și activitatea de astăzi, reluarea Ateneului. Și niciun lucru nu cred că este întâmplător; suntem în anul 2023 la o distanță de la 150 de ani de la înființarea primei biblioteci din Buzău, Biblioteca școlii de la Hasdeu și a 130 de ani de la un proiect cultural care cumva ne legitimează statutul cultural și anume proiectul <Ateneul>, un proiect care a funcționat încă de la început în acest amfiteatru (n.r., Amfiteatrul „George Emil Palade” al Colegiului Național „B.P. Hasdeu”). Ulterior conferințele s-au mutat la Moldavia”, a reamintit celor prezenți directorul adjunct Anca Florea, trecând în revistă numele celebre care au conferențiat aici, de la I.L. Caragiale, a cărui temă a fost „Despre prostie”, al profesorului Tocilescu, al profesorului Nicolae Iorga, până la perioada Primului Război Mondial când s-au oprit, apoi revenirea din perioada interbelică și saltul în timp la anul 2008.
În 2008 a avut loc conferința inaugurală „Bogdan Petriceicu Hasdeu – savantul și omul”, susținută de profesorul universitar Paul Cornea. Au urmat alte conferințe susținute de academicieni, profesori universitari, regizori, istorici de artă, critici literari. Este vorba despre personalități precum profesorii universitari Adrian Miroiu, Andrei Cornea, Zoe Petre, Mircea Dumitru, Radu Gologan, Silviu Neguț, academicienii Răzvan Teodorescu, Marius Andruh, Dan Berindei, Gheorghe Buzatu, Solomon Marcus, Eugen Simion, regizorii Nicolae Cabel, Stere Gulea, istoricii de artă Pavel Șușară și George Banu și criticul Daniel Cristea Enache. Această istorie a personalităților care au conferențiat în aula Colegiului Național „B.P. Hasdeu” a fost evidențiată de directorul adjunct Anca Florea în deschiderea evenimentului cultural, pe care l-a organizat împreună cu prof. dr. Gabriela Matiu, sub titulatura „Ateneul la 130 de ani”.
Prof. dr. Anca Florea a subliniat importanța evenimentului care marchează 130 de ani de la înființarea Ateneului, și, în același timp, reluarea conferințelor, cu o personalitate din lumea literaturii române contemporane, conferențiar universitar doctor la Catedra de Sociologie a Facultății de Sociologie și Științe Social-Politice de la Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, Dan Lungu, care a susținut conferința „Despre curajul de a deveni scriitor”. El a atins în expunerea sa o serie de aspecte din lumea scriitorilor și anume: responsabilitatea scriitorului față de mesajul pe care îl transmit personajele sale reale sau fictive, confruntarea sa cu propriile limite sau cu limitele impuse de societatea în care trăiește și nu în uiltimul rând diferența dintre scriitor și autor.
Cum scrie Dan Lungu?
Cu mult umor, Dan Lungu, acest scriitor de succes, care are romane traduse în peste cincisprezece limbi, printre cele mai premiate și bine primite volume ale sale fiind „Raiul Găinilor”, „Sînt o babă comunistă” și „Fetița care se juca de-a Dumnezeu”, a explicat elevilor cum alocă timp pentru scris. El spune că, în timp ce unii scriu două-trei ore dimineața, și apoi merg și își rezolvă treburi și mai scriu apoi seara, el are altă varinată. „Eu m-am apucat de scris și nu m-am mai dus la școală…”, a mărturisit, acesta, remarca sa stârnind râsete în sală ceea ce l-a făcut să continue ideea cu o altă remarcă … „Eram profesor”. Evident, elevii s-au amuzat și mai mult. Ei înțeleg că nu este un îndemn la chiul, în numele creației, ci doar joaca unui scriitor inspirat care mai este și cadru didactic și, pe deasupra și sociolog, după cum a amintit profesoara de limba română Gabriela Șerbu, care, făcând referire la romanele „Sînt o babă comunistă” și „Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu”, l-a întrebat despre posibila legătură între elementele de sociologie din volumele sale și pregătirea pe care o are în acest domeniu, știut fiind faptul că are studii postdoctorale de sociologie la Sorbona.
La capitolul probleme întâmpinate, răspunde elevilor cu aceeași notă umoristică cu o exemplificare despre primul său roman: „La <Raiul găinilor>, de pildă, marea problemă era că râdeam eu când scriam. Scriam și râdeam în hohote. Și mă auzea maică-mea din camera alăturată și i se părea ceva ciudat.”
A vorbit și despre gustul dulce-amar al zilelor în care trebuie să scrie pentru că nu se poate altfel. „E clar că nu ai aceeași dispoziție în fiecare zi, dar când mă gândesc că acelea sunt singurele mele zile libere din an, inspirația vine automat”, a mărturisit sub formă de glumă despre perioada de câteva luni din an pe care o dedică exclusiv scrisului. Îl ajută și „metoda Hemingway”. „Recitesc notițele; când mă apuc de scris lucrurile sunt departe ca atmosferă, stare… după aceea aplic tactica lui Hemingway, care la mine funcționează. Seara nu termin scena la care scriu. O las la jumătate deși știu cum se termină, ca a doua zi când mă trezesc să știu ce am de făcut. Cu asta reușesc să demarez a doua zi”, povestește Dan Lungu. Și în afară de scris mai face și …kilometri prin casă pentru că la el scrisul se întâmplă mai întâi în minte. Un alt lucru care îl ajută la scris și despre care le-a vorbit copiilor este cititul din alți scriitori pe care, „îi pune la treabă”. „Recitesc pasaje care mi-au plăcut. Eu când mă apuc de scris, am lângă mine teancuri de cărți pe care le-am citit, cu fraze subliniate, marcate cumva, cu creionul și când mă simt epuizat recitesc. Nu este o atitudine onestă față de scriitori. Este o lectură strict interesată”, spune mai în glumă mai în serios scriitorul botoșănean, care a învățat acest lucru de la confratele său Emil Brumaru care i-a mărturisit, spune el, că o carte bună pentru el este cartea care îi dă chef să scrie. Dan Lungu este cititor de poezie, nu doar pentru că este prieten cu Emil Brumaru, ci și pentru că poezia este inspirațională pentru orice prozator. Mărturisirile sale începute în Amfiteatrul colegiului au continuat în studioul Media Hasdeu, conferința fiind urmată de participarea lui alături de elevii colegiului buzoian la realizarea unui podcast.
Despre scriitorul Dan Lungu
Născut în 1969, la Botoşani, Dan Lungu este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori români, cărţi ale 
sale fiind publicate în 15 limbi: engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, bulgară, greacă, norvegiană, macedoneană, turcă, croată și ucraineană. Între 2013 şi 2017 a fost director al Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi. A făcut studii postdoctorale de sociologie la Sorbona şi a fost redactor al revistei „Au sud de l’Est” (Paris). În 1996 a inițiat la Iaşi grupul literar „Club 8”. Din 2001 până în 2002 a fost redactor-şef al revistei de cultură „Timpul”. În 2005, face parte din grupul de scriitori români invitaţi la „Les belles étrangères“, Franţa.
La Polirom are multe volume publicate. Amintim aici volumele de proză scurtă „Băieţi de gaşcă” şi „Proză cu amănuntul” şi romanele „Raiul găinilor” – care a fost patru luni în topul vînzărilor editurii franceze „Jacqueline Chambon”, iar ediţia germană a fost declarată, în decembrie 2007, cartea lunii în Germania-, „Cum să uiţi o femeie”, „În iad toate becurile sînt arse”, „Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu”.
A primit numeroase premii literare naţionale, iar în 2011 statul francez ia acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” pentru contribuţii la îmbogăţirea patrimoniului cultural francez.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și a fost în competiție, în 2018, pentru președinția ei. Nu a câștigat în fața lui Nicolae Manolescu- critic și istoric literar român, cronicar literar și profesor universitar, membru titular al Academiei Române, dar a strâns atunci peste 300 de voturi, ceea ce înseamnă un important vot de încredere și capital pentru următoarele alegeri dacă își va mai depune candidatura.
Cartea „Sînt o babă comunistă!” a fost ecranizată în regia lui Stere Gulea, cu Luminiţa Gheorghiu în rolul principal. În 2010, a avut loc premiera piesei de teatru „Baba comunistă”, pe scena Teatrului Bouwkunde din Deventer, Olanda; în 2013, a avut loc premiera maghiară la Teatrul „Katona József“ din Budapesta, iar la Ateneul Naţional din Iaşi a avut loc premiera naţională a piesei. În mai 2015 a avut loc la Teatrul de Balet Sibiu premiera spectacolului de dans-teatru „Sînt o babă comunistă!”, în 2016 spectacolul este pus în scenă la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, iar în 2019 la Teatrul Naţional din Timişoara. Piesa se joacă şi în prezent, atât în România, cât şi în străinătate. Versiunea franceză a cărţii a fost dublu nominalizată la Premiile Europene „Jean Monnet” (Franţa, 2008), iar versiunea poloneză a fost nominalizată la Premiul pentru Literatură Central-Europeană „Angelus” în 2011. „Sînt o babă comunistă!” este una dintre cele mai traduse cărţi româneşti de după 1989, ediţii ale ei fiind apărute în Statele Unite, Franţa, Spania, Italia, Austria, Norvegia, Polonia, Ungaria, Croaţia, Bulgaria, Grecia, Turcia şi Ucraina.
