FOTO | Ridicat cu bani făcuți prin corupție la vârful Armatei, Conacul Maican este distrus de nepăsarea Academiei Române

Județul Buzău se bucură nu numai de o varietate a reliefului, care formează peisaje uluitoare, ci și de o istorie bogată, marcată de o serie de evenimente istorice cheie, ale căror „rămășițe” s-au perpe­tuat sub forma monumentelor. Unele întreținute, altele, din păcate, uitate, la un pas să se dărâme, sub ochii autorităților nepăsătoare, cum este și cazul conacului Maican, situat în satul Varlaam, comuna Gura Teghii. Construit în anul 1903, în stil brâncovenesc, monumentul de arhitectură este opera unor meșteri italieni, fiind construit din piatră frumos ornamentată și oferind o priveliște superbă a munților dimprejur, dar și a confluenței râurilor Bâsca Mică și Bâsca Mare.

În perioada comunistă, conacul a fost naționalizat și transformat în dispensar me­dical. În prezent însă, clădirea se degradează pe zi ce trece, prinsă în războiul dintre două instituții. Primăria Gura Te­ghii a dorit să restaureze conacul cu bani europeni, dar clădirea este proprietatea Academiei Române. Pentru că nu s-a ajuns la un acord, proiectul a fost abandonat, iar peste un secol de istorie se macină bucată cu bucată, în fiecare zi. Singurul monument istoric din comuna Gura Teghii dispare pentru că autoritățile nu se înțeleg asupra detaliilor. Sătenii din zonă declară că în perioada comunistă, cât timp a funcționat dispensarul, conacul a fost între­ținut, dar, după aceea, a fost abandonat. „În ’84, țin minte, avea statut de dispensar, funcționa în două săli, era în stadiu bun. Erau îngrijite sălile, era un hol mare, era foarte frumos. A fost și maternitate acolo. Dar după Revoluție a fost lăsat în paragină”, declara Aurelia Jupială, proprietara unei stâne din Gura Teghii, pentru fanatik.ro.

Proprietarul conacului, „un om rău, care nu cunoștea iertarea”

Dimitrie Dumitrescu-Mai­can, proprietarul conacului, s-a născut în anul 1843 și a fost fratele lui Nicolae Dumitrescu-Maican, cel cunoscut ca fiind fondatorul Marinei ­Mi­litare Române. Acesta a urmat Școala Militară de Ofițeri în București, pe care a absolvit-o în 1864 ca șef de promoție și a fost imediat înaintat în grad de sublocotenent în Regimentul de artilerie. A fost, apoi, avansat locotenent în 1867, căpitan în 1870, maior în 1874, locotenent-colonel în 1877 și colonel în 1882. A îndeplinit funcții militare importante, precum comandant al Școlii de Ofițeri, comandant al Școlii Speciale de Artilerie, comandant al Regimentului 6 Artilerie și comandant al Brigăzii 2 Artilerie.

Colonelul Dimitrie Dumitrescu-Maican a cumpă­rat moșiile din jurul comunei Gura Teghii în condiții suspecte și a continuat tentativele de dezvoltare a turismului în zonă, înființând stațiunea Bâsca-Penteleu, cunoscută pentru restaurantul cu orchestră și promovată ca loc de vindecare a tuberculozei. Cum stațiunea era amenințată de viiturile ce antrenau bolovani venind de pe dealul neîmpădurit Tega, pe care se formaseră cre­vase, Maican a ordonat plantarea de brazi pe acel deal și a interzis pășunatul. Acea zonă este astăzi o pădure deasă de brazi care a înlăturat pericolul viiturilor.

Cu toate acestea, colonelul Maican și fratele său au fost implicați într-un scandal imens de corupție, care a antrenat multe nume grele ale politicii vremii și care a dus, chiar, la demisia guvernului condus de Ion C. Brătianu. Ziaristul și omul politic Constantin Bacalbașa îl descria pe colonelul Dimitrie Dumitrescu-Maican drept „un om rău, care nu cunoștea iertarea” și l-a învinuit că l-ar fi atras în scandalul de corupție și pe fratele său, Nicolae, considerat de același ziarist drept „o fire simpatică și lipsit de răutate”. Cei doi au fost acuzați de corespondență pentru furnituri militare cu un cetățean american pe nume Broadwell, precum și de însușirea unor sume necuvenite de bani. „La începutul anului 1878, se observă că obuzele predate de dl. Broadwell se spărgeau când abia ieșeau din tun. După război (n.r., Războiul de Independență al României), se vorbea foarte mult de obuzele proaste, de comenzile făcute de Broadwell, de relațiunile care existau între acesta și colonelul Maican, de moșiile ce acesta cumpăra”, scria ziarul „Epoca” în anul 1888.

Dimitrie Dumitrescu-Maican ar fi folosit banii proveniți din ilegalități pentru a achiziționa de la Sofia Solomon, fiica marelui ban Constantin Ghica și soția ­ge­neralului Alexandru Solomon, drepturile acesteia din munții Buzăului. De asemenea, Mai­can a cumpărat și moșia Bâsca–Gura Teghii de la moșneanul Ștefan Borănescu, dar și drepturile de proprietate pentru circa 24.000 de hectare de pădure din zona Nehoiu, printre care și locul unde a construit conacul Maican din Varlaam, „fără a garanta nici întinderea, nici hotarele proprietății”, scrie historia.ro.

Opinia publică a vremii a fost zguduită de acest scandal, iar cel mai citit ziar politic al vremii, „Epoca”, nu a ratat momentul de a-l blama public pe Ion C. Brătianu și de a-l numi „complicele Maicanilor”. În timpul procesului, americanul Broadwell l-a acuzat pe șeful Poliției din București de complicitate și a declarat că Guvernul Brătianu i-a oferit bani în schimbul tăcerii. Pentru fapta sa, Dimitrie Dumitrescu-Maican a fost condamnat la un an și trei luni de închisoare, precum și la pierderea gradului militar. În schimb, fratele său, Nicolae, deși condamnat la zece luni de închisoare și degradat, a fost grațiat de către regele Carol I, care îl considera nevinovat.

Scandalul a umbrit rea­lizările lui Nicolae Dumitrescu-Maican, care a încercat până la sfârșitul vieții să își ­rea­biliteze reputația, murind în mod tragic, înainte de rejudecarea procesului. „Ruși­noasă figură a armatei române (n.r., Dimitrie Dumitrescu-Maican) va fi implicat la 1888 în marele scandal al furniturilor militare împreună cu fratele său, generalul Maican. Scandalul a fost prea mare pentru a fi înăbușit, astfel că, va fi trimis în fața Consiliului de Război de pe lângă Corpul III Armată. În urma condamnării se emitea decretul de condamnare a sa la un an și trei luni de închisoare, ajungându-se și la demisia guvernului, deoarece era omul de casă al lui Ion C. Brătianu”, mai scrie historia.ro.

Nu se cunosc multe detalii despre viața de după scandal a lui Dimitrie Dumitrescu-Maican, dar fratele acestuia, Nicolae, a luptat asiduu să obțină rejudecarea procesului și reabilitarea numelui său. Nu a mai reușit acest lucru, căci, la scurt timp, avea să moară la 56 de ani, într-un accident de trăsură, în timp ce era în vizită la moșia surorilor lui din Călărași. La un an după moartea sa, Dimitrie a ridicat un monument funerar pe locul în care s-a produs accidentul, care există și astăzi.