În semn de preţuire faţă de cel mai mare gazetar român dintre cele două războaie mondiale, Pamfil Șeicaru, combatant decorat în Primul Război Mondial, ctitor al complexului monahal de la Orșova, a monumentului „Victoriei” de la Mărășești, declarat „dușman al poporului” după 23 august 1944, la instalarea regimului comunist, când a fost judecat în procesul ziariştilor „criminali de război vinovaţi de dezastrul ţării” (22 mai – 4 iunie 1945) şi condamnat „la pedeapsa capitală şi degradare civică pe timp de 10 ani, urmând a executa pedeapsa cea mai gravă”, Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu” a organizat manifestarea „De la presa scrisă la presa on-line. Prespectivele acesteia”.
Este o nouă filă din seria manifestărilor organizate de această instituție de cultură buzoiană, de prin 2005 – când organiza „Zilele Pamfil Șeicaru”, cu concurs național de publicistică, iar diplomele câștigătorilor erau semnate de George Stanca și de Victor Frunză -, de a valorifica istoria jurnalismului pornind de la exponentul acestuia, buzoianul Pamfil Șeicaru, pentru a oferi tinerei generații perspective și modele. De data aceasta, directorul Bibliotecii Județene, Sorin Burlacu, i-a avut ca invitați pe Miron Manega, vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), Ovidiu Zanfir, secretar al UZPR, președintele UZPR Buzău Stan Brebenel și prof. asociat Mihai Goia, încercând ca împreună cu aceștia să extindă discuțiile de la Pamfil Șeicaru până în zilele de astăzi, pentru ca cei tineri să afle mai multe despre profesia de ziarist, în plan național dar și internațional.
Cum a ajuns Eminescu să salveze Brazilia
Incursiunea în istoria presei a fost deschisă de Miron Manega, vicepreședinte UZPR, care l-a adus în discuție pe Mihai Eminescu, un mare patriot român și, de asemenea, și un mare gazetar.
Discursul său a pornit de la un reper al condiției umane, poezia „Dacă” a lui Rudyard Kipling, și s-a încheiat în mod ciclic tot cu o poezie, de această dată a lui Radu Gyr. Este vorba despre poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” pentru care regimul comunist l-a condamnat la moarte; prin urmare, este vorba de un condamnat la moarte al regimului comunist, ca și Pamfil Șeicaru.
Miron Manega a relatat cum Eminescu și un mare economist român, Mihail Manoilescu, sunt considerați amândoi fondatorii Braziliei moderne. Despre ce este vorba? „În 1930-1932 acest mare economist al nostru și mare admirator al lui Eminescu (n.r., Mihail Manoilescu) a publicat la Paris o carte care se numea <Noua teorie a protecționismului și schimbului internațional>, în care era încorporată teoria statului organic al lui Eminescu. Ea a fost exprimată în articolele din <Timpul>. Eminescu, ca jurnalist, și-a manifestat toate aceste abilități, cum le numim acum: de sociolog, politolog, antropolog, istoric, la economist; analizele lui economice sunt valabile și acum și prin analiza propriu-zisă, dar și prin soluțiile pe care le-a dat, respectiv <Teoria statului organic>; doar că nimeni dintre cei cu atribuții decizionale nu se uită la ea. Cartea a fost tradusă în mai multe limbi, printre care și portugheza. Cartea a ajuns în Brazilia, unde a devenit curs universitar, iar din anii ’70 ai secolului trecut, program economic. Datorită acestui program economic inspirat de cartea lui Manoilescu cu Eminescu încorporat, Brazilia a avut cea mai mare creștere economică din lume. A spus aceste lucruri Jeronimo Moscardo de Souza, ambasadorul Braziliei la București, în 2002, înainte de a părăsi țara, cu ocazia primirii titlului de <Honoris Causa al Academiei Române>. Jeronimo Moscardo de Souza este un mare om de cultură al Braziliei, care a și mulțumit României pentru că a dat aceste două mari personalități care au schimbat istoria Braziliei”, a povestit Miron Manega.
Vicepreședintele UZPR a mai subliniat și polivalența spiritului lui Eminescu, fiind cel care a introdus în sociologie conceptul de „patologie socială”, cu 14 ani înaintea lui Emile Durkheim, fondatorul Școlii franceze de sociologie. Acestuia din urmă i se atribuie paternitatea termenului de patologie socială, pentru că l-a introdus în 1895 în regulile metodei sociologice. Eminescu, cu 14 ani înaintea lui, în 1881, în „Timpul”, a definit termenul într-un articol care se numea „Patologia societății noastre”; l-a prezentat și l-a și demonstrat, a amintit Miron Manega.
Cum afectează inteligența artificială presa
Un salt în timp a fost făcut în cadrul întâlnirii Ovidiu Zanfir care a explicat cât de afectată este presa la această oră de inteligența artificială, poate mai mult decât în alte domenii. Și a lansat întrebări deocamdată fără răspuns. Cine are nevoie de introducerea inteligenței artificiale în acest domeniu?
De la Pamfil Șeicaru, care a pus bazele Uniunii Ziariștilor din România, în urmă cu 100 de ani, la ceea ce se întâmplă astăzi, este o cale de la Pământ la Lună, am putea spune. Cert este că jurnalismul tinde să se schimbe foarte mult și schimbarea a început din momentul în care presa s-a mutat aproape în totalitate în online și jurnalismul scris începe să piardă din vizibilitate. Despre aceste transformări care au cuprins mapamondul a vorbit făcând un scurt istoric Ovidiu Zanfir.
„Zona de jurnalism este atinsă foarte bine, pentru că sunt două ziare în Germania care au anunțat anul trecut concedieri masive. <Bild> și <Die Welt> au zis: să dăm oamenii afară pentru că inteligența artificială generează știri. Cum adică să generăm știri? Să facă un calculator munca unui redactor care merge pe teren? Își ia informația de la sursă tot cu ajutorul tehnologiei, cu camere de supraveghere și dacă e vorba de sport, vezi meciul și faci știrea. Dacă e vorba de învățământ, îți iei rezultatele dintr-un discurs sau comunicat de presă etc. Patronii de presă au mai zis: mai bine plătesc o aplicație de genul acesta decât să plătesc 10.000 de oameni să facă ceea ce poate să facă calculatorul în câteva secunde. S-a ajuns la performanțe uluitoare. Există o aplicație care face câteva mii de articole în câteva secunde. S-a investit mult în aplicație. De aceea, ce vom vedea pe online în următorii ani, foarte posibil să fie generat de un calculator și să nu mai fie în spate un redactor care găsește sursa, gândește ceea ce trebuie să transmită mai departe. Lipsa de aprofundare a informației livrată de calculator devine principala problemă în a lua atitudine”, și-a exprimat acesta îngrijorarea.
El a continuat enumerările pornind de la MSN, acel portal de știri realizat de Microsoft despre care spune că nu mai are nicun angajat și folosește numai știri bazate pe inteligența artificială, la revista „Forbes”, despre care spune că și-a făcut propria aplicație de inteligență artificială și o folosește pentru a realiza informații brute sau pentru a da titluri.
Și lista enumerărilor continuă. „Bloomberg”, a spus acesta, a făcut o aplicație cyborg; mai departe povestește că „The Guardian”, „Associated Press” și „Reuters” au început să folosească inteligența artificială, o decizie venind pe baza experienței celorlalți. „Unde se va opri?”, se întreabă retoric Ovidiu Zanfir.
A apărut și „Midjourney”, amintește Ovidiu Zanfir, un AI, o platformă care face fotografii. „Dai o comandă: vrei să vezi un iepure roz într-un câmp de maci. El o crează. Este o excludere a fotoreporterilor care merg pe teren pentru a surprinde realitatea”.
O scurtă istorie a presei buzoiene
O scurtă prezentare a istoriei presei buzoiene a fost realizată de Stan Brebenel , președinte al filialei buzoiene a UZPR, care a avut o intervenția canalizată pe două direcții: „Publicații buzoiene în perioada interbelică” și „Testamentul jurnalistic a lui Pamfil Șeicaru”, pe care l-a găsit în istoria presei românești.
„M-am oprit la perioada interbelică, deoarece jurnașiștii buzoieni l-au avut ca model pe Pamfil Șeicaru”, a spus președintele filialei buzoiene a UZPR. El a amintit în discursul său de premiera pe care o deține Buzăul în domeniul jurnalistic, respectiv faptul că publicația religioasă „Vestitorul bisericesc” a apărut la 7 ianuarie 1839 sub îndrumarea lui Dionisie Romano și este prima gazetă religioasă ortodoxă din Țara Românescă. Prin urmare tipăritura de la Buzău este prima publicație care a apărut pe aceste meleaguri.
Acesta a explicat faptul că publicațiile au atins toate domeniile de activitate. Astfel și-au făcut apariția publicații ale partidelor politice, independente, ale corpului didactic, publicații de cultură, a demobilizaților, a Seminarului Teologic, a personalului sanitar, a elevilor de liceu și de gimnaziu etc.
„Titlurile unor publicații spun multe. Amintesc câteva: <Drapelul>, <Munca intelectuală>, <Gazeta satelor>, <Foaia Râmnicului>, <Liberalul>, <Apărătorii ai patriei>, <Coasa>, <Muguri>, <Steaua poporului>, <Lăstarul>, <Vocea Buzăului>, <Brazda>, <Informatorul>, <Ideea națională>. În 1927 în noiembrie apare la Buzău în număr unic organul independent de critică și informații <Opinia>. Imediat după revoluție, ziaristul Corneliu Ștefan realizează cotidianul <Opinia>, care apare și asrtăzi”, a făcut Stan Brebenel o enumerare succintă a publicațiilor.
O scurtă istorie a făcut și Mihai Goia, profesor asociat, care a venit în fața elevilor cu un teanc de cărți reprezentând bibliografia referatului pe care l-a prezentat, oferind un exemplu despre modul în care trebuie să se documenteze un subiect. „Vreau să pun în evidență activitatea bibliotecii pentru că, uitați, biblioteca face legătura între cititor și carte. Eu, aceste cărți nu le-am găsit pe Internet. Sunt cărți despre exilul lui Pamfil Șeicaru. Exilul începe acolo unde există dictatură. Începe prin 1938 odată cu dictatura lui Carol al II-lea. Are loc rebeliunea legionară în 1940, când mulți legionari, în frunte cu Horia Sima, fug în Germania”, a spus Mihai Goia.
