FOTO | Povestea hasdeienei care se întoarce la Buzău să facă Neurologie de top

În dimineața de 8  ianuarie 2025, cu pași hotărâți, buzoianca Mădălina Popescu, a pășit pe holurile Spitalului Clinic Colentina din Capitală, unde urma să înceapă una dintre cele mai frumoase, dar și provocatoare etape ale vieții sale, aceea de medic rezident. A făcut acest lucru cu emoția unui nou început în suflet, dar și cu siguranța că tot ce a construit  până acum a pregătit-o pentru această clipă. Cu doar câteva luni în urmă, examenul pentru rezidențiat o așezase în elita primilor 100 de tineri medici din țară. Ea a obținut un punctaj aproape perfect,  și șansa de a-și urma pasiunea pentru Neurologie dar și șansa de a  lucra, în următorii cinci ani, alături de medici inspiraționali, precum dr. Mujdaba-Elmi Ayghiul și Oana Morari, două modele care îi vor ghida pașii într-un domeniu atât de vast și fascinant. Povestea acestui parcurs remarcabil a început cu ani în urmă, la gimnaziu, la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” și apoi la liceu, la Colegiul Național „B.P. Hasdeu”.

Încă din gimnaziu, Biologia i-a deschis un univers fascinant. Cu sprijinul profesoarei Cristina Iaru, care i-a insuflat dragostea pentru „științele vieții”, a început să participe la olimpiade. În clasa a VII-a, a obținut locul patru pe țară și prima sa mențiune. Acela a fost momentul în care a înțeles că pasiunea și munca pot deschide uși spre rezultate extraordinare. În liceu, sub îndrumarea doamnei profesoare de Biologie  Madi Mocanu, drumul său academic a devenit și mai clar. Mărturisește că susținere deosebită a avut și din partea profesoarei de Chimie Viviana Gaitanovici. Aceea a fost o perioadă de alegeri importante pentru ea, cum ar fi momentul în care a trebuit să decidă între Biologie și Chimie, calificându-se la olimpiadă la ambele materii în același an. În clasele a IX-a și a X-a, a optat pentru Chimie, dar în clasele a XI-a și a XII-a s-a întors la prima dragoste, Biologia. Perseverența sa a fost răsplătită cu locul III pe țară doi ani consecutivi.

Admiterea la facultatea de Medicină a fost doar o altă etapă firească pe acest traseu plin de reușite. Intrând prima la facultate, în anul I, ca olimpică și cu nota 10 la Bacalaureat, a început studiile cu încrederea că aceasta era calea potrivită. Își amintește cu emoție discursul ținut la începutul primului an universitar, un moment care i-a dat aripi și siguranță.

Anii de facultate nu au fost lipsiți de provocări. În primul an, Mădălina Popescu s-a simțit onorată să facă echipă cu fosta ei profesoară din Hasdeu, Madi Mocanu, pentru a realiza o culegere cu teste pentru admitere la facultatea pe care a absolvit-o acum.

Fiecare lucrare prezentată, fiecare temă studiată pentru a o susține în fața colegilor a fost o lecție în sine. „Am înțeles că responsabilitatea de a explica un subiect altora te obligă să îl înțelegi în profunzime”, spune ea, după ce profesoara de Biologie îi permisese să predea câteva lecții elevilor mai mici, de clasa a IX-a. Apoi, la Facultate, participarea la work-shop-uri, atât ca student, cât și ca trainer, i-a oferit ocazia să își dezvolte abilitățile de lucru în echipă, o componentă esențială a muncii în spital.

Apoi, cei șase ani au trecut și a venit și ziua absolvirii Facultății de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București, pe care mărturisește că nu o va  uita niciodată. Când rectorul, prof. univ. dr. Viorel Jinga, i-a declarat pe toți absolvenți, lacrimile pe care le ținuse în frâu până atunci i-au țâșnit din ochi. Erau lacrimi de bucurie, de mândrie, dar și de recunoștință pentru toți cei care o sprijiniseră pe acest drum.

Acum, ca proaspăt medic rezident, își privește viitorul cu aceeași determinare. Fiecare zi petrecută în spital, alături de colegi și pacienți, este o oportunitate de a învăța și de a crește. Parcursul său rămâne un exemplu viu al puterii visurilor și al muncii susținute, o poveste care demonstrează că, atunci când îți urmezi chemarea, nimic nu este imposibil. Am vrut să știm în ce direcție va duce drumul ei după perioada de rezidențiat. Ne-a povestit într-un scurt interviu că va veni acasă,  adică la Spitalul Județean Buzău.

Reporter: Care au fost primii pași către  descoperirea pasiunii?

Mădălina Popescu: Pentru mine, totul a început la o oră de Biologie, în clasa a VII-a, la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret”. Doamna profesoară Iaru ne-a întrebat simplu: „Ce este neuronul?”. Mie întrebarea aceea mi-a deschis o lume întreagă. Mi-am dat seama atunci că vreau să aflu totul despre creierul uman, despre mecanismele fine care ne definesc gândurile, emoțiile și personalitatea. Din acel moment, Neurologia a devenit obiectivul meu.

Rep.: Care au fost mentorii  tăi pentru admiterea la Medicină?

M.P.: În liceu, am avut norocul să învăț de la profesori extraordinari, cum ar fi doamna Madi Mocanu, care mi-a insuflat dragostea pentru Biologie și doamna Viviana Gaitanovici, de la care am învățat să văd Chimia în tot ce mă înconjoară. La olimpiade am experimentat ce înseamnă să depășești limitele proprii. De fapt, în clasa a VII-a am luat prima Mențiune la nivel național, iar în liceu, am fost constant premiată. Doi ani la Chimie și doi  la Biologie. Alegerea între Chimie și Biologie la olimpiadele naționale a fost grea, dar, în cele din urmă, Biologia a câștigat, iar în clasele a XI-a și a XII-a am urcat pe podiumul național la Biologie. Acum, privind în urmă, sunt recunoscătoare mentorilor mei, care  m-au ajutat să cresc.

Rep.: Facultatea de Medicină și Clubul „Walter E. Dandy Neurosurgical Club, Romania” sunt locurile unde pentru tine pasiunea a prins aripi!

M.P.: Când am intrat la Facultatea de Medicină pe olimpiadă și cu media 10 la Bacalaureat, am știut că mă aflu pe drumul potrivit. Însă, provocările nu s-au oprit aici. Am descoperit ce înseamnă să rămâi motivată într-un mediu competitiv, să găsești frumusețea în Anatomie, Biologie și toate științele care construiesc baza Medicinii.

Este adevărat că un moment important în formarea mea l-a reprezentat implicarea în Clubul „Walter E. Dandy Neurosurgical Club, Romania”, dedicat Neurologiei și Neurochirurgiei, înființat și coordonat la nivel internațional de prof. Saleem Abdulrauf din Statele Unite ale Americii. În anul III de facultate, m-am înscris ca voluntar în Departamentul științific. În anul IV am devenit secretar general, iar în anul V am fost președintele clubului. Am avut ocazia să organizez workshopuri și să prezint teme complexe în fața colegilor. Experiența aceasta m-a responsabilizat enorm, dar, mai presus de toate, m-a învățat ce înseamnă să împărtășești cunoștințele tale cu ceilalți.

Rep.: Cât de mult te-a ajutat voluntariatul?

M.P.: Voluntariatul este un pas foarte important în a-ți da seama dacă îți place cu adevărat un domeniu, o specialitate sau nu. Ai foarte mulți oameni pasionați în jurul tău și poți să discuți anumite teme, poți să dezbați, poți să afli mai multe. Este o motivație în plus să mergi acasă și să citești în plus, chiar dacă ești obosit. Îi vezi pe cei din jurul tău că au citit și asta te motivează și pe tine mai mult. Cele mai frumoase momente au fost acelea în care am văzut sute de studenți adunați, toți pasionați de Neurologie, discutând de la egal la egal despre ceea ce iubim cu toții. Această energie m-a inspirat să coordonez în prezent activitățile unui nou club de Neurologie și Neuropediatrie.

Lucrez pentru a mă dezvolta, de a face cercetare în Neurologie. Am început să scriem articole științifice, să formăm grupuri de studiu și să  ne gândim că vom putea publica articole în reviste internaționale de specialitate. Avem mentori minunați care ne îndrumă, iar dorința mea de a continua să învăț și să explorez este mai vie ca niciodată.

Rep.: Cum ai decis revenirea acasă și ce planuri de viitor ai?

M.P.: După ani de studiu, am revenit acasă, la Buzău, unde am semnat un contract. Am cunoscut echipa extraordinară de la Neurologie din Spitalul Județean, iar atmosfera de aici m-a făcut să mă simt imediat integrată. Este o muncă dificilă, dar plină de satisfacții, mai ales atunci când vezi impactul pe care îl ai asupra vieților oamenilor.

Mi-ar plăcea să mă specializez și în Neuropediatrie, pentru a oferi continuitate pacienților care trec de la copilărie la vârsta adultă, o problemă reală în sistemul medical actual. De asemenea, pasiunea pentru legătura dintre Neurologie și Neurochirurgie mă atrage enorm. Visul meu este să pot gestiona cazuri complexe, să lucrez cu pacienți care au nevoie de intervenții chirurgicale, dar și de un diagnostic neurologic precis. Sunt  fericită pentru șansa de a-mi trăi visul, aici, acasă, în Buzău.

Rep.: Cât de mult contează echipa în care lucrezi?

M.P.: Contează echipa. A contat că am făcut practică în Spitalul Județean Buzău și am văzut ce echipă frumoasă este pe secția de Neurologie. Am făcut practică și în spitalele din București pe Neurologie și peste tot am dat numai  de echipe frumoase și mi-a confirmat faptul că Neurologia este domeniul pe care vreau să activez în continuare. Contează și deschiderea spitalului către medicii de pe secție; sunt foarte multe investigații paraclinice care se pot face și contează să ai disponibile aparatele necesare. Contează să ai un ecograf performant cu care să vezi foarte bine vasele craniene. Contează să ai un EEG (electroencefalograf, n.r.) foarte bun, un EMG (electromiograf, n.r.) pentru eletromiografie; cred că și acesta este un punct  important.

Rep.: Drumul tău profesional este construit pe empatie și dorința de a ajuta!

M.P.: Medicina nu este doar o profesie, este un mod de a trăi. Iar eu am ales această cale pentru că vreau să ajut oamenii, să le ofer speranță și să fac o diferență în viețile lor. Învăț în fiecare zi cât de important este să fii empatic, să știi să asculți și să vezi dincolo de cuvinte. Neurologia este o specialitate în care, chiar dacă sunt aceste investigații paraclinice, până la urmă examenul clinic este central; medicul poate să pună  un diagnostic și să  examineze pacientul foarte cuprinzător.