Carmen Poenaru, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, a Asociației Europene a Artiștilor, a Clubului UNESCO, a Asociației Femeilor Creatoare în Artă Plastică din România, președintă a filialei UAP Bacău începând cu anul 2016, un artist plastic desăvârșit, cu recunoaștere internațională, a făcut popas la Buzău pentru a vernisa, împreună cu președintele filialei buzoiene a UAP, Valeriu Șușnea, o expoziție duplex, intitulată „Contact Art”. Cei doi președinți de filiale UAP au avut și calitatea de curatori ai expoziției care a fost deschisă în prezența colegilor artiști plastici buzoieni și băcăuani.
Duplexul pictural Buzău-Bacău are câteva ediții în spate, anul acesta reluându-se practic o tradiție care are la bază prieteniile pe care le construiesc artiștii plastici ca un pod între cele două filiale. „Proiectul nu a fost inițiat de mine. A fost inițiat în urmă cu 15 ani; au fost trei sau patru ediții, după care a intervenit o pauză. Eu sunt președintele filialei UAP Bacău din 2016 și, așa cum a spus și Valeriu Șușnea, ne știm de multă vreme; am participat la câteva tabere de creație la Buzău, la Sărata Monteoru am fost, și au mai fost două tabere, una vara, una iarna, aproape de Mănăstirea Ciolanu”, își amintește artistul plastic Carmen Poenaru începuturile colaborării cu filiala buzoiană.
Tradiția frumoasă a fost construită pe lucrurile în comun pe care le au cele două filiale. Și aici președinta UAP Bacău amintește de viziunile comune care converg în aceeași direcție ale celor două filiale. „Când se întâlnesc oameni care au o viziune optimistă cu tot ce se întâmplă în jur, cu mult, cu puțin, cu ce au, și reușesc să creeze un spațiu cultural și reușesc să creeze o stare de emulație creatoare, este firesc ca acei oameni să se întâlnească și să poată comunica între ei și să se înțeleagă unii pe alții și să își dea o mână de ajutor la nevoie”, spune Carmen Poenaru, care a consolidat această legătură punând umărul alături de președintele UAP Buzău pentru a obține reprezentare în Senat. „Avem o legătură și cu Uniunea: reprezentarea în Senat (Senatul Uniunii Artiștilor Plastici, n.r.). Regulamentul Uniunii prevede că pot fi reprezentate în Senat filialele care au 100 minim de membri. Într-
adevăr, sunt filiale mari, precum Clujul, Timișoara, Iașul, care au 300-400 de membri. Nu este cazul nostru. Am calculat cu Valeriu (Șușnea, n.r.) că 40 de la Buzău și cu 60 de la Bacău înseamnă numai bine 100 și avem și reprezentare în Senat. Și colaborăm foarte bine pe partea aceasta, pentru că dacă eu nu pot merge, merge Valeriu. Dacă el reprezintă interesele filialei lui, interesele filialei lui sunt și interesele filialei mele, pentru că este vorba despre artă, este vorba despre aceleași probleme pe care le avem de rezolvat, despre aceleași probleme care trebuie puse la punct. Este o înfrățire foarte bună, decât să nu avem niciun reprezentant, mai bine o reprezentare”, a explicat Carmen Poenaru.
Pictorița băcăuană a acceptat să ne introducă în universul său artistic, unde capătă culoare toate experiențele sale personale, punctul de pornire, inițiatic, fiind India, o influență care va rămâne toată viața întipărită în creația sa și care are rezonanță asupra sa.
În India s-a descoperit ca artist
„Povestea vieții mele este India, pentru că acolo eu m-am descoperit ca artist. Acolo am învățat să pictez. Nu am luat lecții cu vreun profesor, dar India este culoare și, odată ajunsă acolo, <am uitat> ce înseamnă griurile. Eram un colorist și înainte, dar aveam blocaje. Eu am terminat și Liceul de Arte și Facultatea de Arte și în școală sunt anumite reguli. Acolo, în India, au căzut toate ca un castel de cărți și mi-am dat seama că nu există regulă atât timp cât poți crea armonie din orice și nu trebuie neapărat să lucrezi cu griuri, pentru că asta este dogma; pot să stea culorile unele lângă altele fără să fie țipătoare și fără să urle într-un alt context dacă știi să le dozezi într-un anumit fel”, și-a amintit Carmen Poenaru.
În India a ajuns cu o bursă pe care a obținut-o în urma unei competiții acerbe. Ea a fost unul dintre cei doi artiști plastici selectați din 2.000 de candidați. Poate și din acest motiv ea consideră că această perioadă petrecută în India, care i-a fost benefică și ca dezvoltare spirituală, nu numai un antrenament vizual, a fost cumva și mâna destinului. „Eu cred în destin. Nu ajunge nimeni undeva dacă nu îi este destinat. Eu am avut această șansă. Probabil că trebuia să ajung acolo pentru dezvoltarea mea, și umană, și artistică. Am câștigat o bursă UNESCO la Paris, în 1995. A fost o concurență mare. Ei mi-au spus. Numai pentru India au fost depuse peste 2.000 de dosare și am câștigat numai doi. Eu și un artist ceramist din Lituania am fost cei doi selectați. Așa am ajuns cu o bursă într-un centru internațional UNESCO, Sankriti Kendra, la 40 de kilometri de New Delhi. Eu am câștigat această bursă la vârsta de 31 de ani. Cam pe ultima sută de metri, pentru că acolo este o pepinieră de artiști tineri, aceste burse fiind pentru cei cu vârstă până în 35 de ani”.
De aici și până la afirmarea internațională nu a fost decât un pas. Cum s-a petrecut acest lucru, ne povestește Carmen Poenaru, care explică și importanța rezidențelor pentru artiștii tineri, dar și pentru țările din care ei provin. „Aceste rezidențe sunt importante pentru că oamenii de cultură, galeriștii, caută artiști noi, caută artiști tineri, cu 
viziuni noi, în aceste pepiniere UNESCO, unde ajung tineri foarte talentați. A fost norocul meu, pentru că am avut ocazia să cunosc și să colaborez cu galeria de artă care aparține nepotului lui Rabindranath Tagore, cunoscutul cineast Sharmila Tagore, care realizează documentare despre India într-un anumit fel. Are și o revistă de artă care este cea mai importantă în toată țara, <Art and Deal> și care colectează între paginile ei toate evenimentele importante din toată India; cele mai importante evenimente le găsești în această revistă care apare lunar. La vremea respectivă erau 110 galerii de stat în New Delhi și peste 300 particulare. India investește foarte mult în știință, cultură, în galerii, în artă și nu numai artă modernă, ci și craft. Sunt centre de cercetare în toate domeniile și sunt galerii de stat. Am și avut o expoziție în 2001, în India, cea mai mare; un etaj întreg, cam 2.000 metri pătrați de galerie. Atunci am participat și la trienală; am reprezentat România la trienala de la New Delhi la cea de-a 10-a trienală și am fost invitată apoi în Madras la simpozionul acestei trienale, într-un context interesant, cu artiști din Japonia, China, Oman, Austria, America, o întreagă echipă și am lucrat la un colegiu de renume artistic din Madras și toate lucrările le-am donat pentru că în acel an s-a întâmplat o nenorocire în India a fost un cutremur foarte mare. Colaborarea mea cu India datorită acestei burse care mi-a deschis poarta Orientului și poarta Europei. Am plecat cu expoziții în Europa prin India. Am avut un parcurs invers. Toată lumea pleacă spre Europa, toată lumea vrea la Paris, toată lumea vrea la Viena. Eu am plecat întâi în Orient și apoi de acolo am pornit spre Occident. Marile galerii din Europa colaborează foarte bine cu India. Toate casele mari de modă își au acolo atelierele ascunse pe te miri unde; sunt împrejmuite cu gard de sârmă, cu un regim foarte strict. Nimeni nu vede ce se lucrează acolo. Nu se divulgă secretele noii colecții. Cei care lucrează acolo au case, cantină absolut tot. Pentru toate paradele de modă casele de modă lucrează în India”, povestește Carmen Poenaru.
La Buzău a ajuns în taberele organizate de președintele Filialei UAP, Valeriu Șușnea, dar și la Bienala „Ion Andreescu”, unde a fost și premiată.
Picturile au o memorie a timpului și a locurilor buzoiene
A contribuit prin lucrările pe care le-a lăsat la Buzău în urma taberelor de creație la care a participat la imortalizarea istoriei locurilor, surprinzând în diferiți ani niște obiective care suferă și ele o transformare. O adevărată memorie a locurilor și a timpului. „Venirea mea în aceste tabere a fost în ani diferiți și la distanțe între ele, iar eu sunt un artist foarte mobil. Dacă le-am avea în față lucrările realizate aici, la Buzău, veți vedea că în fiecare tabără am lucrat altceva. Am avut documentări care au fost la Vulcanii Noroioși, la Așezările Rupestre. Am preluat elemente și inspirația de acolo. Când am fost la Sărata Monteoru am preluat Casa Monteoru. Adică am surprins ce m-a impresionat, lucrurile care mi-a atras atenția și le-am folosit ca elemente în pictură. Din acest motiv, ele nici nu seamănă, pentru că sunt tratări diferite. De asta și lucrările sunt diferite de la o tabără la alta. În plus sunt teme diferite. Valeriu nu ne-a impus temele, dar într-un fel sau altul ne-am legat de temele unde am fost. Am învățat foarte multe pentru că el este <un ghid> formidabil. Probabil că și faptul că este profesor și permanent învață pe cineva, face din el un ghid turistic de documentare extraordinar. Este foarte frumoasă zona de aici”, rememorează Carmen Poenaru lucrările realizate la Buzău.
Anul trecut, la invitația președintelui UAP Buzău, Valeriu Șușnea, a avut bucuria să deschidă expoziția „Shalimar” aici. Ea a fost deschisă în noiembrie anul trecut la galeria Alfa Bacău, după care a poposit la Buzău. „Sala (n.r., „Ion Andreescu”, etaj) este foarte generoasă și mă ajută tot ritmul acesta al pereților, pentru că am putut să o panotez exact așa cum am dorit. Expoziția s-a numit <Shalimar – grădina iubirii>. La prima vedere cine intra și la primul contact vizual cu expoziția, imediat se gândea că este vorba despre flori. Era vorba de o anumită energie pe care toate lucrările puse unele lângă altele într-un anumit fel și după un anumit fir roșu trebuiau să transmită o stare de bine, de iubire, de compasiune, de tot ceea ce înseamnă energie bună, creatoare și dătătoare de viață. Acesta a fost proiectul”, mărturisește Carmen Poenaru.
În expoziția de grup care a fost vernisată are o singură lucrare. A participat cu această lucrare despre care ne spune că este nonfigurativă și care face parte din tema viitoarei sale expoziții personale despre care nu a dorit să detalieze de pe acum oferindu-ne doar data de dedline. „Va avea loc în martie anul viitor”, a precizat artistul plastic băcăuan.
