Cultură

FOTO | Povestea Hotelului „Coroana” și a ctitorului său

Este vorba despre Sava D. Gerota, farmacist, politician, animator cultural, filantrop, născut în orașul Craiova la 5 decembrie 1881, fiu al preotului Dimitrie Constantin Gerota de la Biserica „Sfântul Ilie” din Craiova și al Mariei Gerota. Familia era originară din Macedonia, dar numele de Gerota provine de la cel al localității Gioroc, unde bunicul patern era tot preot. Sava este fratele mai mic al profesorului și medicului Dimitrie Gerota (1867-1939), radiolog și urolog, membru cores­pondent al Academiei Române, al cărui nume îl poartă azi un spital din București.

Urmează studiile primare și secundare în orașul natal, iar în anul 1907 a absolvit Facultatea de Medicină, secția Farmacie, obținând titlul de licențiat în Farmacie. În timpul studiilor a făcut practica în diferite farmacii. Se stabilește la Buzău în anul 1909, devenind proprietar farmacist prin cumpărarea farmaciei „La Vulturul Alb”, din Strada Târgului, deținută în anul 1880 de către Adolf Weber (înființată în anul 1838  de Mathias Boroskay – prima farmacie din Buzău). În anul 1923, farmacia a fost închiriată lui Lazăr Constantinescu. A fost împroprietărit în 1924 cu lotul nr. 561 din cartierul Regele Ferdinand I (23 August, actualmente N. Titulescu).

În 1920 era membru al Organizației Buzău a Partidului Conservator Democrat. A fost inspector gene­ral farmaceutic onorific al județelor Brăila, Buzău și Râmnicu Sărat, pentru farmacii, drogherii și întreprinderi comerciale ce debi­tează în mod ilicit substanțe medicale, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost mobilizat cu gradul de colonel-farmacist, comandant al Spitalului de Zonă Interioară nr. 177 de la Buzău.

La 15 august 1932, împreună cu avocații Gh. Teișanu, G. Marinescu, V. Popescu, C. Tegăneanu, Gh. Pliniceanu  ș.a., a înființat și a condus, ca președinte, Societatea de Binefacere și Ajutor „Coroana”, cu sediul în str. Regele Carol al II-lea (Unirii), nr. 100. Scopul acesteia era de ai atât ajuta pe cei săraci, cât și pe copiii de negustori, ca să deprindă operațiunile de comerț. Fondurile urmau să fie obținute din încasările de la serbări și jocuri distractive, dar și din donații. A colaborat la revista „Neamul Românesc”, fondată de Nicolae Iorga la 10 mai 1906, iar dintre scrierile sale amintim: „Principii de politică națională” (Cernăuți, 1919), „Pamfletul și medio­critatea politică, ,,Imagini și cugetări duminicale”

Familia sa a fost, până în ianuarie 1944, proprietara complexului imobiliar (ridicat după planurile arhitectului Alexandru Rădulescu), în care funcționa și Hotelul „Coroana”, inaugurat la 27 octombrie 1927 (unde în anii 1940-1942 a fost instalată și Prefectura județului, mutată aici după degra­darea localului propriu, avariat în urma cutremurului din noiembrie 1940), vândut în ianuarie 1944 unui întreprinzător din Ploiești. Până la acel cutremur, Prefectura a funcționat într-o clădire aflată în  perimetrul actualului parc de lângă Biserica „Banu”, iar după 1944, în Palatul Comunal.

Din presa vremii aflăm că „Duminică, 22 noiembrie 1931, ora 11, la parterul Caselor Gerota (ceea ce înseamnă că familia locuia în același imobil, n.r.), s-a vernisat expoziția de pictură, desen și acuarelă a pictoriței Eleonora Codreanu-Dobrovici (profesoară de desen originară din Bârlad, soția prim-procurorului Gheorghe Dobrovici din Buzău, n.r.)”.

Hotelul „Coroana” func­ționa în spațiul care este vizibil , restul fiind prăvălii diverse, iar în clădirea adiacentă, cu spații comerciale la parter (după 1950, magazin alimentar), cu locuințe la etajele I-III (demolate după 1961, în cadrul proiectului de sistematizare a  zonei centrale).

După decesul său (1941), urmașii lui Sava Gerota au reușit să vândă proprietatea, în 1944, unui întreprinzător din Ploiești, fiind apoi preluată de autoritățile locale, care au dispus ca în camerele fostului hotel să funcționeze Casa Raională de Cultură (mutată mai târziu în clădirea unde funcționează acum Muzeul Județean). În locul a- limentarei a funcționat o vreme biblioteca cooperației meșteșugărești și tot în acest imobil, la parter, în partea dinspre blocuri, unde în prezent se află o casă de pariuri și un restaurant „Sophia” (cuvânt care, sigur, nu provine din limba greacă) au funcționat, până în anul 1975, când s-a hotărât înființarea Hotel „Buzăul” (HB), Secția pentru Copii și Secția Muzicală ale Bibliotecii Județene. Sala în care se desfășurau activitățile și audițiile Secției muzicale primise numele „Odeon” și era separată de Secția pentru Copii. A mai fost și o cofetărie care se numea „Li­liacul” în acelașii spațiu în care funcționează acum Cofetăria „Coroana” (HC). După demolarea sediului Muzeului Județean din strada Unirii nr. 145, aici au avut birouri de lucru și muze­ografii acestei instituții.

A fost construită din beton mozaicat, cu armă­tură solidă, după o rețetă nouă la acea vreme, rezis­tând mai multor provocări, printre care un război mondial, două cutremure puternice și o tentativă de demolare, a ajuns din nou în proprietate privată după 1989, funcționând parțial de atunci ca hotel. În  2018 este scos la vânzare.

Foto 2

În imagine (Foto 2) se văd sala „Moldavia” și actualul Seminar „Chesarie Episcopul”, clădire construită în anul 1932, preluată în 1949 de Școala de Cooperație; restituită după 1990; în dreapta, parte din Palatul Comunal (1899-1903).

Foto 3
Foto 3

În această imagine (Foto 3), ce datează din anul 1938, o splendidă panoramă ne prezintă parcul din stânga, clădirile de pe Strada Târgului, turlele Bisericii „Sf. Îngeri”, trăsuri, „mașini de piață” (taxiuri), bulevardul I.C. Brătianu, cu casa ce a aparținut familiei celebrului jurnalist Pamfil Șeicaru, Palatul de Justiție (1909-1912), către Spitalul de Chirurgie „I.C. Brătianu”, dat în folosință la 1 aprilie 1896.

Fiul lui Sava Gerota, Dumitru (10 noiembrie 1913 – 1989) născut în Buzău, a absolvit Facultatea de Farmacie din București (1935). Din 1936 lucrează la Farmacia „Vulturul Alb” a tatălui său, pe care o preia după decesul acestuia. S-a implicat în ajutorarea spitalelor militare de zonă interioară, organizate la Buzău în 1941-1942, fiind decorat pentru promptitudinea și generozitatea cu care a efectuat apro­vizi­onarea cu medicamente. Radiată la 15 ianuarie 1944, este din nou înregistrată la Camera de Comerț și Industrie, dar în 1949 farmacia sa din strada Cuza Vodă    nr. 36 este naționalizată, devenind Farmacia de stat nr. 1, între farmaciști fiind și Elena (Ileana) Sătcoianu. Sora sa, Paraschiva, a absolvit Facultatea de Farmacie în anul 1934, între 8 noiembrie 1936 și aprilie 1949, a lucrat la farmacia tatălui și apoi a fratelui său geamăn.

Articole similare