FOTO | Politehnistul buzoian Vlad-Constantin Lungu-Stan, șef de promoție cu 10 la Automatică: „Peste zece ani mă văd în țară, muncind”

Buzoianul Vlad-Constantin Lungu-Stan a fost declarat șef de promoție al Facultății Automatică și Calculatoare de la Universitatea Politehnică București, fiind absolvent cu media 10. În acest moment i s-a împlinit un vis pe care îl avea de pe băncile Școlii generale „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu”, când a devenit pasionat de Matematică sub bagheta profesoarei Gabriela Toader, vis care s-a conturat tot mai mult după ce a luat contact cu profesorii Colegiului  Național „B.P. Hasdeu”, când a  intervenit pasiunea pentru Informatică. Drumul lui nu se oprește aici, pentru că va continua să se specializeze, fiind înscris la un master care va începe din toamna aceasta. Despre drumul către facultate, anii de studenție, profesorii care i-au fost sprijin către profesia dorită, dar și despre planurile sale de viitor, Vlad-Constantin Lungu-Stan a povestit într-un interviu pentru cititorii ziarului OPINIA.

 

Reporter: Se spune că  fiecare om este suma oamenilor care trec prin viața lui și a experiențelor pe care le acumulează. Unul dintre oamenii care au trecut prin viața ta și care și-a pus amprenta este profesoara Gabriela Toader. Mai sunt și alți profesori care au contribuit la decizia ta privind profesia aleasă?

Vlad-Constantin Lungu Stan: Doamnei Toader îi mulțumesc pentru tot timpul și toată grija pe care mi le-a acordat. Fără dumneaei cred că nu aș fi reușit vreodată să ajung aici. Dumneaei mi-a insuflat pasiunea pentru matematică. Cu siguranță, aici se adaugă domnul Postelnicu, care mi-a fost profesor de Geografie, și nu numai, pot spune că a fost și un ,,profesor de viață”. Mi-a dat o grămadă de sfaturi.

Alt profesor remarcabil este domnul Sebastian Popescu, profesorul meu de engleză, cu care m-am înțeles extraordinar și care m-a ajutat să mă dezvolt frumos pe această direcție, astfel încât am reușit să obțin cu dumnealui Certificatul Cambridge nivelul C2, cel de vorbitor nativ. Doamna dirigintă din liceu, doamna profesoară de matematică Țîrlea, m-a ajutat să evoluez  pe latura de Matematică, pentru a putea să ajung la facultatea pe care mi-am dorit-o și la care știam că vreau să ajung încă din generală.

R.: Ce materii îți plăceau în liceu? Care dintre materiile de care erai pasionat au continuat și în facultate?

V-C L-S.: Am absolvit Colegiul Național „B.P. Hasdeu”, la secția Matematică-Informatică Bilingv engleză. Acolo am vrut să ajung, pentru că îmi plăceau încă din gimnaziu atât Matematica, cât și Limba engleză. Îmi plăcea și Informatica, doar că la liceu era Matematică-Informatică. Erau combinate foarte bine și cu Engleza și am știut din start că acela va fi profilul meu pe care voiam să merg.

În facultate am ajuns la Balcaniada de informatică, care s-a ținut în România, în toamna anului 2019, înainte de pandemie. La olimpiada de studenți am ajuns la faza pe Sud-Estul Europei. Am fost într-una dintre cele trei echipe care au participat din partea Universității Politehnica. La faza națională obținusem locul al V-lea. Am obținut mențiune pe țară. Acest loc ne-a oferit și locul pentru Olimpiada pe Sud-Estul Europei.

R.: Ce hobby ai avut în liceu?

V-C L-S.: Hobbyurile din liceu au fost drumețiile pe munte, în general foarte multă mișcare. Mi-a plăcut să călătoresc și să descopăr țara noastră, care are destul de multe de oferit.

R.: Se mai păstrează  acum ceva din planurile tale de liceu?

V-C L-S.: Planul principal a fost să merg pe domeniul real în continuare, mai ales pe partea de programare și îmi urmăresc domeniul. Am știut că trebuie să merg la Facultatea Automatică și Calculatoare după ce am scris  primele programe de informatică, în clasa a V-a.  Mi-am zis atunci  că mi se parte interesant să văd, în continuare, care sunt oportunitățile. Și cele două facultăți apropiate de Buzău la care puteam să merg  erau Politehnica și Universitatea. Am ales Politehnica pentru că am considerat că îmi oferă o pregătire mai completă. Nu faci doar programare, așa cum faci la Universitate, și nu te concentrezi pe partea strictă de curs și formală de matematică, ci devii inginer, fiind aprofundată partea puternic aplicativă.

„Nu am fost la măriri”

R.: Cum este să termini facultatea ca șef de promoție?

V-C L-S.: Nu simt ceva special. E oarecum normal, pentru că nu a fost un scop în sine. Scopul a fost  să fac treabă bună, să dau tot ce pot, să îmi fac fiecare temă, fiecare test, fiecare examen, la fiecare să fac cât mai bine se poate. Nu conta rezultatul în sine, cât drumul până acolo, pentru că nu este important să obții o notă, ci contează cu ce rămâi. Or, cunoștințele au fost lucrurile pe care le-am vizat. Aparent asta a mers destul de bine cât să termin cu media 10 facultatea. Nu am fost niciodată la mărire de notă. Când am intrat în anul I, am intrat cu gândul să vedem ce iese. „M-am chinuit” destul în liceu. Mi-am zis că a ieșit bine și că  poate la facultate „o las mai moale”. După primul parțial la matematici avansate am văzut că am luat punctaj maxim, parțialul fiind de cinci puncte și examenul fiind la cinci puncte. Am luat cinci puncte curate, fără nicio greșeală. A venit apoi sesiunea. La primul examen am obținut nota 10. A venit al doilea examen și am obținut tot 10  și apoi examenul de Matematică, a doua parte cu domnul profesor Paul Flondor, la care am obținut cinci puncte. Dacă am început așa, până la urmă a mers bine, fără să fie nevoie de măriri.

R.: Care este rețeta succesului pentru tine?

V-C L-S.: Eu niciodată nu am stat să învăț din timpul anului. Am fost la cursuri și am fost atent. Am încercat să înțeleg ce  spunea profesorul respectiv. Atunci când nu știam ceva întrebam. Asta este foarte important. Majoritatea consideră că dacă întrebi ceva nu e bine, pentru că pare  că nu înțelegi, că ești mai prostovan; nu este adevărat! Dacă întrebi, înțelegi un lucru pe care altfel nu ar avea cine să ți-l explice. Dacă ești la curs și întrebi la momentul respectiv, totul va fi clar. Aceasta a fost rețeta succesului. Am mers la curs, am fost atent, am întrebat când era de întrebat. Cele trei zile dinainte de examen îmi erau suficiente ca să sedimentez cum trebuie informația și să mă pregătesc pentru examen. Desigur, și facultatea ajută, pentru că nu e ca altele unde se predă foarte mult și nu ai teme și teste pe parcurs. Noi am avut constant teme pe care trebuia să le rezolvăm, teme care aveau legătură cu materia. Astfel, chiar dacă nu stăteai să o înveți, tot trebuia să mai citești din când în când, și asta ajuta. Au mai fost materii cu colocvii și examene pe parcurs. Și pentru acelea trebuia să înveți și facultatea te ținea mereu în priză. Dar dacă lași totul la final, nu or să vină rezultatele.

Relevant pentru mine a fost primul seminar de matematică II, în anul I, când  domnul Alexandru Negrescu ne-a spus foarte clar: „Bine ați venit la facultate. Aici e complet diferit de ce ați făcut în liceu. Nimănui nu-i pasă de ce faceți. E doar treaba voastră și trebuie să fiți responsabili. Sunteți suficient de mari încât să știți ce vreți, așa că aveți foarte multă grijă, pentru că nimeni nu o să tragă de voi”. Sută la sută adevărat. În momentul în care treci de liceu și ajungi la facultate, trebuie să îți știi foarte clar prioritățile. Să știi ce vrei să faci cu timpul tău. Poți să te distrezi la maxim, poți să înveți la maxim, dar cel mai important este să ai un echilibru între cele două.

R.: Ce planuri de viitor ai? Vei rămâne în țară?

V-C L-S.: Să rămân în țară. Consider că putem face treabă bună și aici. Nu este nevoie să plecăm în afară, doar pentru mirajul banilor sau pentru orice alte idei frumoase care s-ar putea să nu fie adevărate. Să pleci din țară înseamnă să renunți la o mulțime de lucruri. Pentru mine înseamnă să renunț destul de mult la familie, la prieteni, la cei apropiați, să renunț la stilul de viață pe care îl am aici, care, sincer, nu e rău privind din bula noastră, a IT-iștilor.

R.: Cum stai cu prieteniile ? Este o facultate dificilă, nu este la îndemâna oricui. Ai avut timp să legi prietenii?

V-C L-S.: Faptul că am stat și am învățat așa de mult nu însemnă că tot ce trebuia să fac era să stau acasă. Am ieșit mult. Regia este unul dintre locurile cele mai plăcute, din punctul meu de vedere, din București, mai ales că aveam și parcul Poli peste drum. Îmi plăcea în liceu să mă plimb, și asta a continuat și în facultate; ieșeam mai tot timpul, mai ales cu prietena mea, și admiram tot ce avea parcul de oferit. Ieșeam cu colegii în oraș. Am avut destule momente frumoase. Am stat la cămin pentru că am vrut să am parte de viața de Regie. Petreceam timp cu colegii de cămin jucându-ne pe calculator, vorbind, dacă ne permitea timpul. Am avut multe lucruri de făcut. Am vrut să mă implic în multe lucruri. M-am implicat și în Liga studenților, în primii doi ani de facultate. În anul al III-lea, lucrurile s-au mai aglomerat și a trebuit să mă concentrez mai mult pe partea de facultate. Am întâlnit o grămadă de alți oameni, am văzut cum merg lucrurile, am făcut cunoștințe. E foarte important să știi foarte multe lucruri, să înțelegi foarte bine, să fii un profesionist, dar e foarte important și să cunoști cât mai multe persoane care, ­de­sigur, pot să te ajute în diverse situații și tu pe ele, de asemenea.

R.: Cum ai evoluat și care au fost proiectele în care te-ai implicat pe perioada facultății?

V-C L-S.: Din vara anului II am făcut internshipuri, atunci când aveam timp. Am făcut două internshipuri în anul II și în anul III. În anul III practica este obligatorie în Politehnică. Eu mi-am făcut-o încă din anul II, iar în anul III m-am dus pentru că îmi plăcea în domeniu. Am și rămas în timpul anului și în anul IV am muncit cu firma respectivă. Cu ei am făcut și lucrarea de licență.

A fost mult mai ușor decât te-ai aștepta. Facultatea noastră, presându-ne tot timpul cu teme, cu proiecte, cu concursuri interne, și grele, care cer timp și implicare, a fost mai simplu să trec în a lucra într-un proiect la o firmă. Aveam experiență cât de cât, pentru că lucrasem și în anul II. După aceea, lucrurile devin din ce în ce mai ușoare. Mulți spun că în facultate nu faci foarte multe. Dacă ești atent și selectezi părțile importante din ce spun profesorii, poți să îți formezi o bază importantă.

Profesorii au amintit, și ne-au dat sfaturi cu privire la a munci sau a nu munci din facultate. Ideea principală pe care o spun profesorii este că mai important în facultate este să te concentrezi pe studiu, nu să te angajezi, pentru că asta ar putea fi un miraj. Te angajezi repede în facultate, nu te mai duci pe la cursuri, nu te mai interesează, vrei doar să treci examenele. Numai că în acest mod poți să pierzi cunoștințe, pentru că în anii superiori încep materiile de specialitate și dacă te angajezi full-time, ceea ce este mâncător de timp pentru un student, nu o să poți să acumulezi informațiile din facultate așa cum ar trebui.

„Ar fi fost ciudat ca noi, facultate de profil, să nu facem treabă bună în online în pandemie”

 

R.: Cum a fost în pandemie?

V-C L-S.: Programul a fost dificil înainte de pandemie, pentru că, având și 12 ore pe zi la facultate, era destul de haotic, uneori cu ferestre de cel puțin două ore. Astfel că prea mult timp liber nu era. După ce terminam cu facultatea și cu temele, ieșeam cu prietenii sau mă mai jucam pe calculator. Ieșeam cu prietenii, colegii și discutam. În pandemie am stat mai mult în fața calculatorului. Pe de o parte a fost mai sănătos, pentru că nu m-am expus niciunui risc, pe de altă parte ar fi fost ciudat ca noi, facultate de profil, să nu facem treabă bună în online. Din martie anul trecut, tot timpul a fost on-line. Mie îmi place ce fac și nu m-a deranjat să stau în fața calculatorului. Asta e meseria pe care mi-am ales-o și s-a rezolvat și problema cu ferestrele din orar sau dacă mai aveam, nu conta pentru că eram oricum acasă. Cu pandemia și cu online-ul am economisit foarte mult timp, care altfel era pierdut pe drum. Mie mi-a plăcut mult în on-line pentru că am învățat la fel de bine. La facultate nu trage nimeni de tine și ori că asculți profesorul de acasă, ori că îl asculți din sală, din amfiteatru, e la fel. Și, în rest, am făcut economie de timp. Altora nu le-a plăcut din cauza dimensiunii sociale, pentru că, într-adevăr, nu ne-am mai văzut cu colegii, nu ne mai vedeam în pauze. Partea aceasta a fost mai seacă. În ultimul an, în anul IV, se aleg specializările și s-a schimbat componența grupelor. Din fericire, am avut o grămadă de cunoscuți în grupa în care am ajuns și a fost  bine și din acest punct de vedere în partea de pandemie. Eu m-am specializat în „Sisteme avansate de aplicații”, care e de fapt grafică și inteligență artificială.

R.: Acum ce urmează pentru tine?

V-C L-S.: Acum urmează masteratul. Am început de luni. Săptămâna aceasta este o săptămână în care se susține licența. S-au suprapus susținerea licenței cu înscrierea la masterat, săptămâna viitoare este examenul de intrare la masterat și, apoi, din toamnă, încă doi ani. Mai vreau să stau puțin prin facultate.

R.: Unde te vezi peste 10 ani?

V-C L-S.: Peste zece ani mă văd în țară, muncind. Nu sunt sigur acum dacă la propria firmă sau muncind la alta, într-o multinațională. Tot în domeniul inteligenței artificiale și învățare automată va fi.

R.: Dacă ai fi la un interviu pentru angajare, ce ai spune despre tine? Ce atuuri ai aduce în discuție?

V-C L-S.: Aș vorbi despre seriozitate, profesionalism, soluții rapide, eficiente și bine gândite și un dram de umor atunci când e nevoie. Și partea socială e extrem de importantă. Mai ales în domeniul nostru. Cel mai important este să știi să vorbești. E foarte important să știi să comunici cu echipa, cu persoanele din jurul tău, pentru că poți să rezolvi și singur, numai că ajungi să faci treabă mult mai repede și mult mai bine dacă vei comunica cu echipa cu care lucrezi.