FOTO | Nea Beni, omul de care buzoienii își aduc aminte la fiecare ceas

Benone Sinulescu s-a stins din viață joia trecută, la vârsta de 84 de ani, după ce în ultima perioadă a fost internat de mai multe ori în spital din cauza unor probleme serioase de sănătate. Nea Beni, așa cum îi spuneau prietenii, avea mai multe afecțiuni, dar acestea au fost ținute, o bună bucată de timp, sub control. Din nefericire, el s-a ales de ceva timp și cu o pneumonie care, într-un final, s-a dovedit a-i fi fatală. Artistul a refuzat să fie dus la spital din cauza situației medicale cu care ne confruntăm, iar organismul lui nu a mai putut lupta cu boala.

Pneumonia de aspirație este o boală care se tratează în spital, din cauza riscului mare de deces pe care-l prezintă. Pneumonia de aspirație este o formă foarte severă de pneumonie în care o parte din conți­nu­tul stomacului ajunge în plămân și îl arde.

,,A făcut o pneumonie de aspirație și s-a dus, n-a vrut să fie dus la spital, de frică, din cauza Covid-19. A murit astăzi (n.r., joi, 18 noiembrie), la orele 14.30, îl ducem la o casă mortuară, la o firmă, apoi de aici o să-l ducem la Filarmonică. Îl vom înmormânta la Eternitatea. El este în casă acum, în pat, așteptăm firma mortuară să vină, sunt distrusă de durere. Nu am nevoie de nimic, pe el înapoi nimeni nu îl mai întoarce!”, a declarat soția lui Benone Sinulescu pentru impact.ro. Artistul s-a stins din viață chiar la o zi după ce împlinise 40 ani de la căsătorie.

Solistul a mai fost la un pas de a-și pierde viața în vara acestui an, când soția lui l-a găsit leșinat în casă. Medicii au reușit atunci să îl stabilizeze, iar cântărețul de muzică populară urma acasă un tratament de recuperare. În ultima perioadă artistul se refăcuse, conform celor declarate de mai multe ori de soția sa. Vestea a venit ca un trăsnet și pentru apropiați care nu se așteptau ca Benone să se stingă atât de repede.

Un „om mișto”

Dincolo de talentul său, de interpret, culegător și compozitor de folclor, Benone Sinulescu a fost un „om mișto”. Plin de umor și chiar de autoironie, el a fost întotdeauna capabil să însuflețească o adunare, un concert, o discuție. Articolul de față se dorește o trecere în revistă ale unor momente de legendă din viața celui care a fost capabil să-și cânte iubirea față de plaiurile natale, ale Buzăului, așa cum nimeni nu a făcut-o. Chiar și departe de Buzău, Benone Sinulescu nu a încetat nicio clipă să-l iubească și să-l cânte.

Chiar dacă în ultimii ani problemele de sănătate l-au determinat să se retragă de pe scenă, pentru Benone Sinulescu muzica și agitația vieții de artist nu au încetat niciodată. Până la vârsta de 80 de ani, buzoianul a cântat fără oprire, iar momentele de fericire pe care le avea atunci când era pe scenă erau de nedescris. „Nici nu știu cum au trecut. Au fost ani superbi, nu mulți dintre confrați de-ai mei se pot mândri că au cântat alături de marii monștri sacri ai muzicii românești: Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ion Luican, Ioana Radu, Mia Braia. Eu am făcut asta, am scos imediat capul printre ei și am ajuns cunoscut. Iar acum, mă văd în continuare tânăr și ferice, de parcă nici n-au trecut atâția ani. Dar și acum sunt fericit, fiecare parte a vieții are farmecul ei”, declara buzoianul în anul  2012, când a sărbătorit 55 de ani de carieră.

Zece ani mai târziu, glasul lui Benone Sinulescu se stingea, înconjurat de toți cei care l-au iubit cel mai mult, inclusiv de soția sa, Elena Sinulescu, care i-a fost alături mai bine de 30 de ani. Unul dintre regretele artistului este că nu și-a cunoscut soția mai devreme. „Aș fi vrut, la vârsta asta, să am glasul din tinerețe și mintea de acum. Aș mai regreta faptul că nu mi-am găsit jumătatea mai devreme, că nu am cunoscut-o pe soția mea, Elena, mai devreme și că am petrecut împreună doar 30 și ceva de ani. Aș fi vrut să petrecem mai mult timp împreună pentru că ne iubim și acum ca la început.”

De asemenea, încă din anul 2014 artistul avea testamentul făcut pentru a fi sigur că soția sa va moșteni întreaga avere. „Eu și soția mea avem reciprocitate… Dacă mor eu, totul îi rămâne ei… Și drepturile de autor, casele din București, Buzău și de lângă Arad, banii, toată averea noastră. Și invers… Doar că soția mea, fiind inginer chimist, nu are drepturi de autor. În acest sens, am făcut deja testamentul la notariat. Am preferat să fie ceva gândit din vreme. Drepturile de autor nu le vom lăsa de izbeliște. După ce niciunul dintre noi nu va mai trăi, avem nepoți. Și eu, și nevastă-mea avem familii mari“, a declarat artistul în 2014.

Cetățean de Onoare al Buzăului

Benone Sinulescu s-a născut pe 24 mai 1937, în localitatea Siriu din județul Buzău. În copilărie, Benone se urca în copac pentru a-l vedea lumea și începea să cânte, dar îi plăcea și să „inventeze” cântece.

După ce a terminat Școala Elementară la Siriu, tânărul Benone a devenit solistul școlii din Pleșcoi și dirijorul corului. La vârsta de 12-13 ani, Benone avea deja un repertoriu vast și cunoștea și cântecele unor artiști precum Ioana Radu, Maria Tănase și Maria Lătă­rețu. A moștenit talentul de la tatăl său, după cum el însuși mărturisea. În timp ce urma cursurile Școlii Medii Tehnice din Buzău, mergea să cânte la stația de amplificare a orașului. După absolvire, a mers la București, unde a dat examen la Școala Specială de Muzică, dar nu a reușit să intre la prima încercare. A încercat din nou și a fost admis în clasa Elisabetei Moldoveanu, profesoară de canto.

În 1956, la vârsta de 18 ani, a înregistrat la radio piesele „Străina mamei, străină”, „La Lenuța sub cer­dac” și „În munții Buzăului”. Benone Sinulescu a cântat cu nume de legendă ale scenei folclorice românești, precum Maria Tănase, Ioana Radu sau Ion Luican. A fost solistul celor mai importante ansambluri folclorice din țară, printre care și Ansamblul Ciocârlia, despre care spunea că „este cel mai mare ansamblu de pe planetă”. Împreună cu acesta a susținut turnee la Moscova, la Kiev, precum și la Muntele Găina, în fața a peste 150.000 de persoane.

De câte ori venea pe meleagurile natale, Benone Sinulescu mărturisea că își amintea cu nostalgie momentele în care părinții îl așteptau în poartă. În ultimii ani de viață, acesta s-a mutat în casa soției, originară dintr-un sat de lângă Arad. ,,Am fugit la casa mea de la Siriu, de teama cutremurelor. Acesta e motivul pentru care nu prea mai stau în București decât atunci când sunt invitat la diferite emisiuni sau am spectacole. Pot spune că ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am refuzat să mai stau la bloc”, declara Sinulescu ­înai­nte să se stabilească la Arad.

În lipsa lui Benone Sinulescu, de casa părintească din Siriu se ocupa o fată, care se îngrijea și de grădina plină de pomi fructiferi. Destul de des, casa natală a lui Benone Sinulescu era vizitată și de turiștii care îndrăgeau melodiile regretatului artist.

A fost printre preferații lui Nicolae Ceaușescu

Benone Sinulescu avea un stil propriu, fiind preferatul lui Nicolae Ceaușescu. Nu exista o petrecere unde să fie invitați Elena și Nicolae Ceaușeșcu la care să nu cânte Benone Sinulescu. De fiecare dată, acesta cerea să i se cânte două piese. Este vorba despre „Radu mamii” și „La căsuța cu pridvor”. Mai mult, dictatorul comunist știa chiar și versurile cântecelor lui. „De fiecare dată, Ceaușescu voia să îi cânt «Radu mamii», deși eu mereu mă pregă­team cu alt repertoriu. Înainte de ziua lui, repetam câte o lună. Îi mai plăcea și «Căsuța cu pridvor». Aceste melodii erau obligatoriu de cântat. Țin minte că, la o recepție a președintelui Austriei, Ceaușescu mi-a reproșat că nu am cântat toate cuvintele”, povestea artistul.

De fiecare dată la ziua lui Nicolae Ceaușescu, Benone trebuia să compună piese în care să îl laude. ,,Trebuia să vin cu texte prin care să îi preamărim. A doua zi, efectiv uitam cuvintele. Dacă îmi amintesc, a fost un text care suna așa: «Fiu iubit din Scornicești, la mulți ani să ne trăiești»“, a mai povestit el. „După ce am terminat, o văd parcă și acum, tovarășa Elena Ceaușescu îmi spunea, aplaudând în vârful degetelor: <Bravo, dragă, bravo!”, mai spunea buzoianul.

„Mama lui Kim Ir-sen”

Benone Sinulescu a oferit muzica lui întregii lumi, a cântat pe tot globul. Solistul de muzică populară a cântat chiar și în coreeană, fiind ajutat de soția lui să rețină versurile melodiei. „Când a împlinit Kim Ir-sen (dictator comunist nord-coreean, fondatorul dinastiei care conduce și astăzi Coreea de Nord, n.r.) 80 de ani a fost organizat un mare festival, cu vreo 80 de formații din tot atâtea țări. Dintre toate acestea, președintele a selectat 13, între care și eu. Am cântat un cântec vesel, românesc, <Mână caii vizitiu> și un cântec, <Mama lui Kim Ir-sen>. Nu exista oră în care să nu fiu difuzat pe postul lor de televiziune cu melodia asta. Veneau cei de la hotel și îmi spuneau să mă uit la televizor. Am învățat mecanic și învățase cu mine și nevasta, care mă corecta prin casă”, povestea artistul.

Fondatorul etno-dance

Benone Sinulescu a pus bazele și unui nou gen muzical: etno-dance. Ca de fiecare dată, părerile au fost împărțite. În timp ce unii nu îi apreciau inițiativa, sus­ținând că distruge folcorul național, alții au apreciat și au cumpărat discurile sale. Artistul a colaborat cu trupa Ro-Mania, devenind cea mai cunoscută colaborare etno pentru Benone. „Am luat două discuri de Aur și unul de Platină cu Ro-Mania. I-am întâlnit într-un studio, în București, unde ei lucrau la un album. M-au rugat atunci să cânt cu ei «Radu mamii». Așa s-au legat prietenia și colaborarea cu ei, care a durat câțiva ani buni. Apoi, am ales să fac un pas înainte. Am avut șansa să cânt cu o trupă celebră, Millenium, din Chișinău. Eu niciodată nu am cântat manele. Nu pot fi acuzat de manelizare. Am adus cântecul adevărat, l-am actualizat și internaționalizat”, declara atunci Benone Sinulescu, conform libertatea.ro. Începută în 1999, colaborarea muzicală cu băieții de la ,,Ro-Mania”, a avut mare succes în muzica etno cu piesele ,,Radu mamii” și ,,Crâșmăriță din Buzău”, precum și cu editarea altor cântece precum: ,,Dulce-i vinul”, ,,Lasă-mă să beau”, ,,Hai să ciocnim, paharul plin”.

Chelia, cel mai mare complex al lui Benone Sinulescu

Foarte mulți ani, Benone Sinulescu a purtat perucă din cauza faptului că, înce­pând cu vârsta de 35 de ani, părul a început să îi cadă. Pe atunci cântărețul de muzică populară s-a dus, împreună cu Gheorghe Zamfir, la unul dintre cei mai renumiți doctori dermatologi. În urma unui control, acesta le-a spus că părul le cade de la surmenaj și le-a oferit un tratament pe care Gheorghe Zamfir l-a urmat, iar Nea Beni nu.  Cu trecerea timpului, artistul a renunțat la peruci, soția lui fiind cea care l-a încurajat constant. „Soția mea m-a convins să renunț: <Beni, nu ai gropi în cap, majoritatea bărbaților au chelie, dă-o dracu‘ de perucă>“, mărturisea artistul. De-a lungul timpului artistul reușise să strângă aproape doi saci de peruci, de toate formele și de toate culorile.

Totuși, ce s-a întâmplat cu perucile sale? Într-un interviu pentru Libertatea, în anul 2014, artistul povestea că le-a dat foc. „Le-am dat foc. Păstrez doar câteva într-un sertar, în casa părintească de la Siriu. Le păs­trez ca să îmi amintească cât de trăznit eram. Le-am pus în sertar pentru că mă sperii de ele dacă le văd. Nu mi-a fost ușor. La început am avut senzația că, dacă ies pe stradă fără perucă, sunt în fundul gol. Apoi m-am obișnuit.”

În casa părintească, care ar fi vrut să fie transformată în casă memorială după moarte, mai are doar 20 de peruci. „Perucile erau un supliciu pentru mine, din cauza transpirației ieșeam din sălile de spectacol ca un șobolan. Acum, când mă uit în urmă, mă gândesc cât de țăcănit am fost că le-am purtat. Am cheltuit o avere pe peruci. Nu cred că aș mai purta peruci. Când am început să mă rad în cap, am lansat o modă. Unii se rad acum chiar dacă au păr”, a mai povestit buzoianul în urmă cu ceva timp.

Benone Sinulescu și festivalul ce-i poartă numele

Benone Sinulescu a fost singurul artist în viață care s-a bucurat de un festival al său. La vârsta de 80 de ani, autoritățile municipiului Buzău i-au dăruit acest festival care s-a bucurat de trei ediții. Scopul festivalului era de a descoperi tinerele talente.

„Trebuie să-i convingem pe copii și tineri să vină spre folclor, pentru că de acolo ne tragem. Vreau să le spun că cei mai mari cântăreți români au fost de muzică populară, nu ușoară. Am avut o Maria Tănase, nu uitați. De asemenea, Gheor­ghe Zamfir, marele artist al tuturor timpurilor, tot cu folclor a ajuns departe”, declara Benone Sinulescu la deschiderea festivalului.

Supărat pe administrația Boșcodeală

Realțiile dintre Benone Sinulescu și Primăria municipiului Buzău au fost cât se poate de reci și, pe alocuri, tensionate atât timp cât administrația locală buzoiană a fost condusă de Constantin Boșcodeală.

În 2011, artistul publica în presă o scrisoare deschisă prin care își manifesta nemulțumirea față de municipalitatea buzoiană, pentru că nu era invitat la serbările câmpenești, aceas­tă mâhnire fiind deseori exprimată de cântăreț. Mai mult, artistul s-a supărat și pentru că în centrul orașu­lui, ceasul de la Primărie cântă la oră fixă melodia sa, „Cât e Siriul de mare”, fără ca Benone să beneficieze de vreun avantaj. Prin urmare, în urma unei decizii a Uniunii Compozitorilor, Primăria Buzău a fost obligată la plata unei taxe de 500 de lei pe lună, taxă pe care artistul a vrut să o doneze școlii de orbi din Buzău. Artistul a mărturisit în nenumărate rânduri că nu i-a fost cerut acceptul pentru utilizarea melodiei sale la ceasul din turnul Palatului Comunal, considerând acest lucru o lipsă de respect din partea autorităților, având în vedere că este cetățean de onoare al municipiului Buzău, titlu pe care, de altfel, a refuzat să îl primească.

Lucrurile s-au schimbat radical odată cu instalarea în Palatul Comunal a administrației conduse de Constantin Toma. Benone Sinulescu a fost unul dintre invitații speciali ai acestuia din urmă la depunerea jurământului la începutul primului mandat. În mai 2017, Primăria municipiului Buzău l-a ­de­semnat pe  îndrăgitul interpret de muzică populară, la împlinirea vârstei de 80 de ani, ,,Omul anului-2017”. Tot în 2017, la prima ediție a Festivalului Benone Sinulescu, artistul a mărturisit că donează municipalității piesa „Cât e Buzăul de mare”. ,,Vreau să anunț că donez această piesă municipalității, primăriei și că nu am niciun fel de pretenție. Au fost scrise numai minciuni. Este prima piesă pe care am înregistrat-o la radio în cariera mea și mă bucur să o ofer buzoienilor mei”.

Și astăzi, ceasul din centrul orașului Buzău cântă la oră fixă melodia lui Benone Sinulescu, care ne va aminti mereu de îndrăgitul artist.